Luarea cetății Ai
1 Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme și nu te înspăimânta! Ia cu tine pe toți oamenii de război, scoală-te, suie-te împotriva cetății Ai. Iată că îți dau în mâinile tale pe împăratul din Ai și pe poporul lui, cetatea lui și țara lui. 2 Să faci cetății Ai cum ai făcut Ierihonului și împăratului lui: să păstrați pentru voi numai prada de război și vitele. Pune niște oameni la pândă înapoia cetății.” 3 Iosua s-a sculat cu toți oamenii de război ca să se suie împotriva cetății Ai. A ales treizeci de mii de bărbați viteji, pe care i-a pornit noaptea 4 și le-a dat următoarea poruncă: „Ascultați! Să vă puneți la pândă înapoia cetății; să nu vă depărtați mult de cetate și toți să fiți gata. 5 Iar eu și tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Și când vor ieși înaintea noastră ca întâiași dată, noi o s-o luăm la fugă dinaintea lor. 6 Ei ne vor urmări până când îi vom trage departe de cetate, căci vor zice: ‘Fug dinaintea noastră ca întâiași dată!’ Și vom fugi dinaintea lor. 7 Voi să ieșiți atunci de la pândă și să puneți mâna pe cetate, și Domnul Dumnezeul vostru o va da în mâinile voastre. 8 După ce veți lua cetatea, să-i puneți foc, să faceți cum a zis Domnul: aceasta este porunca pe care v-o dau.” 9 Iosua i-a pornit și s-au dus de s-au așezat la pândă între Betel și Ai, la apus de Ai. Iar Iosua a petrecut noaptea aceea în mijlocul poporului. 10 Iosua s-a sculat dis-de-dimineață, a cercetat poporul și a pornit împotriva cetății Ai în fruntea poporului, el și bătrânii lui Israel. 11 Toți oamenii de război care erau cu el s-au suit și s-au apropiat de cetate; când au ajuns în fața cetății, au tăbărât la miazănoapte de Ai, de care erau despărțiți prin vale. 12 Iosua a luat aproape cinci mii de oameni și i-a pus la pândă între Betel și Ai, la apus de cetate. 13 După ce s-a așezat toată tabăra la miazănoapte de cetate și cei de pândă la apus de cetate, Iosua a înaintat în noaptea aceea în mijlocul văii. 14 Când a văzut împăratul cetății Ai lucrul acesta, oamenii din Ai s-au sculat în grabă dis-de-dimineață și au ieșit înaintea lui Israel, ca să-l bată. Împăratul s-a îndreptat, cu tot poporul lui, spre un loc hotărât, înspre câmpie, și nu știa că înapoia cetății o mână de oameni stăteau la pândă împotriva lui. 15 Iosua și tot Israelul s-au prefăcut că sunt bătuți și au fugit pe drumul dinspre pustie. 16 Atunci, tot poporul care era în cetate s-a strâns ca să-i urmărească. Au urmărit pe Iosua și au fost trași departe din cetate. 17 N-a rămas niciun om în Ai și în Betel care să nu fi ieșit împotriva lui Israel. Au lăsat cetatea deschisă și au urmărit pe Israel. 18 Domnul a zis lui Iosua: „Întinde spre Ai sulița pe care o ai în mână, căci am s-o dau în mâna ta!” Și Iosua a întins spre cetate sulița pe care o avea în mână. 19 De îndată ce și-a întins mâna, bărbații care stăteau la pândă au ieșit repede din locul unde erau, au pătruns în cetate, au luat-o și s-au grăbit de i-au pus foc. 20 Oamenii din Ai, uitându-se înapoi, au văzut fumul cetății suindu-se spre cer și n-au mai putut să scape în nicio parte. Poporul care fugea spre pustie s-a întors împotriva celor ce-l urmăreau, 21 căci Iosua și tot Israelul, văzând cetatea luată de cei ce stăteau la pândă și fumul cetății suindu-se în sus, s-au întors și au bătut pe oamenii din Ai. 22 Ceilalți, de asemenea, le-au ieșit înainte din cetate și oamenii din Ai au fost înconjurați de Israel din toate părțile. Israel i-a bătut fără să lase unul cu viață , nici vreun fugar; 23 pe împăratul din Ai l-au prins viu și l-au adus la Iosua. 24 După ce a isprăvit Israel de ucis pe toți locuitorii din Ai, în câmp și în pustie, unde îi urmăriseră ei, și după ce toți au fost trecuți în totul prin ascuțișul sabiei, tot Israelul s-a întors la Ai și a trecut cetatea prin ascuțișul sabiei. 25 În total au fost douăsprezece mii de inși uciși în ziua aceea, bărbați și femei, toți oameni din Ai. 26 Iosua nu și-a tras mâna pe care o ținea întinsă cu sulița până ce toți locuitorii au fost nimiciți cu desăvârșire. 27 Israel a păstrat pentru sine doar vitele și prada din cetatea aceasta, după porunca pe care o dăduse lui Iosua Domnul. 28 Iosua a ars cetatea Ai și a făcut din ea pentru totdeauna un morman de dărâmături, care se vede până în ziua de azi. 29 A spânzurat de un lemn pe împăratul din Ai și l-a lăsat pe lemn până seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit să i se coboare trupul de pe lemn; l-au aruncat la intrarea porții cetății și au ridicat pe el o mare grămadă de pietre, care este până în ziua de azi.
Altarul de pe muntele Ebal
30 Atunci, Iosua a zidit un altar Domnului Dumnezeului lui Israel pe muntele Ebal , 31 cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, și cum este scris în cartea legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste care nu trecuse fierul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi-de-tot și jertfe de mulțumire. 32 Și acolo Iosua a scris pe pietre o copie a legii pe care o scrisese Moise înaintea copiilor lui Israel. 33 Tot Israelul, bătrânii, mai-marii oștii și judecătorii lui stăteau de amândouă părțile chivotului, înaintea preoților, din neamul leviților, care duceau chivotul legământului Domnului; erau de față atât străinii , cât și copiii lui Israel, jumătate în dreptul muntelui Garizim și jumătate în dreptul muntelui Ebal, după porunca pe care o dăduse mai înainte Moise, robul Domnului, ca să binecuvânteze pe poporul Israel. 34 Iosua a citit apoi toate cuvintele legii, binecuvântările și blestemele, după cum este scris în cartea legii. 35 N-a rămas nimic din tot ce poruncise Moise pe care să nu-l fi citit Iosua în fața întregii adunări a lui Israel, în fața femeilor , copiilor și străinilor care mergeau în mijlocul lor.
Luarea cetății Ai
1 Și Domnul a zis lui Iosua: Nu te teme și nu te spăimânta! Ia cu tine tot poporul de război și scoală‐te și suie‐te la Ai . Vezi! am dat în mâna ta pe împăratul din Ai, pe poporul său, cetatea sa și țara sa. 2 Și vei face Aiului și împăratului său cum ai făcut Ierihonului și împăratului său; numai să prădați pentru voi prada sa și dobitoacele sale. Pune o pândă împotriva cetății dindărătul ei. 3 Și Iosua s‐a sculat cu tot poporul de război ca să se suie la Ai. Și Iosua a ales treizeci de mii de viteji de oștire și i‐a trimis noaptea. 4 Și le‐a poruncit, zicând: Vedeți, voi veți pândi împotriva cetății dindărătul cetății: nu vă depărtați prea mult de cetate și fiți toți gata. 5 Și eu și tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Și va fi așa: când vor ieși ei împotriva noastră ca la început vom fugi dinaintea lor. 6 Și vor ieși după noi până îi vom trage departe de la cetate. Căci vor zice: Ei fug dinaintea noastră ca la început. Și vom fugi dinaintea lor. 7 Și vă veți scula de la pândă și veți pune stăpânire pe cetate, căci Domnul Dumnezeul vostru o va da în mâna voastră. 8 Și va fi așa : după ce veți lua cetatea să‐i dați foc; să faceți după cuvântul Domnului. Vedeți , v‐am poruncit. 9 Și Iosua i‐a trimis și s‐au dus la locul de pândă și au șezut între Betel și între Ai, la apus de Ai. Și Iosua a rămas noaptea aceea în mijlocul poporului. 10 Și Iosua s‐a sculat dis de dimineață și a cercetat poporul, și s‐a suit, el și bătrânii lui Israel, înaintea poporului spre Ai. 11 Și tot poporul de război care era cu el s‐a suit și s‐a apropiat și au venit înaintea cetății și au tăbărât la miazănoapte de Ai și valea era între ei și Ai. 12 Și a luat ca la cinci mii de oameni și i‐a pus la pândă între Betel și Ai, în partea de apus a Aiului. 13 Și au pus poporul, toată oastea care era în partea despre miazănoapte a cetății, iar pe cei ce pândeau, în partea de apus a cetății; și Iosua a mers în noaptea aceea în mijlocul văii. 14 Și a fost așa : când a văzut împăratul Aiului aceasta, oamenii cetății s‐au grăbit și s‐au sculat de dimineață și au ieșit, el și tot poporul său, împotriva lui Israel la luptă, la locul hotărât, înaintea șesului. Și nu știa că era o pândă împotriva lui, în spatele cetății. 15 Și Iosua și tot Israelul s‐au făcut că sunt bătuți înaintea lor și au fugit pe calea pustiei. 16 Și tot poporul care era în cetate a fost chemat să‐i urmărească; și au urmărit pe Iosua și au fost trași din cetate. 17 Și n‐a rămas un om în Ai și Betel care să nu fi ieșit după Israel și au lăsat cetatea deschisă și au urmărit pe Israel. 18 Și Domnul a zis lui Iosua: Întinde sulița care este în mâna ta către Ai, căci o voi da în mâna ta. Și Iosua a întins spre cetate sulița care era în mâna lui. 19 Și cei ce stăteau la pândă s‐au sculat repede din locul lor și au alergat îndată ce și‐a întins el mâna, și au venit în cetate și au luat‐o, și s‐au grăbit și au pus foc cetății. 20 Și oamenii din Ai s‐au întors și au văzut, și iată, fumul cetății se suia până la ceruri și nu le era îndemână să fugă pe o cale sau pe alta, și poporul care fugea spre pustie s‐a întors asupra urmăritorilor. 21 Și Iosua și tot Israelul, când au văzut că cei de la pândă au luat cetatea și că fumul cetății se suia în sus, s‐au întors și au bătut pe oamenii din Ai. 22 Și ceilalți au ieșit din cetate împotriva lor, așa că erau în mijlocul lui Israel, unii dincoace și alții dincolo; și i‐au bătut până ce niciunul n‐a scăpat sau a fugit. 23 Și au prins viu pe împăratul din Ai și l‐au adus lui Iosua. 24 Și a fost așa : după ce a sfârșit Israel de ucis pe toți locuitorii din Ai în câmp, în pustia unde i‐au urmărit, și toți au căzut prin ascuțișul sabiei, până au fost nimiciți, tot Israelul s‐a întors la Ai, și l‐au bătut cu ascuțișul sabiei. 25 Și toți cei ce au căzut în acea zi, bărbați și femei, au fost douăsprezece mii, toți oamenii din Ai. 26 Și Iosua nu și‐a tras mâna, pe care o întinsese cu sulița, până când au nimicit cu desăvârșire pe toți locuitorii din Ai. 27 Israel a prădat pentru sine numai dobitoacele și prada cetății după cuvântul Domnului pe care‐l poruncise lui Iosua. 28 Și Iosua a ars Aiul și l‐a prefăcut grămadă în veci, o dărâmătură până în ziua de astăzi. 29 Și a spânzurat pe împăratul din Ai de un lemn până la vremea serii, și la apusul soarelui Iosua a poruncit să se coboare trupul lui de pe lemn și l‐au aruncat la intrarea porții cetății, și deasupra lui au ridicat o mare grămadă de pietre până în ziua de astăzi.
Altarul de pe muntele Ebal
30 Și Iosua a zidit an altar Domnului Dumnezeului lui Israel în muntele Ebal, 31 după cum poruncise Moise, robul Domnului, copiilor lui Israel, cum este scris în cartea legii lui Moise: un altar de pietre întregi asupra cărora nu fusese ridicat fierul. Și au adus deasupra lui arderi de tot Domnului și au jertfit jertfe de pace. 32 Și a scris acolo pe pietre o copie a legii lui Moise, pe care o scrisese înaintea copiilor lui Israel. 33 Și tot Israelul și bătrânii săi și dregătorii săi și judecătorii săi au stătut dincoace și dincolo de chivot înaintea preoților, leviților , care purtau chivotul legământului Domnului , atât străinul de loc cât și băștinașul; jumătate din ei în dreptul muntelui Garizim și jumătate în dreptul muntelui Ebal , cum poruncise Moise, robul Domnului, ca să binecuvânteze pe poporul lui Israel la început. 34 Și după aceea a citit toate cuvintele legii , binecuvântarea și blestemul, după toate cele scrise în cartea legii. 35 N‐a fost un cuvânt din tot ce poruncise Moise pe care să nu‐l fi citit Iosua înaintea întregii obște a lui Israel și femeilor și copiilor și străinilor de loc, care umblau în mijlocul lor.