1 La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot
și sare din locul ei.
2 Ascultați, ascultați trăsnetul tunetului Său,
bubuitul care iese din gura Lui!
3 Îl rostogolește pe toată întinderea cerurilor
și fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.
4 Apoi se aude un bubuit , tună cu glasul Lui măreț,
și nu mai oprește fulgerul de îndată ce răsună glasul Lui.
5 Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;
face lucruri mari pe care noi nu le înțelegem.
6 El zice zăpezii : ‘Cazi pe pământ!’
Zice același lucru ploii, chiar și celor mai puternice ploi.
7 Pecetluiește mâna tuturor oamenilor,
pentru ca toți să se recunoască de făpturi ale Lui.
8 Fiara sălbatică se trage într-o peșteră
și se culcă în vizuina ei.
9 Vijelia vine de la miazăzi
și frigul, din vânturile de la miazănoapte.
10 Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheața
și micșorează locul apelor mari.
11 Încarcă norii cu aburi
și-i risipește scânteietori;
12 mișcarea lor se îndreaptă după planurile Lui,
pentru împlinirea a tot ce le poruncește El pe fața pământului locuit.
13 Îi face să pară ca o nuia
cu care lovește pământul
sau ca un semn al dragostei Lui.
14 Iov, ia aminte la aceste lucruri!
Privește liniștit minunile lui Dumnezeu!
15 Știi cum cârmuiește Dumnezeu norii
și cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
16 Înțelegi tu plutirea norilor,
minunile Aceluia a cărui știință este desăvârșită?
17 Știi pentru ce ți se încălzesc veșmintele
când se odihnește pământul de vântul de miazăzi?
18 Poți tu să întinzi cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
19 Arată-ne ce trebuie să-I spunem.
Căci suntem prea neștiutori ca să-I putem vorbi.
20 Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi?
Dar care este omul care-și dorește pierderea?
21 Acum, firește, nu putem vedea lumina soarelui care strălucește în dosul norilor,
dar va trece un vânt și-l va curăți.
22 De la miazănoapte ne vine aurora
și ce înfricoșată este măreția care înconjoară pe Dumnezeu!
23 Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge ,
căci este mare în tărie,
dar dreptul și dreptatea deplină El nu le frânge.
24 De aceea, oamenii trebuie să se teamă de El;
El nu-Și îndreaptă privirile spre cei ce se cred înțelepți.”
Mărirea lui Dumnezeu în furtună
1 Din pricina aceasta și inima mea tremură și se mișcă din locul ei. 2 Ascultați vuietul glasului său și bubuitul ce iese din gura lui! 3 Îl trimite prin toate cerurile și fulgerul lui până la marginile pământului. 4 După el un glas mugește , tună cu glasul măreției sale și nu le oprește când se aude glasul său. 5 Dumnezeu tună în chip minunat cu glasul său. El face lucruri mari pe care nu le putem cuprinde. 6 Căci zice zăpezii : Cazi cu găleata pe pământ! Așa și ploii și ploilor cu șuvoi ale puterii sale. 7 El pecetluiește mâna fiecărui om, ca toți oamenii pe care i‐a făcut să cunoască lucrarea sa. 8 Atunci fiarele intră în culcușuri și rămân în peșterile lor. 9 Din cămara de la miazăzi vine furtuna și din vânturile de la miazănoapte frigul. 10 Prin suflarea lui Dumnezeu se dă gheața și lățimea apelor se strânge. 11 Da, el încarcă norii cei groși cu umezeală, împrăștie norul fulgerului său: 12 și este întors de jur împrejur sub călăuza sa, ca să facă orice le poruncește el peste fața pământului, 13 fie că‐l face să vină spre mustrare , sau pentru țara sa, sau spre îndurare. 14 Ascultă aceasta Iov: stai liniștit și pleacă urechea la lucrurile minunate ale lui Dumnezeu! 15 Oare știi tu cum își pune Dumnezeu porunca peste ei și face să strălucească fulgerul său din norul său? 16 Oare cunoști tu cumpănirile norilor, lucrările minunate ale celui ce este desăvârșit în cunoștință? 17 Cum ți se încălzesc hainele, când dă odihnă pământului prin vântul de miazăzi? 18 Poți tu întinde ca el cerurile care sunt tari ca o oglindă turnată? 19 Învață‐ne, ce să‐i spunem? Nu putem rândui vorbirea din pricina întunericului nostru. 20 I se va spune oare că voi vorbi? Sau ar dori oare omul să fie înghițit? 21 Și acum oamenii nu văd lumina lucitoare care este în ceruri, dar trece vântul și le curăță. 22 De la miazănoapte ne vine strălucirea de aur: o măreție înspăimântătoare este asupra lui Dumnezeu! 23 Pe Cel Atotputernic nu‐l găsim . El este măreț în putere și în judecată și plin de dreptate, el nu va apăsa. 24 De aceea oamenii se tem de el: El nu se uită la niciunul din cei înțelepți la inimă.