Suferințe și mângâieri
1 Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua urgiei Lui.
2 El m-a dus, m-a mânat în întuneric, și nu în lumină.
3 Numai împotriva mea Își întinde și Își întoarce mâna toată ziua.
4 Mi-a prăpădit carnea și pielea și mi-a zdrobit oasele.
5 A făcut zid împrejurul meu și m-a înconjurat cu otravă și durere.
6 Mă așază în întuneric, ca pe cei morți pentru totdeauna.
7 M-a înconjurat cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanțuri grele.
8 Să tot strig și să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primește rugăciunea.
9 Mi-a astupat calea cu pietre cioplite și mi-a strâmbat cărările.
10 Mă pândește ca un urs și ca un leu într-un loc ascuns.
11 Mi-a abătut căile și apoi s-a aruncat pe mine și m-a pustiit.
12 Și-a încordat arcul și m-a pus țintă săgeții Lui.
13 În rărunchi mi-a înfipt săgețile din tolba Lui.
14 Am ajuns de râsul poporului meu și toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei.
15 M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.
16 Mi-a sfărâmat dinții cu pietre , m-a acoperit cu cenușă.
17 Mi-ai luat pacea și nu mai cunosc fericirea.
18 Și am zis: „S-a dus puterea mea de viață și nu mai am nicio nădejde în Domnul.”
19 Gândește-Te la necazul și suferința mea, la pelin și la otravă!
20 Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
21 Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde:
22 Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
23 ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!
24 „Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.”
25 Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.
27 Este bine pentru om să poarte un jug în tinerețea lui.
28 Să stea singur și să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
29 să-și umple gura cu țărână și să nu-și piardă nădejdea;
30 să dea obrazul celui ce-l lovește și să se sature de ocări.
31 Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
32 Ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el după îndurarea Lui cea mare,
33 căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.
34 Când se calcă în picioare toți prinșii de război ai unei țări,
35 când se calcă dreptatea omenească în fața Celui Preaînalt,
36 când este nedreptățit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
37 Cine a spus și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
38 Nu ies din gura Celui Preaînalt răul și binele?
39 De ce să se plângă omul cât trăiește? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!
40 Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălțăm și inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:
42 „Am păcătuit , am fost îndărătnici, și nu ne-ai iertat!”
43 În mânia Ta, Te-ai ascuns și ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
44 Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
45 Ne-ai făcut de batjocură și de ocară printre popoare.
46 Toți vrăjmașii noștri deschid gura împotriva noastră.
47 De groază și de groapă am avut parte, de prăpăd și pustiire.
48 Șuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49 Mi se topește ochiul în lacrimi necurmat și fără răgaz,
50 până ce Domnul va privi din cer și va vedea.
51 Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetății mele.
52 Cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre.
53 Voiau să-mi nimicească viața într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine.
54 Mi-au năvălit apele peste cap și ziceam: „Sunt pierdut!”
55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56 Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinele și strigătele mele!”
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și ai zis: „Nu te teme!”
58 Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața!
59 Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate!
60 Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
61 Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
62 cuvântările potrivnicilor mei și planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
63 Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală! Eu sunt cântecul lor de batjocură.
64 Răsplătește-le , Doamne, după faptele mâinilor lor!
65 Împietrește-le inima și aruncă blestemul Tău împotriva lor!
66 Urmărește-i, în mânia Ta, și șterge-i de sub ceruri , Doamne!
Suferințe și mângâieri
1 Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua mâniei sale. 2 El m‐a povățuit și m‐a făcut să umblu în întuneric și nu în lumină; 3 cu adevărat, împotriva mea își întoarce mâna iarăși și iarăși toată ziua. 4 El mi‐a învechit carnea și pielea; mi‐a sfărâmat oasele. 5 A zidit împotriva mea și m‐a înconjurat cu fiere și chin. 6 M‐a pus în locuri întunecoase, ca pe cei morți de demult. 7 M‐a îngrădit ca să nu ies, mi‐a îngreuiat lanțul. 8 Da, când strig și cer ajutor, el îmi închide rugăciunea. 9 Mi‐a îngrădit căile cu pietre cioplite, mi‐a strâmbat cărările. 10 El este pentru mine ca un urs la pândă , ca un leu în locuri ascunse. 11 Mi‐a abătut căile și m‐a sfâșiat; m‐a făcut pustiu. 12 Și‐a întins arcul și m‐a pus țintă săgeții. 13 A înfipt săgețile tolbei sale în rărunchii mei. 14 Am ajuns de râs la tot poporul meu și cântecul lor toată ziua. 15 M‐a săturat de amărăciune, m‐a adăpat cu pelin. 16 Mi‐a zdrobit și dinții cu pietre din prund; m‐a acoperit cu cenușă. 17 Și mi‐ai depărtat sufletul de pace, am uitat fericirea. 18 Și am zis: Mi s‐a pierdut încrederea și așteptarea mea de la Domnul. 19 Adu‐ți aminte de strâmtorarea mea și de mâhnirea mea, pelinul și otrava! 20 Sufletul meu își aduce aminte de ele încă și este încovoiat înăuntrul meu. — 21 De aceasta îmi aduc aminte în inimă, de aceea am nădejde: 22 sunt îndurările Domnului că n‐am fost stinși de tot, căci milele sale nu s‐au istovit. 23 Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta! 24 Domnul este partea mea , zice sufletul meu; de aceea voi nădăjdui în el. 25 Domnul este bun pentru cei ce‐l așteaptă , pentru sufletul care‐l caută. 26 Bine este ca omul să nădăjduiască și să aștepte în liniște mântuirea Domnului. 27 Bine este pentru om să poarte jugul în tinerețea sa, 28 să șadă singur și să tacă, pentru că l‐a pus peste el. 29 Să‐și pună gura în țărână; poate este nădejde. 30 Să‐și dea obrazul celui ce‐l lovește, să se sature de ocară. 31 Căci Domnul nu va lepăda în veac; 32 căci deși întristează, totuși va avea milă, după mulțimea îndurărilor sale. 33 Căci nu strâmtorează bucuros, nici nu întristează pe copiii oamenilor. 34 Să fie călcați în picioare toți cei încătușați ai pământului, 35 să se abată dreptul omului înaintea feței Celui Preaînalt, 36 să se sucească dreptul unui om, nu vede oare Domnul? 37 Cine zice și se face, când Domnul nu poruncește? 38 Oare răul și binele nu ies din gura Celui Preaînalt? 39 De ce deci se plânge omul cel viu, omul pentru pedeapsa păcatelor sale? 40 Să ne cercetăm căile noastre și să le cercăm și să ne întoarcem la Domnul. 41 Să ne înălțăm inima cu mâinile la Dumnezeu în ceruri: 42 Am păcătuit , ne‐am răzvrătit; tu n‐ai iertat. 43 Te‐ai învelit cu mânia și ne‐ai urmărit; ai omorât , n‐ai avut milă. 44 Te‐ai învelit cu un nor ca să nu străbată la tine rugăciunea. 45 Ne‐ai făcut ca un gunoi și lepădătură în mijlocul popoarelor. 46 Toți vrăjmașii noștri și‐au deschis gura larg împotriva noastră. 47 Frica și groapa au venit peste noi, pustiirea și nimicirea. 48 Ochiul meu varsă râuri de apă pentru nimicirea fiicei poporului meu. 49 Ochiul meu lăcrimează și nu se oprește și n‐are odihnă, 50 până când Domnul se va uita și va privi din ceruri . 51 Ochiul meu îmi întristează sufletul pentru toate fiicele cetății mele. 52 Cei ce sunt vrăjmașii mei fără cuvânt m‐au urmărit aprig ca pe o pasăre. 53 Mi‐au pierdut viața în temniță și au aruncat o piatră peste mine. 54 S‐au vărsat ape peste capul meu. Am zis : Sunt pierdut! 55 Eu am chemat numele tău, Doamne, din temnița cea mai adâncă. 56 Tu ai auzit glasul meu; nu‐ți ascunde urechea de suspinarea mea, de strigarea mea. 57 Te‐ai apropiat în ziua când te‐am chemat. Ai zis: Nu te teme. 58 Doamne, tu ai apărat pricinile sufletului meu; mi‐ai răscumpărat viața. 59 Doamne, ai văzut nedreptatea mea; judecă‐mi pricina. 60 Ai văzut toată răzbunarea lor, toate uneltirile lor împotriva mea, 61 ai auzit, Doamne, ocara lor și toate uneltirile lor împotriva mea, 62 buzele celor ce s‐au sculat împotriva mea și închipuirea lor împotriva mea toată ziua. 63 Privește când șed și când se scoală ei; eu sunt cântecul lor. 64 Răsplătește‐le , Doamne, după lucrul mâinilor lor. 65 Dă‐le o învelitoare de inimă, blestemul lor asupra‐le! 66 Urmărește‐i cu mânie și stârpește‐i de sub cerurile Domnului.