1 O, de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aș plânge zi și noapte pe morții fiicei poporului meu! 2 O, dac-aș avea un han de călători în pustie, aș părăsi pe poporul meu și m-aș depărta de el! Căci toți sunt niște preacurvari și o ceată de mișei. 3 „Au limba întinsă ca un arc și aruncă minciuna, și nu prin adevăr sunt ei puternici în țară, căci merg din răutate în răutate și nu Mă cunosc”, zice Domnul. 4 „Fiecare să se păzească de prietenul lui și să nu se încreadă în niciunul din frații săi, căci orice frate caută să înșele și orice prieten umblă cu bârfeli. 5 Se trag pe sfoară unii pe alții și nu spun adevărul; își deprind limba să mintă și se trudesc să facă rău. 6 Locuința ta este în mijlocul fățărniciei și, de fățarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască”, zice Domnul. 7 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, îi voi topi în cuptor și îi voi încerca. Căci cum aș putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu? 8 Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, și în fundul inimii îi întind curse. 9 Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri”, zice Domnul, „să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?” 10 Munții vreau să-i plâng și să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot și nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului și dobitoacele au fugit și au pierit. 11 „Voi face și Ierusalimul un morman de pietre, o vizuină de șacali , și cetățile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori.” 12 Unde este omul înțelept care să înțeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului: pentru ce este nimicită țara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni? 13 Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu și nu l-au urmat, 14 ci au umblat după aplecările inimii lor și au mers după baali, cum i-au învățat părinții lor.” 15 De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin și-i voi da să bea ape otrăvite. 16 Îi voi risipi printre niște neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinții lor și voi trimite sabia în urma lor până-i voi nimici.” 17 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Căutați și chemați plângătoarele să vină! Trimiteți la femeile iscusite ca să vină! 18 Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră, ca să ne curgă lacrimile din ochi și să curgă apa din pleoapele noastre! 19 Căci strigăte de jale se aud din Sion: ‘Cât suntem de prăpădiți! Cât de jalnic suntem acoperiți de rușine! Trebuie să părăsim țara, căci ne-au surpat locuințele!’” 20 Ascultați, femeilor, Cuvântul Domnului și să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învățați pe copiii voștri cântece de jale, învățați-vă plângeri unele pe altele! 21 Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărătești; a nimicit pe copii pe uliță și pe tineri, în piețe. 22 „Spune: ‘Așa vorbește Domnul: «Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!»’” 23 Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. 24 Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu”, zice Domnul. 25 „Iată, vin zilele”, zice Domnul, „când voi pedepsi pe toți cei tăiați împrejur, care nu sunt tăiați împrejur cu inima, 26 pe egipteni, pe iudei, pe edomiți, pe amoniți, pe moabiți, pe toți cei ce își rad colțurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustie, căci toate neamurile sunt netăiate împrejur și toată casa lui Israel are inima netăiată împrejur.”
Tânguire pentru stricăciunea poporului
1 Ah, de mi‐ar fi capul ape și ochii izvor de lacrimi, ca să plâng zi și noapte pe ucișii fiicei poporului meu! 2 O, de aș avea un loc de poposire pentru călătorii în pustie, ca să las pe poporul meu și să mă duc de la el! Căci toți sunt preacurvari , o adunare de oameni vânzători! 3 Și își întind limba, arcul lor de minciună, și sunt viteji în țară, dar nu pentru adevăr, căci merg din rău în rău și pe mine nu mă cunosc, zice Domnul. 4 Păziți‐vă fiecare de aproapele său și nu vă încredeți în niciun frate. Căci fiecare frate numai înșală și orice prieten umblă cu clevetiri. 5 Și înșală fiecare pe aproapele său și nu vorbesc adevărul; și își deprind limba să vorbească minciuni, se ostenesc să facă nelegiuire. 6 Locuința ta este în mijlocul înșelăciunii; de înșelăciune nu voiesc să mă cunoască, zice Domnul. 7 De aceea, așa zice Domnul oștirilor: Iată, îi voi topi și‐i voi cerca; căci ce să fac pentru fiica poporului meu? 8 Limba lor este o săgeată ucigătoare; vorbește amăgire, fiecare vorbește aproapelui său de pace cu gura, dar în inimă îl pândește. 9 Să nu‐i cercetez eu pentru aceste lucruri? zice Domnul: să nu‐și răzbune sufletul meu pe un neam ca acesta? 10 Pentru munți voi ridica o plângere și o jelanie și pentru pășunile pustiei o bocire. Căci sunt arse încât niciun om nu trece prin ele și nu se aude glasul vitelor. Păsările cerurilor și dobitoacele au fugit, s‐au dus. 11 Și voi face Ierusalimul grămezi , o locuință de șacali , și voi face cetățile lui Iuda o pustie fără locuitori. 12 Cine este omul înțelept, ca să înțeleagă aceasta? Și către cine a vorbit gura Domnului ca s‐o spună? Pentru ce este pierdută țara, arsă ca o pustie, încât nimeni nu trece prin ea? 13 Și Domnul a zis: Pentru că au părăsit legea mea, pe care le‐am pus‐o înainte, și n‐au ascultat de glasul meu, nici n‐au umblat după el. 14 Ci au umblat după învârtoșarea inimii lor și după Baali, cum i‐au învățat părinții lor. 15 De aceea, așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi hrăni pe acest popor cu pelin și‐i voi adăpa cu apă de fiere, 16 și‐i voi împrăștia printre neamurile pe care nici ei, nici părinții lor nu le‐au cunoscut. Și voi trimite sabia în urma lor până când îi voi nimici. 17 Așa zice Domnul oștirilor: Vedeți și chemați plângătoarele ca să vină. Și trimiteți după femeile iscusite ca să vină. 18 Și să se grăbească și să ridice plângere pentru noi, ca să ne curgă ochii de lacrimi, și pleoapele noastre să izvorască ape. 19 Căci un glas de jale se aude din Sion: Cât suntem de prădați! Foarte rușinați! Căci am părăsit țara; căci ne‐au surpat locuințele. 20 Ascultați deci, femeilor, cuvântul Domnului, și să primească urechea voastră cuvântul gurii sale și învățați pe fiicele voastre plângere și fiecare pe vecina sa cântarea de jale. 21 Căci moartea s‐a suit prin ferestrele noastre, a intrat în palatele noastre ca să stârpească pe prunci din uliță și pe tineri din drumuri largi. 22 Vorbește: Așa zice Domnul: Da, trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe ogorul deschis și ca snopul în urma secerătorului și nimeni nu‐i va aduna. 23 Așa zice Domnul: Să nu se laude înțeleptul cu înțelepciunea sa și să nu se laude cel puternic cu puterea sa; să nu se laude bogatul cu bogăția sa; 24 ci cel ce se laudă să se laude cu aceasta, că înțelege și mă cunoaște că eu sunt Domnul care face îndurare, judecată și dreptate pe pământ, căci în aceasta mă desfătez, zice Domnul. 25 Iată, vin zile, zice Domnul, când voi cerceta pe toți care sunt tăiați împrejur în netăierea lor împrejur; 26 pe Egipt, pe Iuda și pe Edom, pe copiii lui Amon și pe Moab, și pe toți care își taie laturile părului lor, care locuiesc în pustie. Căci toate neamurile sunt netăiate împrejur și toată casa lui Israel este netăiată împrejur la inimă.