Cele două coșuri cu smochine
1 Domnul mi-a arătat două coșuri cu smochine puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadnețar, împăratul Babilonului, strămutase din Ierusalim și dusese în Babilon pe Ieconia , fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari și fierari. 2 Unul din coșuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc întâi, iar celălalt coș avea smochine foarte rele, care nu se puteau mânca de rele ce erau. 3 Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Niște smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele și, de rele ce sunt, nu se pot mânca.” 4 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 5 „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Cum deosebești tu aceste smochine bune, așa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinșii de război ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în țara haldeenilor. 6 Îi voi privi cu un ochi binevoitor și-i voi aduce înapoi în țara aceasta; îi voi așeza și nu-i voi mai nimici, îi voi sădi și nu-i voi mai smulge. 7 Le voi da o inimă ca să înțeleagă că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor. 8 Și ca smochinele cele rele , care, de rele ce sunt, nu se pot mânca’, zice Domnul, ‘așa voi face să ajungă Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui și rămășița Ierusalimului, cei ce au rămas în țara aceasta și cei ce locuiesc în țara Egiptului. 9 Îi voi face de pomină , o pricină de nenorocire pentru toate împărățiile pământului, de ocară , de batjocură, de râs și de blestem în toate locurile unde îi voi izgoni. 10 Voi trimite în ei sabia, foametea și ciuma, până vor pieri din țara pe care le-o dădusem lor și părinților lor.’”
Cele două coșuri cu smochine
1 Domnul m‐a făcut să văd și iată două coșuri de smochine puse înaintea templului Domnului, după ce strămutase Nebucadnețar, împăratul Babilonului, din Ierusalim pe Ieconia fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe mai marii lui Iuda, pe tâmplari și pe fierari, și‐i dusese la Babilon. 2 Un coș avea smochine foarte bune, ca smochinele dintâi coapte; și celălalt coș avea smochine foarte rele, care de rele ce erau nu puteau fi mâncate. 3 Și Domnul mi‐a zis: Ce vezi, Ieremio? Și eu am zis: Smochine; smochinele cele bune, foarte bune; și cele rele, foarte rele, care nu pot fi mâncate de rele de sunt. 4 Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 5 Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ca aceste smochine bune, așa voi privi pe cei strămutați din Iuda, pe care i‐am trimis din locul acesta în țara haldeilor, spre bine. 6 Căci îmi voi pune ochii asupra lor spre bine și‐i voi aduce iarăși în țara aceasta și‐i voi zidi și nu‐i voi surpa și‐i voi sădi și nu‐i voi dezrădăcina. 7 Și le voi da o inimă ca să mă cunoască ei că eu sunt Domnul. Și ei îmi vor fi popor și eu le voi fi Dumnezeu. Căci se vor întoarce la mine cu toată inima lor. 8 Și ca smochinele cele rele care nu pot fi mâncate de rele ce sunt, așa zice Domnul, așa voi face pe Zedechia, împăratul lui Iuda, și pe mai marii lui și rămășița Ierusalimului care rămâne în țara aceasta și pe cei ce locuiesc în țara Egiptului. 9 Și îi voi da să fie mânați încoace și încolo între toate împărățiile pământului, spre rău, ca să fie o ocară și de pomină, de râs și de blestem, în toate locurile unde îi voi alunga. 10 Și voi trimite între ei sabia, foametea și ciuma, până vor fi nimiciți din țara pe care le‐am dat‐o lor și părinților lor.