Legământul călcat
1 Iată Cuvântul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului astfel: 2 „Ascultați cuvintele acestui legământ și spuneți-le oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului! 3 Zi-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: «Blestemat să fie omul care n-ascultă cuvintele legământului acestuia 4 pe care l-am poruncit părinților voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din cuptorul de fier, zicând: ‹Ascultați glasul Meu și faceți tot ce vă voi porunci, și veți fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru›, 5 atunci voi împlini jurământul pe care l-am făcut părinților voștri că le voi da o țară în care curge lapte și miere, cum vedeți astăzi.»’” Și eu am răspuns: „Amin, Doamne!” 6 Domnul mi-a zis iarăși: „Vestește toate cuvintele acestea în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului și zi: ‘Ascultați cuvintele legământului acestuia și împliniți-le! 7 Căci am înștiințat pe părinții voștri din ziua când i-am scos din țara Egiptului și până în ziua de azi; i-am înștiințat în toate diminețile zicând: «Ascultați glasul Meu!» 8 Dar ei n-au ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legământului acestuia pe care le poruncisem să-l păzească, și pe care nu l-au păzit.’” 9 Domnul mi-a zis: „Este o uneltire între bărbații lui Iuda și între locuitorii Ierusalimului. 10 S-au întors la nelegiuirile celor dintâi părinți ai lor, care n-au vrut să asculte cuvintele Mele și s-au dus și ei după alți dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel și casa lui Iuda au călcat legământul Meu pe care-l făcusem cu părinții lor.” 11 De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, voi aduce peste ei niște nenorociri din care nu vor putea să scape. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta! 12 Cetățile lui Iuda și locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor. 13 Căci câte cetăți ai, atâția dumnezei ai, Iuda! Și câte ulițe are Ierusalimul, atâtea altare ați ridicat idolilor, altare ca să aduceți tămâie lui Baal!… 14 Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălța nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, căci nu-i voi asculta nicidecum când Mă vor chema din pricina nenorocirii lor. 15 Ce ar putea să facă preaiubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulțime de nelegiuiri în ea? Vor îndepărta juruințele și carnea sfântă răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te bucuri! 16 ‘Măslin verde, gras și cu roade frumoase și plăcute’ este numele pe care ți-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri îl arde cu foc și ramurile lui sunt sfărâmate. 17 Căci Domnul oștirilor, care te-a sădit , cheamă nenorocirea peste tine din pricina răutății casei lui Israel și a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să Mă mânie, aducând tămâie lui Baal.” 18 Domnul mi-a dat de știre și am știut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor. 19 Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie și nu știam planurile rele pe care le urzeau ei împotriva mea, zicând: „Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim din pământul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.” 20 O, Doamne, Dumnezeul oștirilor, Tu, care ești un judecător drept, care cercetezi rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ție Îți încredințez pricina mea! 21 De aceea, așa vorbește Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care vor să-ți ia viața și zic: „Nu proroci în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!” 22 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri uciși de sabie, iar fiii și fiicele lor vor muri de foamete. 23 Și niciunul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot în anul când îi voi pedepsi.”
Legământul Domnului
1 Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, zicând: 2 Ascultați cuvintele legământului acestuia și vorbiți bărbaților lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului. 3 Și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemat să fie omul care n‐ascultă de cuvintele legământului acestuia, 4 pe care l‐am poruncit părinților voștri în ziua când i‐am scos din țara Egiptului, din cuptorul de fier, zicând: Ascultați de glasul meu și faceți‐le după toate cele ce vă poruncesc. Așa îmi veți fi popor și eu vă voi fi Dumnezeu: 5 ca să întăresc jurământul pe care l‐am jurat părinților voștri ca să le dau o țară în care curge lapte și miere, ca în ziua de astăzi. Și eu am răspuns și am zis: Amin, Doamne. 6 Și Domnul mi‐a zis: Vestește toate cuvintele acestea în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului, zicând: Ascultați cuvintele legământului acestuia și faceți‐le. 7 Căci am mărturisit cu tot dinadinsul părinților voștri, în ziua când i‐am scos din țara Egiptului până în ziua de astăzi, sculându‐mă de dimineață și mărturisind, zicând: Ascultați glasul meu. 8 Dar n‐au auzit și nu și‐au plecat urechea, ci au umblat fiecare după învârtoșarea inimii lor rele: de aceea am adus asupra lor toate cuvintele legământului acestuia, pe care le‐am poruncit să le facă și n‐au făcut. 9 Și Domnul mi‐a zis: Între bărbații lui Iuda și între locuitorii Ierusalimului este o uneltire . 10 S‐au întors înapoi la fărădelegile strămoșilor lor, care n‐au voit să audă cuvintele mele și au umblat după alți dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel și casa lui Iuda au rupt legământul meu pe care l‐am făcut cu părinții lor. 11 De aceea așa zice Domnul: Iată voi aduce peste ei un rău de care nu vor putea scăpa și vor striga către mine, dar nu‐i voi asculta. 12 Atunci cetățile lui Iuda și locuitorii Ierusalimului vor merge și vor striga către dumnezeii cărora le‐au ars tămâie, dar ei nu vor putea să‐i mântuiască deloc la vremea răului lor. 13 Căci după numărul cetăților tale sunt dumnezeii tăi, o, Iuda! Și după numărul ulițelor Ierusalimului ați ridicat altare Rușinii, altare de ars tămâie lui Baal. 14 Și tu nu te ruga pentru poporul acesta, nici nu ridica strigăt, nici rugăciune pentru ei. Căci nu voi asculta în vremea când vor striga către mine din răul lor. 15 Ce are de făcut iubitul meu în casa mea când cei mai mulți își săvârșesc destrăbălarea lor și s‐a luat de la tine carnea cea sfântă ? Când faci răul, atunci te bucuri. 16 Domnul ți‐a pus numele: Măslin pururea verde, frumos, cu roade plăcute: cu glas de mare vuiet a aprins focul peste el și ramurile lui s‐au rupt. 17 Căci Domnul oștirilor, care te‐a sădit , a rostit rău împotriva ta, pentru răul casei lui Israel și al casei lui Iuda, pe care și l‐au făcut întărâtându‐mă la mânie, arzând tămâie lui Baal. 18 Și Domnul mi‐a dat cunoștință și cunosc; atunci mi‐ai arătat faptele lor. 19 Dar eu eram ca un miel dezmierdat, dus la junghiere. Și n‐am știut că au uneltit uneltiri împotriva mea, zicând : Să nimicim pomul și rodul lui și să‐l stârpim din pământul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele. 20 Dar, o, Doamne al oștirilor, cel ce judeci drept, cel ce cerci rărunchii și inima, voi vedea răzbunarea ta asupra lor: căci ție ți‐am descoperit pricina mea. 21 De aceea așa zice Domnul despre bărbații din Anatot, care caută viața ta, zicând: Să nu prorocești în numele Domnului ca să nu mori de mâna noastră. 22 De aceea așa zice Domnul oștirilor: Iată, îi voi cerceta. Tinerii vor muri de sabie, fiii lor și fetele lor vor muri de foamete; 23 și nu va fi nicio rămășiță din ei; căci voi aduce rău peste bărbații din Anatot, în anul cercetării lor.