Răspunsul lui Iov
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Astfel de lucruri am auzit eu des;
voi toți sunteți niște mângâietori supărăcioși.
3 Când se vor sfârși aceste vorbe în vânt?
Și pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
4 Ca voi aș vorbi eu
de ați fi în locul meu?
V-aș copleși cu vorbe,
aș da din cap la voi?
5 V-aș mângâia cu gura
și aș mișca din buze
ca să vă ușurez durerea.
6 Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină,
iar dacă tac, cu ce se micșorează?
7 Dar acum, vai! El m-a stors de puteri…
Mi-ai pustiit toată casa!
8 M-ai apucat ca pe un vinovat –
dovadă slăbiciunea mea,
care se ridică și mă învinuiește în față.
9 Mă sfâșie și mă urmărește în mânia Lui,
scrâșnește din dinți împotriva mea,
mă lovește și mă străpunge cu privirea Lui.
10 Ei deschid gura să mă mănânce,
mă ocărăsc și mă bat peste obraji,
se înverșunează cu toții după mine.
11 Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiți
și mă aruncă în mâinile celor răi.
12 Eram liniștit și m-a scuturat,
m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit,
a tras asupra mea ca într-o țintă.
13 Săgețile Lui mă înconjoară din toate părțile.
El Îmi străpunge rărunchii fără milă,
îmi varsă fierea pe pământ,
14 mă frânge bucăți, bucăți,
Se aruncă asupra mea ca un războinic.
15 Mi-am cusut un sac pe piele
și mi-am prăvălit capul în țărână.
16 Plânsul mi-a înroșit fața
și umbra morții este pe pleoapele mele.
17 Totuși n-am făcut nicio nelegiuire
și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele,
și vaietele mele să n-aibă margini!
19 Chiar acum martorul meu este în cer,
apărătorul meu este în locurile înalte.
20 Prietenii mei râd de mine,
dar eu mă rog lui Dumnezeu, cu lacrimi,
21 să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu
și fiului omului împotriva prietenilor lui.
22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfârșit
și mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.
Răspunsul lui Iov
1 Și Iov a răspuns și a zis: 2 Am auzit multe de acestea. Sunteți toți niște mângâietori supărători. 3 Vor avea oare sfârșit vorbele de vânt? Și ce te îmboldește să răspunzi? 4 Și eu aș putea vorbi ca voi: dacă ar fi sufletul vostru în locul sufletului meu, aș putea lega împreună cuvinte împotriva voastră și aș clătina din cap la voi. 5 Dar v‐aș îmbărbăta cu gura mea și mângâierea buzelor mele v‐ar alina durerea . 6 Dacă vorbesc nu mi se alină durerea și dacă încetez se depărtează ea oare de mine? 7 Dar acum m‐a sleit… mi‐ai pustiit toată adunarea. 8 M‐ai strâns, e o mărturie, și slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mărturisește în față împotriva mea. 9 Mânia lui mă sfâșie, mă urmărește; el scrâșnește din dinți la mine; potrivnicul meu își ascute ochii împotriva mea. 10 Ei își deschid gura împotriva mea; îmi lovesc obrajii cu dispreț, se adună împreună împotriva mea. 11 Dumnezeu m‐a dat celor nelegiuiți și m‐a aruncat în mâinile celor răi. 12 Eram în pace și m‐a frânt în două; m‐a apucat de ceafă și m‐a sfărâmat, și m‐a ridicat ca să fiu țintă. 13 Arcașii săi m‐au înconjurat. El îmi despică rărunchii și nu mă cruță, îmi varsă fierea pe pământ. 14 Mă frânge cu frântură după frântură, aleargă peste mine ca un viteaz. 15 Mi‐am cusut un sac pe piele și mi‐am pus cornul în pulbere. 16 Fața mea este roșie de plâns și pe genele mele este umbra morții, 17 deși în mâinile mele nu este asuprire și rugăciunea mea este curată. 18 Pământule, nu‐mi acoperi sângele și să nu mai fie loc pentru țipătul meu! 19 Și acum, iată, martorul meu este în ceruri și cel ce mărturisește pentru mine este în locurile înălțate. 20 Prietenii mei își râd de mine: dar ochiul meu varsă lacrămi către Dumnezeu. 21 Ah, că nu este un mijlocitor pentru om la Dumnezeu, și pentru un fiu al omului față de aproapele său! 22 Căci trec anii al căror număr îl poți număra, și eu plec pe o cale de unde nu mă voi întoarce.