Anul sabatic
1 Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai și a zis: 2 „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:
‘Când veți intra în țara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să țină un Sabat în cinstea Domnului. 3 Șase ani să-ți semeni ogorul, șase ani să-ți tai via și să strângi roadele. 4 Dar anul al șaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ținut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ți semeni ogorul și să nu-ți tai via. 5 Să nu seceri ce va ieși din grăunțele căzute de la seceriș și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ. 6 Ceea ce va ieși de la sine din pământ în timpul Sabatului lui să vă slujească de hrană, ție, robului și roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua și străinului care locuiește cu tine, 7 vitelor tale și fiarelor din țara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană.
Anul de veselie. Răscumpărarea averilor și a robilor
8 Să numeri șapte săptămâni de ani, de șapte ori șapte ani, și zilele acestor șapte săptămâni de ani vor face patruzeci și nouă de ani. 9 În a zecea zi a lunii a șaptea, să pui să sune cu trâmbița răsunătoare; în Ziua Ispășirii, să sunați cu trâmbița în toată țara voastră 10 și să sfințiți astfel anul al cincizecilea. Să vestiți slobozenia în țară pentru toți locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare dintre voi să se întoarcă la moșia lui și fiecare dintre voi să se întoarcă în familia lui. 11 Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănați , să nu secerați ce vor aduce ogoarele de la ele și să nu culegeți via netăiată. 12 Căci este anul de veselie: să-l priviți ca ceva sfânt. Să mâncați ce vă vor da ogoarele voastre. 13 În anul acesta de veselie, fiecare dintre voi să se întoarcă la moșia lui. 14 Dacă vindeți ceva aproapelui vostru sau dacă cumpărați ceva de la aproapele vostru, niciunul dintre voi să nu înșele pe fratele lui. 15 Să cumperi de la aproapele tău socotind anii de la anul de veselie, și el să-ți vândă socotind anii de rod. 16 Cu cât vor fi mai mulți ani, cu atât să ridici prețul și cu cât vor fi mai puțini ani, cu atât să-l scazi, căci el îți vinde numai numărul secerișurilor. 17 Niciunul dintre voi să nu înșele deci pe aproapele lui și să te temi de Dumnezeul tău, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 18 Împliniți legile Mele, păziți poruncile Mele și împliniți-le, și veți locui fără frică în țară. 19 Țara își va da roadele, veți mânca din ele și vă veți sătura și veți locui fără frică în ea. 20 Dacă veți zice: «Ce vom mânca în anul al șaptelea, fiindcă nu vom semăna și nu vom strânge roadele?», 21 Eu vă voi da binecuvântarea Mea în anul al șaselea, și pământul va da roade pentru trei ani. 22 Când veți semăna în anul al optulea, veți mânca tot din vechile roade; până la al nouălea an, până la noile roade, veți mânca tot din cele vechi. 23 Pământurile să nu se vândă de veci; căci țara este a Mea, iar voi sunteți la Mine ca niște străini și venetici. 24 De aceea, în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământuri. 25 Dacă fratele tău sărăcește și vinde o bucată din moșia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai de aproape, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său. 26 Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare și-i stă în putință lui singur să facă răscumpărarea, 27 să socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisosește și să se întoarcă la moșia lui. 28 Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie; la anul de veselie , el să se întoarcă la moșia lui și cumpărătorul să iasă din ea. 29 Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să țină un an. 30 Dar, dacă această casă, așezată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne pe veci cumpărătorului și urmașilor lui; iar în anul de veselie să nu iasă din ea. 31 Casele din sate care nu sunt înconjurate cu ziduri să fie privite ca țarini de pământ: ele vor putea fi răscumpărate, și cumpărătorul va ieși din ele în anul de veselie. 32 Cât privește cetățile leviților și casele pe care le vor avea ei în aceste cetăți, leviții să aibă un drept necurmat de răscumpărare. 33 Cine va cumpăra de la leviți o casă să iasă în anul de veselie din casa vândută lui și din cetatea în care o avea; căci casele din cetățile leviților sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel. 34 Ogoarele așezate în jurul cetăților leviților nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni pe veci. 35 Dacă fratele tău sărăcește și nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini , fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine. 36 Să nu iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, și fratele tău să trăiască împreună cu tine. 37 Să nu-i împrumuți banii tăi cu dobândă și să nu-i împrumuți merindele tale pe camătă. 38 Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care v-am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru. 39 Dacă fratele tău sărăcește lângă tine și se vinde ție, să nu-l pui să-ți facă muncă de rob. 40 Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta până la anul de veselie. 41 Atunci, să iasă de la tine el și copiii lui care vor fi cu el și să se întoarcă în familia lui, la moșia părinților lui. 42 Căci ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului; să nu fie vânduți cum se vând robii. 43 Să nu-l stăpânești cu asprime și să te temi de Dumnezeul tău. 44 Dacă vreți să aveți robi și roabe, să-i luați de la neamurile care vă înconjoară; de la ele să cumpărați robi și roabe. 45 Veți putea să-i cumpărați și dintre copiii străinilor care vor locui la tine și din familiile lor pe care le vor naște în țara voastră; ei vor fi averea voastră. 46 Îi puteți lăsa moștenire copiilor voștri după voi, ca pe o moșie, și puteți să-i țineți astfel robi pe veci. Dar cât despre frații voștri, copiii lui Israel, niciunul din voi să nu stăpânească pe fratele său cu asprime. 47 Dacă un străin sau un venetic se îmbogățește, și fratele tău sărăcește lângă el și se vinde străinului care locuiește la tine sau vreunuia din familia străinului, 48 el să aibă dreptul de răscumpărare, după ce se va fi vândut: unul din frații lui să poată să-l răscumpere. 49 Unchiul lui sau fiul unchiului lui sau una din rudele lui de aproape va putea să-l răscumpere sau, dacă are mijloace, să se răscumpere singur . 50 Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat, din anul când s-a vândut până în anul de veselie, și prețul de plătit va atârna de numărul anilor, care vor fi prețuiți ca ai unui om tocmit cu plată. 51 Dacă mai sunt încă mulți ani până la anul de veselie, își va plăti răscumpărarea după prețul anilor acelora și să-l scadă din prețul cu care a fost cumpărat; 52 dacă mai rămân puțini ani până la anul de veselie, să le facă socoteala și să-și plătească răscumpărarea după acești ani. 53 Să fie la el ca unul tocmit cu anul; și acela la care va fi să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi. 54 Iar dacă nu este răscumpărat în niciunul din aceste feluri, să iasă de la el în anul de veselie, el și copiii lui care vor fi împreună cu el. 55 Căci copiii lui Israel sunt robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
Anul sabatic
1 Și Domnul a vorbit lui Moise pe muntele Sinai zicând: 2 Vorbește copiilor lui Israel și spune‐le: Când veți intra în țara pe care v‐o dau, țara să țină un sabat pentru Domnul. 3 Șase ani să‐ți semeni ogorul și șase ani să‐ți tai via și să‐ți strângi rodul ei. 4 Dar anul al șaptelea să fie un sabat de odihnă pentru țară, un sabat pentru Domnul. Să nu‐ți semeni ogorul și să nu‐ți tai via. 5 Să nu seceri ceea ce va crește de la sine din secerișul tău și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: să fie un an de odihnă pentru țară. 6 Și sabatul țării să vă fie hrană, ție și robului tău și roabei tale și simbriașului tău și oaspetelui tău care stă vremelnic la tine, 7 și dobitoacelor tale și viețuitoarelor care sunt în țara ta: tot venitul ei va fi spre hrană.
Anul de veselie
8 Și să‐ți numeri șapte sabate de ani, de șapte ori șapte ani; și zilele celor șapte sabate de ani să‐ți fie patruzeci și nouă de ani. 9 Atunci să faci să răsune trâmbița cea tare în luna a șaptea în a zecea a lunii; în ziua ispășirilor să faceți să răsune trâmbița în toată țara voastră. 10 Și să sfințiți anul al cincizecelea și să vestiți slobozenie în țară tuturor locuitorilor ei; să vă fie o veselie; și să vă întoarceți fiecare la moșia lui și să vă întoarceți fiecare la familia lui. 11 Acest al cincizecelea an să vă fie o veselie; să nu semănați și să nu secerați cele crescute de la sine și să nu culegi strugurii viei netăiate. 12 Căci este o veselie; să vă fie sfânt ; să mâncați venitul lui din ce va da câmpul. 13 În acest an de veselie să vă întoarceți fiecare om la moșia sa. 14 Și când vindeți ceva aproapelui vostru sau cumpărați din mâna aproapelui vostru, să nu vă nedreptățiți unul pe altul. 15 Să cumperi de la aproapele tău după numărul anilor de la veselie; să‐ți vândă după numărul anilor de rod. 16 După mulțimea anilor să‐i mărești prețul și după împuținarea anilor să‐i scazi prețul, căci îți vinde numărul secerișurilor. 17 Și să nu vă nedreptățiți unul pe altul, ci să te temi de Dumnezeul tău: căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 18 Și să faceți orânduirile mele și să păziți judecățile mele și să le faceți, și veți locui în țara voastră fără temere . 19 Și țara își va da rodul și veți mânca până la săturare și veți locui în ea fără temere. 20 Și dacă veți zice: Ce vom mânca în anul al șaptelea? Iată nu vom semăna nici nu vom culege venitul nostru! 21 Atunci voi porunci binecuvântarea mea peste voi în anul al șaselea și va da rod pentru trei ani. 22 Și veți semăna în anul al optulea și veți mânca din roadele cele vechi până în anul al nouălea; până vor sosi roadele lui veți mânca din cele vechi. 23 Și pământul să nu se vândă de veci, căci pământul este al meu; căci voi sunteți la mine străini de loc și oaspeți. 24 Și în toată țara pe care o aveți în stăpânire să dați drept de răscumpărare pentru pământ. 25 Dacă fratele tău va sărăci și va vinde din moșia sa, atunci răscumpărătorul său, ruda lui cea mai de aproape, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său. 26 Și dacă omul nu are pe nimeni care să aibă drept de răscumpărare, și‐i dă mâna și are de ajuns pentru răscumpărarea lui, 27 atunci să socotească anii de la vinderea lui, și ceea ce va trece să întoarcă înapoi omului căruia i‐l vânduse și să se întoarcă la moșia sa. 28 Și dacă mâna lui n‐a găsit de ajuns ca să i‐l înapoieze, atunci ceea ce a vândut să rămână în mâna cumpărătorului până la anul de veselie: și în anul de veselie să iasă și vânzătorul să se întoarcă în moșia sa. 29 Și dacă cineva a vândut o casă de locuit într‐o cetate cu zid, atunci să aibă dreptul de răscumpărare până la sfârșitul anului vinderii ei; un an deplin să aibă dreptul de răscumpărare. 30 Și dacă nu va fi răscumpărată până la împlinirea unui an întreg, atunci casa care este în cetatea cu zid va rămânea de veci în mâna celui ce a cumpărat‐o, în neamurile sale; să nu iasă în anul de veselie. 31 Dar casele satelor, care n‐au zid împrejurul lor, să fie socotite ca ogoarele țării: să poată fi răscumpărate și ele să iasă în anul de veselie. 32 Dar cât pentru cetățile leviților, casele din cetățile din moșia lor, leviții să aibă drept veșnic de răscumpărare. 33 Și dacă cineva va răscumpăra de la unul din leviți, atunci casa vândută în cetatea moșiei sale să iasă în anul de veselie, căci casele din cetățile leviților sunt moșia lor între copiii lui Israel. 34 Și câmpul ocolului dimprejurul cetăților lor să nu se vândă, căci este moșia lor de veci. 35 Și când fratele tău va sărăci și mâna lui se va clătina lângă tine, atunci să‐l sprijinești , fie străin de loc sau oaspete ca să trăiască cu tine. 36 Să nu iei de la el nici camătă, nici dobândă, ci teme‐te de Dumnezeul tău, ca fratele tău să trăiască cu tine. 37 Să nu‐i dai argintul tău cu camată, nici să nu‐i împrumuți bucatele tale cu dobândă. 38 Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v‐am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaan, ca să fiu Dumnezeul vostru. 39 Și dacă fratele tău va sărăci lângă tine și se va vinde ție, să nu‐l silești să‐ți facă muncă de rob. 40 Să fie cu tine ca un simbriaș și ca un oaspete; să slujească la tine până la anul de veselie. 41 Atunci să iasă de la tine, el și copiii lui cu el, și să se întoarcă la familia sa și să se întoarcă în moșia părinților săi. 42 Căci ei sunt robii mei pe care i‐am scos din țara Egiptului; ei să nu se vândă ca robi. 43 Să nu‐l stăpânești cu asprime , ci să te temi de Dumnezeul tău. 44 Și robul tău și roaba ta pe care‐i vei avea, din neamurile care sunt împrejurul vostru, din ele să vă cumpărați robi și roabe. 45 Și, dintre copiii străinilor care stau vremelnic între voi, din ei să cumpărați și din familiile care sunt cu voi, pe care i‐au născut în țara voastră; și ei vor fi stăpânirea voastră. 46 Și să‐i lăsați de moștenire copiilor voștri după voi, ca să‐i moștenească drept stăpânire; pe ei să‐i faceți robii voștri în veac, dar cât despre frații voștri, copiii lui Israel, să nu stăpâniți unul peste altul cu asprime. 47 Și dacă un străin de loc sau unul care stă vremelnic cu tine, va ajunge bogat și fratele tău lângă el va sărăci și se va vinde străinului de loc care stă vremelnic cu tine, sau unei seminții din familia străinului: 48 după ce se va fi vândut, să aibă dreptul să fie răscumpărat; unul din frații săi îl poate răscumpăra. 49 Îl poate răscumpăra sau unchiul său sau fiul unchiului său; îl poate răscumpăra sau unul care este ruda lui de aproape din familia lui, sau el însuș, dacă‐i va da mâna, se poate răscumpăra singur . 50 Și să facă socoteală cu cumpărătorul său de la anul în care i‐a fost vândut până la anul de veselie și prețul vinderii sale să fie după numărul anilor; va fi cu el după zilele unui simbriaș. 51 Și dacă mai sunt încă mulți ani, să înapoieze prețul răscumpărării sale după ei din argintul cumpărării lui. 52 Și dacă vor fi puțini ani până la anul de veselie, să facă socoteală cu el; să‐i înapoieze prețul răscumpărării sale după numărul anilor lui. 53 Să fie la el ca un simbriaș an cu an; să nu‐l stăpânească cu asprime înaintea ochilor tăi. 54 Și dacă nu va fi răscumpărat prin unul din aceste feluri, să iasă în anul de veselie el și copiii lui cu el. 55 Căci copiii lui Israel sunt robii mei; ei sunt robii mei pe care i‐am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.