Vindecarea unui lepros
1 Când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El. 2 Și un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești.” 3 Isus a întins mâna, S-a atins de el și a zis: „Da, vreau, fii curățit!” Îndată a fost curățită lepra lui. 4 Apoi, Isus i-a zis: „Vezi să nu spui la nimeni, ci du-te de te arată preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.”
Vindecarea robului unui sutaș
5 Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, care-L ruga 6 și-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog și se chinuiește cumplit.” 7 Isus i-a zis: „Am să vin și să-l tămăduiesc.” 8 „Doamne”, a răspuns sutașul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi numai un cuvânt, și robul meu va fi tămăduit. 9 Căci și eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostași și zic unuia: ‘Du-te!’ și se duce; altuia: ‘Vino!’ și vine; și robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ și-l face.” 10 Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat și a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare. 11 Dar vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor. 12 Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților.” 13 Apoi a zis sutașului: „Du-te și facă-ți-se după credința ta.” Și robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
Vindecarea soacrei lui Petru și mai multor bolnavi
14 Isus S-a dus apoi în casa lui Petru și a văzut pe soacra acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri. 15 S-a atins de mâna ei și au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat și a început să-I slujească. 16 Seara , au adus la Isus pe mulți îndrăciți. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate și a tămăduit pe toți bolnavii, 17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre.”
Cum să urmăm pe Isus
18 Isus a văzut multe noroade împrejurul Său și a poruncit să treacă de cealaltă parte. 19 Atunci s-a apropiat de El un cărturar și I-a zis: „Învățătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.” 20 Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul.” 21 Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu.” 22 „Vino după Mine” , i-a răspuns Isus, „și lasă morții să-și îngroape morții.”
Potolirea furtunii
23 Isus S-a suit într-o corabie, și ucenicii Lui au mers după El. 24 Și , deodată, s-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnică, încât corabia era acoperită de valuri. Și El dormea. 25 Ucenicii s-au apropiat de El și L-au deșteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” 26 El le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?” Apoi S-a sculat , a certat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare. 27 Oamenii aceia se mirau și ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?”
Doi îndrăciți sunt tămăduiți
28 Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți, care ieșeau din morminte. Erau așa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. 29 Și iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?” 30 Departe de ei era o turmă mare de porci, care pășteau. 31 Dracii rugau pe Isus și ziceau: „Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.” 32 „Duceți-vă” , le-a zis El. Ei au ieșit și au intrat în porci. Și, deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare și a pierit în ape. 33 Porcarii au fugit și s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întâmplate cu îndrăciții. 34 Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus și, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor.
Vindecarea unui lepros
1 Și după ce s‐a pogorât de pe munte, l‐au urmat gloate multe. 2 Și iată, un lepros s‐a apropiat de el și i s‐a închinat zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești. 3 Și Isus a întins mâna și l‐a atins, zicând: Voiesc, fii curățit. Și îndată lepra lui a fost curățită. 4 Și Isus îi zice: Vezi să nu spui la nimeni, ci mergi, arată‐te preotului și adu darul pe care l‐a rânduit Moise, spre mărturie lor.
Vindecarea robului unui sutaș
5 Și când a intrat în Capernaum, s‐a apropiat de el un sutaș, rugându‐l 6 și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă slăbănog, chinuindu‐se cumplit. 7 Și îi zice: Voi veni și‐l voi însănătoși. 8 Și sutașul a răspuns și a zis: Doamne, nu sunt vrednic ca să intri sub acoperișul meu, ci zi numai cu un cuvânt și sluga mea se va tămădui. 9 Căci și eu sunt un om sub stăpânire, având sub mine însumi ostași, și zic acestuia: Du‐te. Și se duce. Și altuia: Vino. Și vine. Și robului meu: Fă aceasta. Și face. 10 Și când a auzit Isus, s‐a mirat și a zis celor ce‐l urmau: Adevărat vă spun: n‐am găsit nici în Israel atâta credință. 11 Dar vă spun că mulți vor veni de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam și Isaac și Iacov în Împărăția Cerurilor, 12 iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 13 Și Isus a zis sutașului: Du‐te, fie‐ți cum ai crezut. Și sluga s‐a tămăduit în ceasul acela.
Vindecarea soacrei lui Petru și a mai multor bolnavi
14 Și când a venit Isus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând acolo și prinsă de friguri. 15 Și i‐a atins mâna și au lăsat‐o frigurile. Și ea s‐a sculat și‐i slujea. 16 Și când s‐a făcut seară , i‐au adus mulți îndrăciți și a scos afară duhurile prin cuvânt și a tămăduit pe toți care erau bolnavi, 17 ca să împlinească ce s‐a zis prin Isaia prorocul, care zice: El însușii a luat slăbiciunile noastre și a purtat bolile noastre.
Cum să urmăm pe Isus
18 Și când a văzut Isus gloate multe împrejurul său a poruncit să treacă dincolo. 19 Și unul, un cărturar, s‐a apropiat și i‐a zis: Învățătorule, te voi urma oriunde vei merge. 20 Și Isus îi zice: Vulpile au vizuini și păsările cerului au locuințe, dar Fiul omului n‐are unde să‐și plece capul. 21 Și un altul dintre ucenici i‐a zis: Doamne, dă‐mi voie mai întâi să mă duc și să îngrop pe tatăl meu. 22 Dar Isus îi zice: Urmează‐mă și lasă morții să‐și îngroape pe morții lor.
Potolirea furtunii
23 Și când a intrat în corabie, ucenicii lui l‐au urmat. 24 Și iată s‐a făcut o furtună cumplită pe mare, încât corabia se acoperea de valuri: iar el dormea. 25 Și s‐au apropiat de el și l‐au deșteptat, zicând: Doamne, scapă‐ne; pierim! 26 Și el le zice: De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Atunci s‐a sculat , a certat vânturile și marea și s‐a făcut o liniște mare. 27 Și oamenii s‐au mirat zicând: Ce fel de om este acesta, că și vânturile și marea îl ascultă?
Doi îndrăciți sunt tămăduiți
28 Și când a venit el dincolo, în ținutul Gadarenilor, l‐au întâmpinat doi îndrăciți, ieșind din morminte, foarte înfuriați, încât nimeni nu putea trece pe calea aceea. 29 Și iată, au strigat zicând: Ce avem noi cu tine, Isuse, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici ca să ne chinuiești mai înainte de vreme? 30 Și departe de ei era o turmă de porci mulți, păscând. 31 Și dracii îl rugau zicând: Dacă ne scoți afară, trimite‐ne în turma de porci. 32 Și el le‐a zis: Mergeți. Iar ei au ieșit și s‐au dus în turma de porci. Și iată, toată turma s‐a repezit de pe râpă în mare și a pierit în ape. 33 Iar cei ce îi pășteau au fugit și s‐au dus în cetate și au spus toate și cele întâmplate cu îndrăciții. 34 Și iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Și când l‐au văzut, l‐au rugat să treacă din hotarele lor.