Cel din urmă răspuns al lui Iov
1 Iov a luat din nou cuvântul, a vorbit în pilde și a zis:
2 „Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate!
Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăște viața,
3 că, atâta vreme cât voi avea suflet
și suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
4 buzele mele nu vor rosti nimic nedrept,
limba mea nu va spune nimic neadevărat.
5 Departe de mine gândul să vă dau dreptate!
Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăția.
6 Țin să-mi scot dreptatea
și nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
7 Vrăjmașul meu să fie ca cel rău
și potrivnicul meu, ca cel nelegiuit!
8 Ce nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit
când îi taie Dumnezeu firul vieții, când îi ia sufletul?
9 Îi ascultă Dumnezeu strigătele
când vine strâmtorarea peste el?
10 Este Cel Atotputernic desfătarea lui?
Înalță el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
11 Vă voi învăța căile lui Dumnezeu,
nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
12 Dar voi le cunoașteți și sunteți de același gând;
pentru ce dar vorbiți așa de prostește?
13 Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
moștenirea pe care o hotărăște Cel Atotputernic celui nelegiuit.
14 Dacă are mulți fii, îi are pentru sabie
și odraslele lui duc lipsă de pâine.
15 Cei ce scapă din ai lui sunt îngropați de ciumă,
și văduvele lor nu-i plâng.
16 Dacă strânge argint ca țărâna,
dacă îngrămădește haine ca noroiul,
17 el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele
și de argintul lui omul fără prihană are parte.
18 Casa lui este ca aceea pe care o zidește molia,
ca o colibă pe care și-o face un străjer.
19 Se culcă bogat și moare despuiat;
deschide ochii și totul a pierit.
20 Îl apucă groaza ca niște ape
și noaptea îl ia vârtejul.
21 Vântul de răsărit îl ia și se duce;
îl smulge cu putere din locuința lui.
22 Dumnezeu aruncă fără milă săgeți împotriva lui,
și cel rău ar vrea să fugă, să scape de ele.
23 Oamenii bat din palme la căderea lui
și-l fluieră la plecarea din locul lui.
Cel din urmă răspuns al lui Iov
1 Și Iov și‐a urmat pilda și a zis: 2 Viu este Dumnezeu care mi‐a înlăturat dreptul și Cel Atotputernic care mi‐a amărât sufletul: 3 Cât este încă suflare în mine și duhul lui Dumnezeu în nările mele, 4 buzele mele nu vor vorbi nedreptate, nici limba mea nu va spune înșelăciune. 5 Departe de mine să vă îndreptățesc! Până voi muri nu voi da laoparte nevinovăția mea de la mine; 6 țin tare la dreptatea mea și n‐o las; inima mea nu mă va osândi în niciuna din zilele mele. 7 Fie vrăjmașul meu ca cel rău și cel ce se scoală împotriva mea ca cel nedrept! 8 Căci care este nădejdea celui nelegiuit deși capătă câștig, când îi ia Dumnezeu sufletul? 9 Oare va asculta Dumnezeu strigătul lui, când va veni strâmtorarea peste el? 10 Se va desfăta el în Cel Atotputernic și va chema el pe Dumnezeu în toate vremurile? 11 Vă voi învăța cu privire la mâna lui Dumnezeu; nu vă voi ascunde ceea ce este la Cel Atotputernic. 12 Iată, toți ați văzut; de ce deci ați ajuns cu totul deșerți? 13 Aceasta este partea omului celui rău de la Dumnezeu și partea de moștenire a apăsătorilor pe care o primesc de la Cel Atotputernic: 14 Dacă i se înmulțesc copiii, este pentru sabie și odraslele lui nu se vor sătura de pâine. 15 Rămășița lui va fi înmormântată în moarte și văduvele lui nu se vor boci. 16 Chiar de va îngrămădi argint ca pulberea și va pregăti veșminte ca lutul; 17 el le va pregăti, dar dreptul le va îmbrăca și cel nevinovat va împărți argintul. 18 El zidește o casă ca molia și ca o colibă pe care o face paznicul viilor. 19 Se culcă bogat, dar nu va fi adăugat; își deschide ochii și nu este. 20 Îl ajung spaimele ca apele. O furtună îl fură noaptea. 21 Îl ridică vântul de răsărit și pleacă și‐l mătură din locul său. 22 Căci Dumnezeu aruncă săgeți asupra lui și nu‐l cruță; ar vrea să fugă din mâna lui. 23 Oamenii vor bate din palme la el și îl vor șuiera din locul său.