Răspunsul lui Iov
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Și acum plângerea mea este tot o răzvrătire.
Dar suferința îmi înădușe suspinele.
3 O, dacă aș ști unde să-L găsesc,
dacă aș putea să ajung până la scaunul Lui de domnie,
4 mi-aș apăra pricina înaintea Lui,
mi-aș umple gura cu dovezi!
5 Aș ști ce poate să răspundă,
aș vedea ce are să-mi spună.
6 Și-ar întrebuința El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu, ci m-ar asculta negreșit.
7 Doar un om fără prihană ar vorbi cu El,
și aș fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
8 Dar , dacă mă duc la răsărit, nu este acolo;
dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:
9 dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea;
dacă Se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.
10 Dar El știe ce cale am urmat
și, dacă m-ar încerca , aș ieși curat ca aurul.
11 Piciorul meu s-a ținut de pașii Lui;
am ținut calea Lui și nu m-am abătut de la ea.
12 N-am părăsit poruncile buzelor Lui;
mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.
13 Dar hotărârea Lui este luată. Cine I se va împotrivi?
Ce-I dorește sufletul, aceea face.
14 El Își va împlini dar planurile față de mine
și va mai face și multe altele.
15 De aceea tremur înaintea Lui
și, când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El.
16 Dumnezeu mi-a tăiat inima,
Cel Atotputernic m-a umplut de groază.
17 Căci nu întunericul durerii mele mă nimicește,
nici negura în care sunt înfășurat.
Răspunsul lui Iov
1 Și Iov a răspuns și a zis: 2 Și astăzi plângerea mea este amară: mâna care apăsa pe mâna mea este mai grea decât oftatul meu! 3 O, de aș ști unde să‐l găsesc și să vin chiar la scaunul său! 4 Mi‐aș așterne pricina mea dreaptă înaintea lui și mi‐aș umple gura cu dovezi! 5 Aș ști cuvintele pe care mi le‐ar răspunde și aș înțelege ce mi‐ar spune. 6 Oare s‐ar certa el cu mine în mărimea puterii lui? Nu, ci ar lua aminte la mine. 7 Acolo, cel drept s‐ar judeca cu el și aș scăpa pentru totdeauna de judecătorul meu. 8 Iată , merg înainte, dar el nu este acolo și înapoi, dar nu‐l zăresc; 9 la stânga, când lucrează, dar nu‐l văd; se ascunde la dreapta și nu‐l descopăr. 10 Dar el cunoaște calea mea; după ce mă va încerca , voi ieși ca aurul. 11 Piciorul meu s‐a ținut de pașii lui; am păzit calea lui și nu m‐am abătut. 12 Nu m‐am dat înapoi de la porunca buzelor lui; am strâns cuvintele gurii sale mai mult decât hrana mea trebuitoare. 13 Dar el are un gând și cine‐l poate întoarce? Ce‐i dorește sufletul aceea face. 14 Căci el împlinește ce este hotărât pentru mine și multe lucruri ca acestea sunt la el. 15 De aceea mă tulbur înaintea lui; când cuget, mă înspăimânt de el. 16 Căci Dumnezeu mi‐a topit inima și Cel Atotputernic m‐a tulburat. 17 Pentru că n‐am fost stârpit dinaintea întunericului, nici n‐a ascuns întunecimea de fața mea.