Pilda judecătorului nedrept
1 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase. 2 El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina. 3 În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el și-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu.’ 4 Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez, 5 totuși, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.’” 6 Domnul a adăugat: „Auziți ce zice judecătorul nedrept? 7 Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei? 8 Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?”
Pilda vameșului și a fariseului
9 A mai spus și pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți și disprețuiau pe ceilalți. 10 „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu și altul, vameș. 11 Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule , Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ 13 Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ 14 Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat.”
Copilașii
15 I-au adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. 16 Isus a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei. 17 Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea.”
Tânărul bogat
18 Un fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 19 „Pentru ce Mă numești bun?” , i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 20 Știi poruncile: ‘Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.’” 21 „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinerețea mea.” 22 Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.” 23 Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat. 24 Isus a văzut că s-a întristat de tot și a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții! 25 Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 26 Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?” 27 Isus a răspuns: „Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.” 28 Atunci , Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.” 29 Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa sau nevasta sau frații sau părinții sau copiii pentru Împărăția lui Dumnezeu 30 și să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viața veșnică.”
Isus vestește moartea și învierea Sa
31 Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim și tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini. 32 Căci va fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa 33 și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” 34 Ei n-au înțeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei și nu pricepeau ce le spunea Isus.
Vindecarea unui orb la Ierihon
35 Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. 36 Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. 37 I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.” 38 Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 39 Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el țipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40 Isus S-a oprit și a poruncit să-l aducă la El și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: 41 „Ce vrei să-ți fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.” 42 Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea. Credința ta te-a mântuit.” 43 Numaidecât, orbul și-a căpătat vederea și a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.
Pilda judecătorului nedrept
1 Și le‐a spus o pildă că trebuie să se roage totdeauna și să nu obosească, 2 zicând: Era un judecător într‐o cetate care nu se temea de Dumnezeu și nu se sfia de om. 3 Și era o văduvă în cetatea aceea; și ea venea la el zicând: Răzbună‐mă de protivnicul meu. 4 Și el n‐a voit câtăva vreme, iar după aceea a zis în sine însuși: Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu nici nu mă sfiesc de om, 5 totuși, pentru că văduva aceasta mă necăjește, o voi răzbuna, ca nu cumva în cele din urmă să vină să mă rănească. 6 Și Domnul a zis: Auziți ce zice judecătorul nedreptății! 7 Iar Dumnezeu nu va răzbuna oare pe aleșii săi care strigă către el zi și noapte și rabdă îndelung pentru ei? 8 Eu vă spun că le va face răzbunare în grabă. Însă când va veni Fiul omului, va găsi el oare credință pe pământ?
Pilda vameșului și a fariseului
9 Și a spus și pilda aceasta către unii care erau încredințați despre ei înșiși că sunt drepți și disprețuiau pe ceilalți. 10 Doi oameni s‐au suit în Templu ca să se roage, unul fariseu și celălalt vameș. 11 Fariseul sta și se ruga astfel față de sine: Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, preacurvari sau și ca acest vameș. 12 Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte dobândesc. 13 Iar vameșul stând departe, nu voia să ridice nici ochii spre cer, ci‐și bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie păcătosul. 14 Vă spun: Acesta s‐a pogorât îndreptățit la casa sa, mai degrabă decât celălalt. Căci oricine care se înalță pe sine va fi smerit, iar cine se smerește pe sine va fi înălțat.
Copilașii
15 Și‐i aduceau și copilași ca să‐i atingă. Iar când au văzut ucenicii, îi certau. 16 Iar Isus i‐a chemat la sine zicând: Lăsați copilașii să vină la mine și nu‐i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia. 17 Adevărat vă spun, oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nu va intra în ea.
Tânărul bogat
18 Și un mai mare l‐a întrebat zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? 19 Iar Isus i‐a zis: Pentru ce‐mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul singur, Dumnezeu. 20 Știi poruncile: Nu preacurvi, nu omorî, nu fura, nu mărturisi mincinos, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. 21 Iar el a zis: Acestea toate le‐am păzit din tinerețe. 22 Iar când a auzit Isus, i‐a zis: Una îți lipsește: vinde tot ce ai și împarte la săraci și vei avea comoară în ceruri și vino, urmează‐mă. 23 Dar când a auzit el acestea, s‐a întristat tare căci era foarte bogat. 24 Și când l‐a văzut Isus, a zis: Cât de greu vor intra cei ce au avuții în Împărăția lui Dumnezeu! 25 Căci mai lesne este ca o cămilă să intre printr‐o ureche de ac decât un bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu. 26 Iar cei ce au auzit au zis: Și cine poate fi mântuit? 27 Iar el a zis: Cele cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. 28 Și Petru a zis: Iată, noi am lăsat ale noastre și te‐am urmat pe tine. 29 Iar el le‐a zis: Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau nevastă sau frați sau părinți sau copii pentru Împărăția lui Dumnezeu, 30 care să nu ia înmulțit în vremea aceasta și în veacul viitor viața veșnică.
Isus vestește moartea și învierea sa
31 Iar după ce a luat la sine pe cei doisprezece, a zis către ei: Iată, ne suim la Ierusalim și se vor împlini toate cele scrise prin proroci pentru Fiul omului. 32 Căci va fi dat Neamurilor și va fi luat în râs și va fi înfruntat rușinos și va fi scuipat. 33 Și‐l vor biciui și îl vor omorî, dar a treia zi va învia. 34 Și ei n‐au înțeles nimic din acestea și graiul acesta era ascuns de ei și nu pricepeau cele zise.
Vindecarea unui orb la Ierihon
35 Și a fost așa : când s‐a apropiat el spre Ierihon, un orb ședea lângă cale cerșind. 36 Și când a auzit gloată trecând, a întrebat ce să fie aceasta. 37 Și i‐au spus că trece Isus din Nazaret. 38 Și el a strigat zicând: Isuse, Fiu al lui David, fie‐ți milă de mine. 39 Și cei ce mergeau înainte îl certau ca să tacă. Iar el și mai tare striga: Fiu al lui David, fie‐ți milă de mine. 40 Iar Isus a stat și a poruncit să fie adus la el. Iar când s‐a apropiat l‐a întrebat: 41 Ce voiești să‐ți fac? Iar el a zis: Doamne, să‐mi capăt vederea. 42 Și Isus i‐a zis: Capătă‐ți vederea; credința ta te‐a mântuit. 43 Și îndată și‐a căpătat vederea și‐l urma slăvind pe Dumnezeu. Și tot poporul când a văzut aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.