1 Vai de mine! Căci parcă sunt la strângerea poamelor și la strângerea bobițelor după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mâncare, nici cea dintâi smochină , dorită de sufletul meu! 2 S-a dus omul de bine din țară și nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toți stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său. 3 Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare își arată pe față ce dorește cu lăcomie, și astfel merg mână-n mână. 4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiș de spini. Ziua vestită de toți prorocii Tăi, pedeapsa Ta, se apropie! Atunci va fi uluiala lor. 5 Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzește-ți ușa gurii de cea care îți stă în brațe! 6 Căci fiul batjocorește pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmașii omului sunt cei din casa lui! 7 Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta. 8 Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut , mă voi scula iarăși; chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea! 9 Voi suferi mânia Domnului – căci am păcătuit împotriva Lui – până ce El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină și voi privi dreptatea Lui. 10 Când va vedea vrăjmașa mea lucrul acesta, va fi acoperită de rușine , ea, care-mi zicea: „Unde este Domnul Dumnezeul tău?” Ochii mei își vor vedea dorința împlinită față de ea. Atunci, ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliță. 11 În ziua când îți vor zidi iarăși zidurile, în ziua aceea ți se vor lărgi hotarele. 12 În ziua aceea, vor veni la tine, din Asiria până în Egipt, din Egipt până la râu, de la o mare la alta și de la un munte la altul. 13 Dar, mai întâi, țara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, în urma faptelor lor rele. 14 Paște-Ți poporul cu toiagul Tău, paște turma moștenirii Tale, care locuiește singură în pădurea din mijlocul Carmelului; ca să pască pe Basan și în Galaad, ca în zilele de altădată. 15 „Îți voi arăta lucruri minunate”, zice Domnul, „ca în ziua când ai ieșit din țara Egiptului.” 16 Neamurile vor vedea lucrul acesta și se vor rușina cu toată puterea lor; vor pune mâna la gură și își vor astupa urechile. 17 Vor linge pulberea ca șarpele; vor ieși tremurând ca târâtoarele pământului, afară din cetățuile lor, vor veni pline de frică înaintea Domnului Dumnezeului nostru și se vor teme de Tine. 18 Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? El nu-Și ține mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea! 19 El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre și va arunca în fundul mării toate păcatele lor. 20 Vei da cu credincioșie lui Iacov și vei ține cu îndurare față de Avraam ce ai jurat părinților noștri în zilele de odinioară.
Se află puțini evlavioși
1 Vai de mine! Căci sunt ca după adunatul roadelor de vară, ca bobițele după culesul strugurilor. Nu este ciorchine de mâncare; sufletul meu dorește smochină trufanda. 2 Cel cuvios este pierdut din țară și nu este niciun neprihănit între oameni. Toți pândesc sânge; fiecare vânează pe fratele său cu o cursă. 3 Amândouă mâinile sunt pentru rău, ca să‐l facă bine. Mai marele cere și judecătorul judecă pentru o răsplată, și cel mare vorbește pofta cea rea a sufletului său: și astfel o împletesc împreună. 4 Cel mai bun dintre ei este ca spinul; cel mai fără prihană este mai rău decât gardul de spini: ziua străjerilor tăi, adică cercetarea ta, a venit; acum va fi tulburarea lor. 5 Nu vă încredeți în prieteni, nu puneți încredere într‐un prieten de aproape; păzește‐ți ușile gurii de cea care doarme în sânul tău. 6 Căci fiul necinstește pe tatăl, fiica se scoală împotriva mamei sale, nora împotriva soacrei sale; vrăjmașii omului sunt oamenii casei sale. 7 Dar eu voi privi spre Domnul, voi aștepta pe Dumnezeul mântuirii mele. Dumnezeul meu mă va auzi. 8 Nu te bucura împotriva mea, vrăjmașa mea. Dacă cad , mă voi scula; dacă șed în întuneric, Domnul va fi lumina mea. 9 Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva lui, până ce‐mi va apăra pricina și va face judecată pentru mine; el mă va scoate la lumină , și voi vedea dreptatea lui. 10 Și vrăjmașa mea va vedea aceasta și o va acoperi rușinea , pe ea care mi‐a zis: Unde este Domnul Dumnezeul tău? Ochii mei o vor vedea; acum ea va fi călcată ca noroiul din uliți. 11 În ziua când zidurile tale vor fi zidite, în acea zi hotărârea va fi îndepărtată. 12 În ziua aceea vor veni la tine de la Asiria și cetățile Egiptului și de la Mazor până la Râu și de la mare până la mare, și de la munte până la munte. 13 Totuși țara va fi pustiită, din vina locuitorilor ei, pentru rodul faptelor lor . 14 Paște cu toiagul tău poporul tău, turma moștenirii tale, care locuiește singuratică în pădure în mijlocul Carmelului: să pască în Basan și Galaad ca în zilele din vechime. 15 Ca în zilele ieșirii tale din țara Egiptului, îi voi arăta lucruri minunate. 16 Neamurile vor vedea și se vor rușina cu toată puterea lor. Vor pune mâna la gură și urechile lor vor fi surzi. 17 Vor linge țărâna ca șarpele; ca târâtoarele pământului vor ieși tremurând din locurile lor închise. Se vor întoarce cu frică la Domnul Dumnezeul nostru și se vor teme de tine. 18 Cine este Dumnezeu asemenea ție, care să ierte nelegiuirea și să treacă cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii sale? El nu‐și ține mânia în veac, căci îi place îndurare. 19 El va avea iarăși milă de noi, va călca in picioare nelegiuirile noastre: și vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării. 20 Vei împlini lui Iacov adevărul, și lui Avraam îndurarea, pe care ai jurat‐o părinților noștri din zilele din vechime.