1 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un vârf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor și pe coarnele altarelor lor. 2 Cum se gândesc la copiii lor, așa se gândesc la altarele lor și la idolii și astarteele lor, lângă copacii verzi, pe dealurile înalte. 3 Eu dau la pradă muntele Meu și ogoarele lui, avuțiile tale, toate vistieriile și înălțimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ținutul tău! 4 Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într-o țară pe care n-o cunoști, căci ai aprins focul mâniei Mele, care va arde totdeauna.” 5 Așa vorbește Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor și își abate inima de la Domnul! 6 Căci este ca un nenorocit în pustie și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat și fără locuitori. 7 Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! 8 Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod. 9 Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască? 10 Eu, Domnul, cercetez inima și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui. 11 Ca o potârniche care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decât un nebun.” 12 Scaun de domnie plin de slavă, înălțat de la început, loc al Sfântului nostru Locaș, 13 Doamne, nădejdea lui Israel! Toți cei ce Te părăsesc vor fi acoperiți de rușine. „Cei ce se abat de la Mine vor fi scriși pe pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.” 14 Vindecă-mă Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă Tu și voi fi mântuit, căci Tu ești slava mea! 15 Iată, ei îmi zic: „Unde este Cuvântul Domnului? Să se împlinească dar!” 16 Și eu, ca să Te ascult, n-am vrut să nu fiu păstor, nici n-am dorit ziua nenorocirii, știi, și ce a ieșit din buzele mele este descoperit înaintea Ta. 17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu ești scăparea mea în ziua nenorocirii! 18 Prigonitorii mei să fie acoperiți de rușine , dar să nu fiu rușinat eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, lovește-i cu o îndoită urgie!
Sfințirea Sabatului
19 Așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și stai la poarta copiilor poporului, pe care intră și ies împărații lui Iuda, și la toate porțile Ierusalimului 20 și spune-le: ‘Ascultați Cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda, tot Iuda și toți locuitorii Ierusalimului care intrați pe aceste porți! 21 Așa vorbește Domnul: «Luați seama , în sufletele voastre, să nu purtați nicio povară în ziua Sabatului și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului. 22 Să nu scoateți din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului și să nu faceți nicio lucrare, ci sfințiți ziua Sabatului, cum am poruncit părinților voștri.»’” 23 Dar ei n-au ascultat și n-au luat aminte, ci și-au înțepenit gâtul, ca să n-asculte și să nu ia învățătură. 24 „Dacă Mă veți asculta în adevăr”, zice Domnul, „și nu veți aduce nicio sarcină înăuntru, pe porțile acestei cetăți, în ziua Sabatului, ci veți sfinți ziua Sabatului și nu veți face nicio lucrare în ziua aceasta, 25 atunci pe porțile acestei cetăți vor intra împărați și voievozi care vor ședea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care și călare pe cai, ei și voievozii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și cetatea aceasta va fi locuită în veci. 26 Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului, din țara lui Beniamin, din vale, de pe munte și de la miazăzi , ca să aducă arderi-de-tot și jertfe , să aducă daruri de mâncare și tămâie și să aducă jertfe de mulțumire în Casa Domnului. 27 Dar, dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua Sabatului, să nu duceți nicio povară și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porțile cetății, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului și nu se va stinge.”
Pedepsirea închinării la idoli
1 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu o muchie de diamant: este săpat pe tăblița inimii lor și pe coarnele altarelor voastre; 2 pe când copiii lor își aduc aminte de altarele lor și de Astarteele lor de lângă copacii verzi pe dealurile înalte. 3 O, muntele meu în câmp! Voi da prăzii avutul tău, toate vistieriile tale, și înălțimile tale, pentru păcatul din toate hotarele tale. 4 Și tu, de la tine însuți, te vei lăsa de moștenirea ta pe care ți‐am dat‐o; și te voi face să slujești vrăjmașilor tăi în țara pe care n‐o cunoști, căci ați aprins un foc în mânia mea și va arde în veac. 5 Așa zice Domnul: Blestemat este omul care se încrede în om și face carnea brațul său și a cărui inimă se depărtează de Domnul. 6 Căci va fi ca un tamarisc în pustie și nu va vedea venirea binelui; ci va locui locurile uscate în pustie, un pământ sărat și nelocuit. 7 Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este Domnul. 8 Căci va fi ca un copac sădit lângă ape și care își întinde rădăcinile lângă râu și nu se teme de venirea arșiței, ci frunza lui va fi verde și nu se va îngrijora în anul de secetă și nici nu va înceta să dea rod. 9 Inima este înșelătoare mai mult decât toate lucrurile și nespus de stricată: cine poate s‐o cunoască? 10 Eu, Domnul, cercetez inima, cerc rărunchii, ca să dau fiecăruia după căile sale, după rodul faptelor sale. 11 Cum stă potârnichea pe ouă pe care nu le‐a făcut, așa este cel ce adună bogății pe nedrept: le va lăsa în mijlocul zilelor sale și la sfârșitul său va fi un nebun. 12 Locul locașului nostru sfințit este un scaun de domnie pe înălțime de la început. 13 Doamne, nădejdea lui Israel, toți cei ce te părăsesc se vor rușina. Cei ce se depărtează de la mine vor fi scriși în țărână pentru că au părăsit pe Domnul, izvorul apelor vii. 14 Vindecă‐mă, Doamne, și voi fi vindecat. Mântuiește‐mă și voi fi mântuit, căci tu ești lauda mea. 15 Iată, aceștia îmi zic: Unde este cuvântul Domnului? Să vină acum! 16 Dar eu nu m‐am grăbit să nu fiu ca un păstor după tine, nici n‐am dorit ziua rea. Tu știi. Ce a ieșit din buzele mele era înaintea feței tale. 17 Nu‐mi fi spaimă: tu ești adăpostul meu în ziua răului! 18 Să se rușineze cei ce mă prigonesc, dar eu să nu mă rușinez ; să se înspăimânte ei, dar eu să nu mă înspăimânt. Adu asupra lor ziua răului și zdrobește‐i cu o zdrobire îndoită.
Porunca de a sfinți sabatul
19 Așa mi‐a zis Domnul: Mergi și stai în poarta copiilor poporului, prin care intră și prin care ies împărații lui Iuda, și în toate porțile Ierusalimului. 20 Și zi‐le: Auziți cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda și tot Iuda și toți locuitorii Ierusalimului care intrați prin porțile acestea. 21 Așa zice Domnul: Luați seama la sufletele voastre și nu purtați nicio sarcină în ziua sabatului și n‐aduceți nimic prin porțile Ierusalimului. 22 Și nu scoateți nicio sarcină din casele voastre în ziua sabatului și nu faceți nicio muncă; ci sfințiți ziua sabatului, cum am poruncit părinților voștri. 23 Dar ei n‐au ascultat, nici nu și‐au plecat urechea, ci și‐au întărit grumazul ca să n‐audă și să nu primească învățătură. 24 Și va fi așa : dacă mă veți asculta, zice Domnul, ca să n‐aduceți nicio sarcină prin porțile cetății acesteia în ziua sabatului și să sfințiți ziua sabatului nefăcând niciun lucru în ea: 25 atunci vor intra prin porțile cetății acesteia împărați și mai mari, șezând pe scaunul de domnie al lui David, călărind în care și pe cai, ei și mai marii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului: și cetatea aceasta va fi locuită în veac. 26 Și vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului și din țara lui Beniamin și de la șes și din ținutul muntos și de la miazăzi aducând arderi de tot și jertfe și daruri de mâncare și tămâie și aducând jertfe de mulțumire la casa Domnului. 27 Dar dacă nu mă veți asculta ca să sfințiți ziua sabatului și să nu purtați sarcină și să nu intrați prin porțile Ierusalimului în ziua sabatului, atunci voi aprinde un foc în porțile lui și va mistui palatele Ierusalimului și nu se va stinge.