1 Pașhur, fiul lui Imer , preot și priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri. 2 Și Pașhur a lovit pe prorocul Ieremia și l-a aruncat în temnița cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului. 3 Dar a doua zi, Pașhur a scos pe Ieremia din temniță. Și Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numește Pașhur (Noroc din toate părțile) , ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părțile) . 4 Căci așa vorbește Domnul: ‘Iată, te voi face de groază, pe tine și pe toți prietenii tăi; ei vor cădea uciși de sabia vrăjmașilor lor, și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da, de asemenea, pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon și-i va ucide cu sabia. 5 Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate vistieriile împăraților lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmașilor lor; aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce la Babilon. 6 Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge la Babilon în robie; acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi cărora le-ai prorocit minciuni.’”
Plângerile prorocului
7 M-ai înduplecat, Doamne, și m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine și m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs , toată lumea își bate joc de mine. 8 Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: „Silnicie și apăsare!” Așa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară și batjocură toată ziua. 9 Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El și nu voi mai vorbi în Numele Lui”, iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot. 10 Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. „Învinuiți-l”, strigă ei. „Haidem să-l învinuim!” Toți cei ce trăiau în pace cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin și zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el și ne vom răzbuna pe el!” 11 Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic, de aceea prigonitorii mei se vor poticni și nu vor birui. Se vor umple de rușine că n-au lucrat cu chibzuință; de o veșnică rușine , care nu se va uita! 12 Și acum, Doamne, Dumnezeul oștirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ție îmi încredințez pricina. 13 Cântați Domnului, lăudați pe Domnul! Căci El izbăvește sufletul celui nenorocit din mâna celor răi. 14 Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată! 15 Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ți s-a născut un copil de parte bărbătească”, și l-a umplut de bucurie cu ea! 16 Omul acela să ajungă precum cetățile pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineața și strigăte de război la amiază! 17 De ce n-am fost omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu! De ce n-a rămas ea veșnic însărcinată cu mine? 18 Pentru ce am ieșit din pântecele mamei ca să văd numai suferință și durere și să-mi isprăvesc zilele în rușine?
Ieremia vestește prinsoarea babiloniană
1 Și Pașhur, fiul lui Imer , preotul (și el era povățuitor în casa Domnului), a auzit pe Ieremia prorocind lucrurile acestea. 2 Și Pașhur a lovit pe Ieremia, prorocul, și l‐a pus în butucii care erau la poarta de sus a lui Beniamin în casa Domnului. 3 Și a fost așa : a doua zi Pașhur a scos pe Ieremia din butuci și Ieremia i‐a zis: Domnul nu ți‐a pus numele Pașhur, ci Magor‐Misabib. 4 Căci așa zice Domnul: Iată, te voi face o spaimă ție și tuturor prietenilor tăi: și vor cădea de sabia vrăjmașilor lor și ochii tăi vor vedea aceasta: și voi da pe tot Iuda în mâna împăratului Babilonului și el îi va duce prin și la Babilon și‐i va lovi cu sabia. 5 Și voi da toată averea cetății acesteia și toate câștigurile ei și toate cele de preț ale ei și toate vistieriile împăraților lui Iuda în mâna vrăjmașilor lor și‐i vor prăda și‐i vor lua și‐i vor duce la Babilon. 6 Și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta, veți merge în robie; și tu vei veni la Babilon și acolo vei muri și te vor înmormânta acolo pe tine și pe toți prietenii tăi cărora le‐ai prorocit minciună.
Plângerile prorocului
7 Doamne, m‐ai înduplecat și am fost înduplecat: tu ești mai tare decât mine și ai biruit. Am ajuns de râs toată ziua. Fiecare mă batjocorește. 8 Căci ori de câte ori vorbesc țip; vestesc asuprire și pradă. Căci cuvântul Domnului mi s‐a făcut o ocară și o batjocură toată ziua. 9 Și dacă am zis: Nu voi pomeni de El, nici nu voi mai vorbi în numele lui. Atunci în inima mea este ca un foc aprins închis în oasele mele; și am ostenit purtându‐l și nu mai pot. 10 Căci am auzit ocară de la mulți: frică din toate părțile: Pârâți; și‐l vom pârî! Toți cei mai de‐aproape ai mei pândesc poticnirea mea zicând : Poate va fi înduplecat și‐l vom birui și ne vom răzbuna pe el. 11 Dar Domnul este cu mine, ca un viteaz cumplit. De aceea prigonitorii mei se vor poticni și nu vor birui: se vor rușina mult, căci n‐au izbutit, cu o rușine veșnică ce nu se va uita! 12 Și tu, Doamne al oștirilor, care încerci pe cel drept, care vezi rărunchii și inima, fă‐mă să văd răzbunarea ta împotriva lor. Căci ție ți‐am descoperit pricina mea. 13 Cântați Domnului, lăudați pe Domnul, căci a scăpat sufletul celui nevoiaș din mâna făcătorilor de rele. 14 Blestemată fie ziua în care m‐am născut; să nu fie binecuvântată ziua în care m‐a născut mama mea. 15 Blestemat fie omul care a dat de știre tatălui meu, zicând: Ți s‐a născut un copil! bucurându‐l foarte mult. 16 Și omul acela să fie ca cetățile pe care le‐a surpat Domnul și nu s‐a căit: și să audă dimineața un strigăt și la amiază un chiot, 17 pentru că nu m‐a ucis din pântece și așa mama mea mi‐ar fi fost mormântul și pântecele ei pururea mare! 18 De ce am ieșit din pântece ca să văd osteneală și întristare, ca să mi se sfârșească zilele în rușine?