Relele de acum și aducerile aminte
1 Adu-Ți aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat!
Uită-Te și vezi-ne ocara !
2 Moștenirea noastră a trecut la niște străini,
casele noastre, la cei din alte țări!
3 Am rămas orfani, fără tată;
mamele noastre sunt ca niște văduve.
4 Apa noastră o bem pe bani,
și lemnele noastre trebuie să le plătim.
5 Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire
și, când obosim, nu ne dau odihnă.
6 Am întins mâna spre Egipt,
spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.
7 Părinții noștri, care au păcătuit , nu mai sunt,
iar noi le purtăm păcatele.
8 Robii ne stăpânesc,
și nimeni nu ne izbăvește din mâinile lor.
9 Ne căutăm pâinea cu primejdia vieții noastre,
căci ne amenință sabia în pustie.
10 Ne arde pielea ca un cuptor
de frigurile foamei.
11 Au necinstit pe femei în Sion,
pe fecioare în cetățile lui Iuda.
12 Mai-marii noștri au fost spânzurați de mâinile lor.
Bătrânilor nu le-au dat nicio cinste .
13 Tinerii au fost puși să râșnească
și copiii cădeau sub poverile de lemn.
14 Bătrânii nu se mai duc la poartă
și tinerii au încetat să mai cânte.
15 S-a dus bucuria din inimile noastre
și jalea a luat locul jocurilor noastre.
16 A căzut cununa de pe capul nostru!
Vai de noi, căci am păcătuit!
17 Dacă ne doare inima,
dacă ni s-au întunecat ochii,
18 este din pricină că muntele Sionului este pustiit,
din pricină că se plimbă șacalii prin el.
19 Dar Tu, Doamne, împărățești pe vecie;
scaunul Tău de domnie dăinuiește din neam în neam!
20 Pentru ce să ne uiți pe vecie
și să ne părăsești pentru multă vreme?
21 Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce!
Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară!
22 Să ne fi lepădat Tu de tot oare
și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?
Relele de acum și aducerile aminte
1 Adu‐ți aminte, Doamne, ce a venit peste noi. Privește și vezi ocara noastră. 2 Moștenirea noastră s‐a întors la alții, casele noastre la străini. 3 Suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt văduve. 4 Am băut apa noastră pe bani. Lemnul nostru ne vine pe preț. 5 Urmăritorii noștri sunt pe grumajii noștri. Ne ostenim, n‐avem odihnă. 6 Am dat mâna egiptenilor și asirienilor ca să ne îndestulăm de pâine. 7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt și noi am purtat nelegiuirile lor. 8 Slugile stăpânesc peste noi; nu este cine să ne scape din mâna lor. 9 Ne câștigăm pâinea cu primejdia vieților noastre, de teama sabiei pustiei. 10 Pielea noastră este neagră ca un cuptor de aprinderea foamei. 11 Au răpit femeile în Sion, fecioarele în cetățile lui Iuda. 12 Mai marii au fost spânzurați de mâna lor. Fețele bătrânilor n‐au fost cinstite , 13 tinerii au purtat pietrele de moară și copiii s‐au poticnit sub lemne. 14 Bătrânii au încetat de la poartă, tinerii de la muzica lor. 15 A încetat bucuria inimii noastre: jocul nostru s‐a prefăcut în jale. 16 Cununa a căzut de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit! 17 Pentru aceasta ne este bolnavă inima, pentru aceasta ni s‐au întunecat ochii, 18 pentru muntele Sionului care este pustiu. Umblă șacalii pe el. 19 Doamne, tu rămâi în veac. Scaunul tău de domnie este din neam în neam. 20 De ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atâta vreme? 21 Întoarce‐ne , Doamne, la tine și ne vom întoarce; înnoiește‐ne zilele ca mai înainte. 22 Dar ne‐ai lepădat cu totul: te‐ai mâniat foarte mult pe noi.