Aluatul fariseilor
1 Fariseii și saducheii s-au apropiat de Isus și, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. 2 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceți: ‘Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roșu.’ 3 Și dimineața ziceți: ‘Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roșu-posomorât.’ Fățarnicilor, fața cerului știți s-o deosebiți, și semnele vremurilor nu le puteți deosebi? 4 Un neam viclean și preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.” Apoi i-a lăsat și a plecat. 5 Ucenicii trecuseră de cealaltă parte și uitaseră să ia pâini. 6 Isus le-a zis: „Luați seama și păziți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor.” 7 Ucenicii se gândeau în ei și ziceau: „Ne zice așa pentru că n-am luat pâini!” 8 Isus, care cunoștea lucrul acesta, le-a zis: „Puțin credincioșilor, pentru ce vă gândiți că n-ați luat pâini? 9 Tot nu înțelegeți? Și nici nu vă mai aduceți aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni și câte coșuri ați ridicat? 10 Nici de cele șapte pâini pentru cei patru mii de oameni și câte coșnițe ați ridicat? 11 Cum nu înțelegeți că nu v-am spus de pâini? Ci v-am spus să vă păziți de aluatul fariseilor și al saducheilor.” 12 Atunci au înțeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.
Isus în ținutul Cezareii lui Filip
13 Isus a venit în părțile Cezareii lui Filip și a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” 14 Ei au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, Ieremia sau unul din proroci.” 15 „Dar voi” , le-a zis El, „cine ziceți că sunt?” 16 Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” 17 Isus a luat din nou cuvântul și i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, care este în ceruri. 18 Și Eu îți spun: tu ești Petru , și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui. 19 Îți voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” 20 Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.
Isus vestește patimile și moartea Sa
21 De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât și că a treia zi are să învieze. 22 Petru L-a luat deoparte și a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!” 23 Dar Isus S-a întors și a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano , tu ești o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” 24 Atunci , Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. 25 Pentru că oricine va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga. 26 Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? 27 Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi, și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 28 Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăția Sa.”
Aluatul fariseilor
1 Și fariseii și saducheii s‐au apropiat și ispitindu‐l au cerut de la el să le arate un semn din cer. 2 Dar el a răspuns și le‐a zis: Când se face seară, ziceți: Va fi senin, pentru că cerul este roșu. 3 Și dimineața: Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roșu posomorât. Fața cerului știți s‐o deosebiți, dar semnele vremurilor nu puteți deosebi ? 4 Un neam rău și preacurvar cere un semn și nu i se va da semn afară de semnul lui Iona. Și i‐a lăsat și a plecat. 5 Și ucenicii au venit în cealaltă parte și uitaseră să ia pâini. 6 Iar Isus le‐a zis: Vedeți și fieriți‐vă de aluatul fariseilor și al saducheilor. 7 Și ei se gândeau în ei înșiși zicând: N‐am luat pâini. 8 Și Isus cunoscând a zis: Ce vă gândiți în voi înșivă, puțin credincioșilor, că n‐aveți pâini? 9 Nu pricepeți încă, nici nu vă aduceți aminte de cele cinci pâini ale celor cinci mii și câte coșuri ați luat? 10 Nici de cele șapte pâini ale celor patru mii și câte coșnițe ați luat? 11 Cum nu pricepeți că nu despre pâini v‐am zis? Ci fieriți‐vă de aluatul fariseilor și al saducheilor. 12 Atunci au înțeles că nu le‐a zis să se ferească de aluatul pâinilor, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.
Isus în ținutul Cezareei lui Filip
13 Și când a venit Isus în părțile Cezareei lui Filip, a întrebat pe ucenicii săi, zicând: Cine zic oamenii că este Fiul omului? 14 Iar ei au zis: Unii zic : Ioan Botezătorul; alții: Ilie. Iar alții: Ieremia sau unul dintre proroci. 15 El le zice: Dar voi, cine ziceți că sunt eu? 16 Și Simon Petru a răspuns și a zis: Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. 17 Și Isus a răspuns și i‐a zis: Fericit ești Simone, fiul lui Iona, căci carnea și sângele nu ți‐au descoperit‐o, ci Tatăl meu cel din ceruri. 18 Și eu de asemenea îți zic că tu ești Petru și pe această stâncă voi zidi biserica mea și porțile Hadesului nu o vor birui. 19 Îți voi da cheile împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri. 20 Atunci a poruncit ucenicilor să nu spună nimărui că el este Hristosul.
Isus vestește patimile și moartea sa
21 De atunci Isus a început să arate ucenicilor săi că el trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe de la bătrâni și de la mai marii preoților și de la cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze. 22 Și Petru l‐a luat deoparte și a început să‐l certe, zicând: Dumnezeu să‐ți fie milostiv, Doamne; nicidecum nu va fi pentru tine aceasta. 23 Dar el s‐a întors și a zis lui Petru: Mergi înapoia mea, Satano ; tu îmi ești o piatră de poticnire, pentru că nu gândești cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. 24 Atunci Isus a zis ucenicilor săi: Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine și să‐și ia crucea și să mă urmeze. 25 Căci cine va voi să‐și mântuiască viața, o va pierde; dar cine își va pierde viața pentru mine, o va afla. 26 Căci ce va folosi omul dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său și‐l va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? 27 Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui său cu îngerii săi și atunci va răsplăti fiecăruia după fapta sa. 28 Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta nicidecum moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în împărăția lui.