Fariseii și datina bătrânilor
1 Fariseii și câțiva cărturari veniți din Ierusalim s-au adunat la Isus. 2 Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3 Fariseii însă și toți iudeii nu mănâncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. 4 Și, când se întorc din piață, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le țină, precum spălarea paharelor, a urcioarelor, a căldărilor și a paturilor. 5 Și fariseii, și cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?” 6 Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ‘Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7 Degeaba Mă cinstesc ei, dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești.’ 8 Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina așezată de oameni, precum spălarea urcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri de acestea.” 9 El le-a mai zis: „Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu ca să țineți datina voastră. 10 Căci Moise a zis: ‘Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta’ și: ‘Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.’ 11 Voi, dimpotrivă, ziceți: ‘Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aș putea ajuta este Corban », adică dat lui Dumnezeu, face bine’; 12 și nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13 Și așa, ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta!”
Ce spurcă pe om
14 În urmă , a chemat din nou noroadele la Sine și le-a zis: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți. 15 Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă. 16 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” 17 După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. 18 El le-a zis: „Și voi sunteți așa de nepricepuți? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? 19 Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară, în hazna?” A zis astfel, făcând toate bucatele curate. 20 El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om. 21 Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, 22 furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. 23 Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru și spurcă pe om.”
Femeia cananeancă
24 Isus a plecat de acolo și S-a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo, dar n-a putut să rămână ascuns. 25 Căci, îndată, o femeie a cărei fetiță era stăpânită de un duh necurat a auzit vorbindu-se despre El și a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. 26 Femeia aceasta era o grecoaică de obârșie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. 27 Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.” 28 „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar și cățeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.” 29 Atunci, Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiică-ta.” 30 Și când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat și ieșise dracul din ea.
Vindecarea unui surdomut
31 Isus a părăsit ținutul Tirului și a venit iarăși, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin ținutul Decapole. 32 I-au adus un surd care vorbea cu anevoie și L-au rugat să-Și pună mâinile peste el. 33 El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi și i-a atins limba cu scuipatul Lui. 34 Apoi Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „Efata” , adică „Deschide-te!” 35 Îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba și a vorbit foarte deslușit. 36 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar, cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult. 37 Ei erau uimiți peste măsură de mult și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți, să vorbească.”
Fariseii și datina bătrânilor
1 Și se adună la el fariseii și unii dintre cărturarii veniți de la Ierusalim. 2 Și când au văzut pe unii dintre ucenicii lui că mănâncă pâinile cu mâini necurate, adică nespălate — 3 Căci fariseii și toți iudeii, dacă nu‐și spală mâinile cu îngrijire, nu mănâncă, ținând datina bătrânilor. 4 Și când vin de la târg, dacă nu se îmbăiază, nu mănâncă; și sunt alte multe pe care le‐au primit să le țină: spălările prin afundare a paharelor și ulcioarelor și vaselor de aramă și paturilor. — 5 Și fariseii și cărturarii l‐au întrebat: Pentru ce nu umblă ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâinea cu mâini necurate? 6 Iar el le‐a zis: Bine a prorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, cum este scris: Acest popor mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de mine; 7 și în zadar mă cinstesc ei învățând ca învățături, porunci de oameni. 8 Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina oamenilor. 9 Și le‐a zis: Bine mai desființați porunca lui Dumnezeu ca să păstrați datina voastră. 10 Căci Moise a zis: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta; și: Cine vorbește de rău pe tată sau pe mamă să moară negreșit. 11 Iar voi ziceți: Dacă un om va zice tatălui său sau mamei sale: Orice ai fi putut folosi de la mine este Corban , adică dăruit lui Dumnezeu ; 12 nu‐l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl său sau mama sa; 13 desființând Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care ați dat‐o: și faceți multe de felul acestora.
Ce spurcă pe om
14 Și a chemat la sine iarăși gloata și le‐a zis: Ascultați‐mă toți și înțelegeți, 15 nu este nimic dinafară de om care intrând în el poate să‐l spurce: ci cele ce ies din om sunt cele ce spurcă pe om. 16 Dacă are cineva urechi de auzit să audă. 17 Și când a intrat în casă de la gloată, ucenicii lui l‐au întrebat despre pildă. 18 Și el le zice: Astfel și voi sunteți fără pricepere? Nu înțelegeți că orice intră de afară în om nu poate să‐l spurce, 19 căci nu intră în inima lui ci în pântece și iese afară în hazna; aceasta a zis , curățind toate bucatele? 20 Și a zis: Ce iese din om aceea spurcă pe om. 21 Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gânduri rele, curvii, 22 furturi, omoruri, preacurvii, lăcomii de bani, răutăți, înșelăciuni, desfrânări, un ochi rău, hulă, trufie, nebunia. 23 Toate relele acestea ies dinăuntru și spurcă pe om.
Femeia canaaneancă
24 Și s‐a sculat de acolo și a plecat în hotarele Tirului și Sidonului. Și a intrat intr‐o casă și voia ca nimeni să nu știe. Și n‐a putut să fie ascuns. 25 Ci îndată o femeie, a cărei fată avea un duh necurat, auzind despre el, a venit și a căzut la picioarele lui. 26 Și femeia era o grecoaică, de neam sirofeniciană. Și l‐a rugat să scoată pe dracul din fata ei. 27 Și el i‐a zis: Lasă mai întâi să se sature copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s‐o arunci la căței. 28 Dar ea a răspuns și‐i zice: Da, Doamne, dar și cățeii de sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor. 29 Și i‐a zis: Pentru acest cuvânt du‐te, dracul a ieșit din fiica ta. 30 Și a plecat la casa ei și a aflat copila culcată în pat și dracul ieșit.
Vindecarea unui surdomut
31 Și a ieșit iarăși din hotarele Tirului și a venit prin Sidon la marea Galileei, prin mijlocul hotarelor Decapolei. 32 Și‐i aduc pe un surd și mut și‐l roagă să‐și pună mâna peste el. 33 Și l‐a luat din gloată la o parte și i‐a pus degetele în urechi și a scuipat și i‐a atins limba. 34 Și privind spre cer, a suspinat și‐i zice: Efata; adică, Deschide‐te. 35 Și i s‐au deschis urechile și îndată s‐a dezlegat legătura limbii și vorbea deslușit. 36 Și le‐a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea cu atât mai mult vesteau. 37 Și se mirau peste măsură zicând: Toate le‐a făcut bine și face pe surzi să audă și pe muți să vorbească.