Nemulțumirea lui Iona și mustrările Domnului
1 Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona și s-a mâniat. 2 S-a rugat Domnului și a zis: „Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în țara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars . Căci știam că ești un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și că Te căiești de rău! 3 Acum , Doamne, ia-mi viața, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!” 4 Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?” 5 Și Iona a ieșit din cetate și s-a așezat la răsărit de cetate. Acolo și-a făcut un umbrar și a stat sub el până va vedea ce are să se întâmple cu cetatea. 6 Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete, care s-a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui și să-l facă să-i treacă mânia. Iona s-a bucurat foarte mult de curcubetele acesta. 7 Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un vierme, care a înțepat curcubetele, și curcubetele s-a uscat. 8 Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit și soarele a bătut peste capul lui Iona, și Iona a leșinat. Atunci a dorit să moară și a zis: „Mai bine să mor decât să trăiesc!” 9 Dar Dumnezeu a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” El a răspuns: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!” 10 Atunci și Domnul a zis: „Ție îți este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nicio trudă și pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut și într-o noapte a pierit. 11 Și Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulțime de vite?”
Nemulțumirea lui Iona
1 Dar Iona s‐a supărat și s‐a aprins de mânie. 2 Și s‐a rugat Domnului și a zis: Te rog, Doamne, oare nu era aceasta zicerea mea, când eram încă în țara mea? De aceea, am căutat să fug în Tars , căci știam, că ești un Dumnezeu milos și îndurător, încet la mânie și plin de îndurare și te căiești de rău. 3 Și acum , Doamne, ia‐mi, te rog, viața de la mine; căci îmi este mai bine să mor decât să trăiesc. 4 Și Domnul a zis: Oare faci bine că te mânii? 5 Și Iona a ieșit din cetate și a șezut spre răsăritul cetății și acolo și‐a făcut o colibă și ședea sub ea la umbră, până să vadă ce are să se întâmple cu cetatea. 6 Și Domnul Dumnezeu a gătit un chicaion și l‐a făcut să crească peste Iona ca să‐i fie ca umbră deasupra capului, ca să‐l scape de întristarea sa. Și Iona s‐a bucurat de chicaion cu mare bucurie. 7 Dar Dumnezeu a pregătit un vierme la revărsatul zorilor dimineții următoare, care a lovit chicaionul și el s‐a uscat. 8 Și a fost așa : Când a răsărit soarele, Dumnezeu a pregătit un vânt de răsărit arzător; și soarele bătea în capul lui Iona și el a leșinat și cerea în sine să moară și a zis: Mai bine îmi este să mor decât să trăiesc. 9 Și Dumnezeu a zis lui Iona: Oare faci bine că te mânii din pricina chicaionului? Și el a zis: Fac bine că mă mânii până la moarte. 10 Și Domnul a zis: Te‐ai îndurat de chicaion pentru care nu te‐ai ostenit, nici nu l‐ai făcut să crească; care într‐o noapte s‐a născut și într‐o noapte a pierit. 11 Și eu nu trebuia să mă îndur de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu deosebi dreapta lor de stânga lor, și multe vite?