Răspunsul lui Iov
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Ascultați, ascultați cuvintele mele,
dați-mi măcar această mângâiere.
3 Lăsați-mă să vorbesc, vă rog,
și, după ce voi vorbi, veți putea să vă bateți joc.
4 Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea?
Și pentru ce n-aș fi nerăbdător?
5 Priviți-mă, mirați-vă
și puneți mâna la gură!
6 Când mă gândesc, mă înspăimânt
și un tremur îmi apucă tot trupul:
7 Pentru ce trăiesc cei răi?
Pentru ce îi vezi îmbătrânind și sporind în putere?
8 Sămânța lor se întărește cu ei și în fața lor,
odraslele lor propășesc sub ochii lor.
9 În casele lor domnește pacea, fără umbră de frică;
nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.
10 Taurii lor sunt plini de vlagă și prăsitori,
juncanele lor zămislesc și nu leapădă .
11 Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi,
și copiii se zbenguie în jurul lor.
12 Cântă cu sunet de tobă și de harpă,
se desfătează cu sunete de caval.
13 Își petrec zilele în fericire
și se coboară într-o clipă în Locuința morților.
14 Și totuși ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi.
Nu voim să cunoaștem căile Tale.
15 Ce este Cel Atotputernic, ca să-I slujim?
Ce vom câștiga dacă-I vom înălța rugăciuni?’
16 Ce, nu sunt ei în stăpânirea fericirii?
– Departe de mine sfatul celor răi! –
17 Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă candela,
să vină sărăcia peste ei,
să le dea și lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,
18 să fie ca paiul luat de vânt,
ca pleava luată de vârtej?
19 Veți zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa.
Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
20 el ar trebui să-și vadă nimicirea,
el ar trebui să bea mânia Celui Atotputernic.
21 Căci ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el,
când numărul lunilor i s-a împlinit?
22 Oare pe Dumnezeu Îl vom învăța minte,
pe El, care cârmuiește duhurile cerești?
23 Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii,
24 cu coapsele încărcate de grăsime
și măduva oaselor plină de suc.
25 Altul moare cu amărăciunea în suflet,
fără să se fi bucurat de vreo fericire,
26 și amândoi adorm în țărână,
amândoi sunt mâncați de viermi.
27 Știu eu bine care sunt gândurile voastre,
ce judecăți nedrepte rostiți asupra mea.
28 Voi ziceți: ‘Unde este casa apăsătorului?
Unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?’
29 Dar, ce, n-ați întrebat pe călători
și nu știți ce istorisesc ei?
30 Cum, în ziua nenorocirii, cel rău este cruțat
și, în ziua mâniei, el scapă.
31 Cine îl mustră în față pentru purtarea lui?
Cine îi răsplătește tot ce a făcut?
32 Este dus la groapă
și i se pune o strajă la mormânt.
33 Bulgării din vale îi sunt mai ușori,
căci toți oamenii merg după el
și o mulțime îi merge înainte.
34 Pentru ce dar îmi dați mângâieri deșarte?
Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?”
Răspunsul lui Iov
1 Și Iov a răspuns și a zis: 2 Luați aminte la cuvântul meu! Și aceasta să vă fie mângâierile! 3 Îngăduiți‐mă și voi vorbi și eu; și după ce voi vorbi, batjocoriți înainte! 4 Oare către vreun om este tânguirea mea? Și pentru ce să nu fiu nerăbdător? 5 Uitați‐vă la mine și uimiți‐vă și puneți‐vă mâna la gură! 6 Da, chiar când îmi aduc aminte mă tulbur și îmi apucă groaza carnea! 7 Pentru ce trăiesc cei răi, îmbătrânesc, da, sporesc în putere? 8 Sămânța lor este întărită cu ei în ochii lor și odrasla lor înaintea ochilor lor. 9 Casele lor sunt în pace, fără teamă și nuiaua lui Dumnezeu nu este peste ei. 10 Taurul lor se prăsește și nu dă greș; vaca lor fată și nu leapădă vițelul. 11 Ei își răspândesc pruncii ca pe o turmă și copiii lor joacă. 12 Ei își înalță glasul cu timpane și harfă și se bucură la răsunetul buciumului; 13 își petrec zilele în fericire și într‐o clipă se pogoară în Șeol. 14 Și totuși au zis lui Dumnezeu: Depărtează‐te de la noi; căci nu dorim cunoștința căilor tale! 15 Ce este Cel Atotputernic ca să‐i slujim? Și ce ne folosește dacă ne vom ruga lui? 16 Iată, nu este oare fericirea lor în mâna lor? Departe de mine sfatul celor răi! 17 De câte ori se stinge candela celor răi și vine nenorocirea asupra lor și le împarte Dumnezeu dureri în mânia sa, 18 și ei sunt ca miriștea în fața vântului și ca pleava spulberată de furtună? 19 Voi ziceți : Dumnezeu păstrează nelegiuirea lui pentru copiii lui. Să‐i răsplătească lui însuși ca s‐o simtă. 20 Ochii lui înșiși să‐i vadă pieirea și să bea singur din mânia Celui Atotputernic! 21 Căci ce‐i pasă lui de casa lui după el când este tăiat numărul lunilor sale la mijloc? 22 Va învăța cineva pe Dumnezeu cunoștință când judecă el pe cei ce sunt sus? 23 Unul moare în plinătatea puterii sale, cu totul fericit și liniștit; 24 țâțele sale sunt pline de lapte și măduva oaselor sale este udată. 25 Și altul moare în amărăciunea sufletului și nu gustă niciodată din bine. 26 Sunt culcați deopotrivă în pulbere și‐i acoperă viermele. 27 Iată eu vă cunosc gândurile și planurile cu care mă nedreptățiți. 28 Căci ziceți: Unde este casa asupritorului și unde este cortul în care locuiau cei răi? 29 N‐ați întrebat pe cei ce trec pe cale? Și nu cunoașteți semnele lor? 30 Că omul rău este păstrat pentru ziua nenorocirii? Că sunt duși la ziua mâniei? 31 Cine‐i va spune calea în față? Și cine‐i va răsplăti ce a făcut? 32 Îl duc afară la groapă și veghează asupra mormântului său. 33 Bulgării din vale îi vor fi dulci, trage după sine pe toți oamenii și au fost fără număr înaintea lui. 34 Și cum mă mângâiați cu deșertăciuni? În răspunsurile voastre rămâne doar neadevăr.