1 Mi se pierde suflarea,
mi se sting zilele,
mă așteaptă mormântul .
2 Sunt înconjurat de batjocoritori,
și ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
3 Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta;
altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
4 Căci le-ai încuiat inima în fața priceperii.
De aceea nici nu-i vei lăsa să biruiască.
5 Cine dă pe prieteni să fie prădați,
copiilor aceluia li se vor topi ochii.
6 M-a făcut de basmul oamenilor
și ca unul pe care-l scuipi în față!
7 Ochiul mi se întunecă de durere;
toate mădularele mele sunt ca o umbră.
8 Oamenii fără prihană sunt înmărmuriți de aceasta,
și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
9 Cel fără prihană rămâne totuși tare pe calea lui,
cel cu mâinile curate se întărește tot mai mult.
10 Dar voi, toți, întoarceți-vă ,
veniți iarăși cu cuvântările voastre,
și vă voi arăta că între voi niciunul nu e înțelept.
11 Ce! Mi s-au dus zilele,
mi s-au nimicit planurile,
planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…
12 Și ei mai spun că noaptea este zi,
că se apropie lumina, când întunericul a și venit!
13 Când Locuința morților o aștept ca locuință,
când în întuneric îmi voi înălța culcușul;
14 când strig gropii: ‘Tu ești tatăl meu!’
Și viermilor: ‘Voi sunteți mama și sora mea!’
15 Unde mai este atunci nădejdea mea?
Și cine mai poate vedea nădejdea mea?
16 Ea se va coborî cu mine la porțile Locuinței morților,
când vom merge împreună să ne odihnim în țărână.”
Iov vede în jurul său numai ticăloșie
1 Mi se frânge duhul, mi se sting zilele: mormintele sunt pentru mine. 2 Oare nu sunt batjocoritori în juru‐mi și nu locuiesc oare ochii mei în mijlocul jignirilor lor? 3 Pune, te rog, chezășie ; dă‐mi un zălog la tine: cine va da mâini cu mine? 4 Căci le‐ai ascuns inima de pricepere: pentru aceea nu‐i vei înălța. 5 Cine dă pe prieteni la pradă i se vor topi ochii copiilor. 6 Și m‐a făcut de pomină popoarelor și am ajuns ca un scuipat în față. 7 Și mi se întunecă ochiul de întristare și toate mădularele mele sunt ca o umbră. 8 Cei drepți se vor uimi de aceasta și cel nevinovat se va aprinde împotriva celui nelegiuit. 9 Dar cel drept își va ține calea și cel cu mâinile curate va crește în putere. 10 Dar cu adevărat voi toți, vă rog, veniți iar: și nu voi găsi un singur om înțelept între voi. 11 Zilele mele au trecut , mi‐au nimicit planurile, chiar averile inimii mele. 12 Ei prefac noaptea în zi: își închipuie lumina aproape în fața întunericului! 13 Dacă aștept, Șeolul îmi este casa; îmi aștern culcușul în întuneric; 14 strig gropii: Tu ești tatăl meu! Viermelui: Tu ești mama mea și sora mea! 15 Unde‐mi este atunci nădejdea? Da, nădejdea mea cine o va vedea? 16 Se va pogorî la zăvoarele Șeolului, când vom avea totodată odihnă în pulbere.