Răspunsul lui Iov
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Știu bine că este așa.
Și cum ar putea omul să-și scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
3 Dacă ar voi să se certe cu El,
din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
4 Ale Lui sunt înțelepciunea și atotputernicia:
cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
5 El mută deodată munții
și-i răstoarnă în mânia Sa.
6 Zguduie pământul din temelia lui,
de i se clatină stâlpii.
7 Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare;
și ține stelele sub pecetea Lui.
8 Numai El întinde cerurile
și umblă pe înălțimile mării.
9 El a făcut Ursa-Mare, Luceafărul de seară și Ralițele
și stelele din ținuturile de miazăzi.
10 El face lucruri mari și nepătrunse,
minuni fără număr.
11 Iată , El trece pe lângă mine, și nu-L văd,
Se duce, și nu-L zăresc.
12 Dacă apucă El, cine-L va opri?
Cine-I va zice: ‘Ce faci?’
13 Dumnezeu nu-Și întoarce mânia;
sub El se pleacă toți sprijinitorii mândriei .
14 Și eu cum să-I răspund?
Ce cuvinte să aleg?
15 Chiar dacă aș avea dreptate, nu I-aș răspunde.
Nu pot decât să mă rog judecătorului.
16 Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,
tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul –
17 El, care mă izbește ca într-o furtună,
care îmi înmulțește fără pricină rănile,
18 care nu mă lasă să răsuflu,
mă satură de amărăciune.
19 Să alerg la putere? El este atotputernic.
La dreptate? Cine mă va apăra?
20 Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi
și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.
21 Nevinovat! Sunt, dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.
22 Ce-mi pasă la urma urmei?
Căci îndrăznesc s-o spun:
El nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat.
23 Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…!
Dar El râde de încercările celui nevinovat.
24 Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;
El acoperă ochii judecătorilor – de nu El, apoi cine altul?
25 Zilele mele aleargă mai iuți decât un alergător;
fug fără să fi văzut fericirea;
26 trec ca și corăbiile cele iuți,
ca vulturul care se repede asupra prăzii.
27 Dacă zic: ‘Vreau să-mi uit suferințele,
să-mi las întristarea și să fiu voios’,
28 sunt îngrozit de toate durerile mele.
Știu că nu mă vei scoate nevinovat .
29 Și dacă voi fi judecat vinovat,
pentru ce să mă mai trudesc degeaba?
30 Chiar dacă m-aș spăla cu zăpadă,
chiar dacă mi-aș curăți mâinile cu leșie,
31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi până și hainele de mine!
32 Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde
și să mergem împreună la judecată.
33 Nici nu este vreun mijlocitor între noi,
care să-și pună mâna peste noi amândoi.
34 Să-Și tragă însă varga de deasupra mea
și să nu mă mai tulbure spaima Lui.
35 Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El.
Altfel, nu sunt stăpân pe mine.
Răspunsul lui Iov
1 Și Iov a răspuns și a zis: 2 Cu adevărat, știu că așa este. Dar cum va fi omul drept înaintea lui Dumnezeu? 3 Dacă‐i place să se certe cu el, din o mie la nici una nu‐i va răspunde. 4 El este înțelept la inimă și tare în putere: cine s‐a împietrit împotriva lui și a rămas în pace? 5 El strămută munții și ei nu știu că el îi răstoarnă în mânia sa; 6 El zguduie pământul din locul său și se cutremură stâlpii; 7 el vorbește soarelui și el nu răsare și pecetluiește stelele; 8 numai el întinde cerurile și pășește pe înălțimile mării; 9 el face Ursul mare, Orionul și Pleiadele și cămările de la miazăzi; 10 el face lucruri mari de nepătruns și minuni fără număr. 11 Iată el vine pe lângă mine și nu‐l văd și trece pe lângă mine și nu‐l zăresc. 12 Iată el răpește; cine‐l va abate? Cine‐i va zice: Ce faci? 13 Dumnezeu nu‐și retrage mânia: sub el se pleacă cei ce dau ajutor mândriei . 14 Cu cât mai puțin să‐i răspund eu, și să‐mi aleg cuvintele cu el! 15 Chiar dacă aș fi drept, nu i‐aș răspunde; aș cere îndurare judecătorului meu! 16 Dacă aș striga și mi‐ar răspunde, tot n‐aș crede că și‐a plecat urechea la glasul meu; — 17 el care mă zdrobește în furtună și îmi înmulțește rănile fără cuvânt ; 18 care nu mă lasă să răsuflu, căci mă satură de amărăciuni. 19 Dacă este vorba de putere, iată, el este puternic; și dacă este vorba de judecată, cine mă va apăra? 20 Dacă m‐aș îndreptăți, gura mea m‐ar osândi; dacă aș fi drept, el m‐ar arăta stricat. 21 Dacă aș fi desăvârșit nu m‐aș uita la sufletul meu, mi‐aș disprețui viața! 22 Totuna este; de aceea am zis: El mistuie pe cel desăvârșit și pe cel rău. 23 Dacă biciul ucide deodată, el își râde de încercarea celui nevinovat. 24 Pământul este dat în mâna celui rău: el acoperă fața judecătorilor săi. Dacă nu el, cine oare? 25 Acum zilele mele trec mai repede decât un alergător; ele fug, nu văd binele; 26 trec iuți ca și corăbiile de trestie, ca vulturul care se repede asupra prăzii. 27 Dacă zic: Îmi voi uita plângerea, mă voi lăsa de fața mea tristă și mă voi lumina! 28 Atunci mă înspăimântă toate chinurile mele: știu că nu mă vei ține nevinovat . 29 Fie, sunt rău: pentru ce să mă ostenesc în zădar? 30 Dacă mă spăl cu apă de zăpadă și‐mi curățesc mâinile cu leșie, 31 și‐atunci mă vei afunda în groapă; chiar hainele mele mă vor urî. 32 Căci el nu este un om ca mine, ca să‐i răspund, ca să venim împreună la judecată. 33 Nu este între noi un mijlocitor care să‐și pună mâna peste amândoi. 34 Să‐și depărteze nuiaua de peste mine și să nu mă tulbure spaima lui. 35 Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de el. Dar nu este așa cu mine.