1 Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona astfel: 2 „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și vestește acolo strigarea pe care ți-o voi da!” 3 Și Iona s-a sculat și s-a dus la Ninive, după Cuvântul Domnului. Și Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile. 4 Iona a început să pătrundă în oraș cale de o zi, strigând și zicând : „Încă patruzeci de zile, și Ninive va fi nimicită!” 5 Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici. 6 Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, și-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac și a șezut în cenușă. 7 Și a trimis să se dea de știre în Ninive, din porunca împăratului și mai-marilor lui, următoarele: „Oamenii și vitele, boii și oile să nu guste nimic, să nu pască și nici să nu bea apă deloc! 8 Ci oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă de la calea lor cea rea și de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile! 9 Cine știe dacă nu Se va întoarce Dumnezeu și Se va căi și dacă nu-Și va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!” 10 Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci, Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă și nu l-a făcut.
Iona în Ninive; căința poporului
1 Și cuvântul Domnului a fost către Iona a doua oară, zicând: 2 Scoală‐te, mergi în Ninive, cetatea cea mare și strigă împotriva ei cu strigarea pe care ți‐o voi spune. 3 Și Iona s‐a sculat și a mers la Ninive după cuvântul Domnului. Și Ninive era o cetate foarte mare, pentru cale de trei zile. 4 Și Iona a început să intre în cetate cale de o zi și a strigat și a zis : Încă patruzeci de zile și Ninive va fi răsturnată. 5 Și bărbații din Ninive au crezut pe Dumnezeu și au vestit un post și s‐au îmbrăcat cu saci, de la cel mai mare al lor până la cel mai mic al lor. 6 Căci cuvântul a ajuns la împăratul Ninivei și el s‐a sculat de pe scaunul său de domnie, s‐a dezbrăcat de mantia sa și s‐a acoperit cu un sac și a șezut în cenușă. 7 Și a făcut vestire și a strigat prin Ninive prin hotărârea împăratului și a mai marilor săi, zicând: Nici om, nici dobitoc, cireadă sau turmă să nu guste nimic, nici să nu pască, nici să nu bea apă. 8 Ci și om și dobitoc să se acopere cu saci și să strige tare către Dumnezeu și să se întoarcă fiecare din calea sa cea rea și de la asuprirea care este în mâinile lor. 9 Cine știe, dacă Dumnezeu nu se va întoarce și se va căi și se va întoarce de la aprinderea mâniei sale ca să nu pierim? 10 Și Dumnezeu a văzut faptele lor că s‐au întors de la calea lor cea rea și Dumnezeu s‐a căit de răul pe care zisese că li‐l va face și nu l‐a făcut.