1 Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace
decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!
2 Un argat cu minte stăpânește peste fiul care face rușine
și va împărți moștenirea cu frații lui.
3 Tigaia lămurește argintul și cuptorul lămurește aurul,
dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.
4 Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită
și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
5 Cine își bate joc de sărac își bate joc de Cel ce l-a făcut;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6 Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor
și părinții sunt slava copiilor lor.
7 Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;
cu cât mai puțin cuvintele mincinoase în gura unui om de viță aleasă!
8 Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:
oriîncotro se întorc, izbândesc.
9 Cine acoperă o greșeală caută dragostea,
dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.
10 O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput
decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11 Cel rău nu caută decât răscoală,
dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12 Mai bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei
decât un nebun în timpul nebuniei lui.
13 Celui ce întoarce rău pentru bine
nu-i va părăsi răul casa.
14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;
de aceea, curmă cearta înainte de a se înteți.
15 Cel ce iartă pe vinovat și cel ce osândește pe cel nevinovat
sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
16 La ce slujește argintul în mâna nebunului?
Să cumpere înțelepciunea?… Dar n-are minte!
17 Prietenul adevărat iubește oricând
și în nenorocire ajunge ca un frate.
18 Omul fără minte dă chezășie,
se pune chezaș pentru aproapele său.
19 Cine iubește certurile iubește păcatul
și cine-și zidește poarta prea înaltă își caută pieirea.
20 Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea
și cel cu limba stricată cade în nenorocire.
21 Cine dă naștere unui nebun va avea întristare
și tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
22 O inimă veselă este un bun leac,
dar un duh mâhnit usucă oasele.
23 Cel rău primește daruri pe ascuns
ca să sucească și căile dreptății.
24 Înțelepciunea este în fața omului priceput,
dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
25 Un fiu nebun aduce necaz tatălui său
și amărăciune celei ce l-a născut.
26 Nu este bine să osândești pe cel neprihănit la o gloabă,
nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.
27 Cine își înfrânează vorbele cunoaște știința
și cine are duhul potolit este un om priceput.
28 Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea
și de priceput dacă și-ar ține gura.
Înțelepciune și nebunie, mai ales la vorbire.
1 Mai bine este o bucată de pâine uscată și pace decât o casă plină de jertfe, cu ceartă. 2 Sluga înțeleaptă va domni peste fiul aducător de rușine și va avea parte de moștenire între frați. 3 Tigaia de lămurire este pentru argint și cuptorul pentru aur, dar Domnul încearcă inimile. 4 Făcătorul de rele pleacă urechea la buze nelegiuite; și mincinosul pleacă urechea la limba dărăpănării. 5 Cel ce râde de cel sărac ocărăște pe Făcătorul său. Cel ce se bucură de nenorocire nu va fi socotit nevinovat. 6 Cununa bătrânilor sunt copiii copiilor și slava copiilor sunt părinții lor. 7 Limba aleasă nu se potrivește netrebnicului: cu cât mai puțin buzele mincinoase pentru un mai mare. 8 Darul este o piatră scumpă în ochii celui ce‐l primește: ori încotro se îndreaptă, izbutește. 9 Cel ce acoperă greșeala caută iubire, dar cel ce istorisește iarăși un lucru, dezbină pe prieteni de aproape. 10 Mustrarea pătrunde mai adânc în cel ce are pricepere decât o sută de lovituri în cel nebun. 11 Răzvrătirea caută numai răscoală, dar un sol nemilos se va trimite împotriva ei. 12 Mai bine să întâmpine pe om o ursoaică lipsită de puii ei decât un nebun în nebunia lui. 13 Cel ce răsplătește binele cu rău, răul nu se va depărta de casa lui. 14 Începutul certei este ca și când s‐ar da drumul apelor; de aceea părăsește cearta înainte de a se aprinde. 15 Cel ce îndreptățește pe cel rău și cel ce osândește pe cel drept, amândoi sunt deopotrivă o urâciune Domnului. 16 La ce slujește prețul în mâna nebunului ca să‐și cumpere înțelepciune, când îi lipsește mintea? 17 Prietenul iubește în toate vremile și un frate este născut pentru strâmtorare. 18 Un om lipsit de minte bate palma, punându‐se chezaș pentru aproapele său. 19 Cel ce iubește cearta, iubește păcatul; cel ce își face poarta înaltă caută pieire. 20 Cel ce este rău la inimă nu află binele și cel ce are limba sucită cade în nenorocire. 21 Cel ce naște un nebun e spre durerea lui și tatăl unui nebun n‐are nicio bucurie. 22 O inimă veselă dă bună vindecare, dar duhul frânt usucă oasele. 23 Cel rău ia un dar din sân ca să sucească și căile judecății. 24 Înțelepciunea este înaintea feței celui ce are pricepere, dar ochii nebunului sunt la marginile pământului. 25 Fiul nebun este supărarea tatălui său și amărăciunea celei ce l‐a născut. 26 Nu e bine a pedepsi pe cel drept, nici a bate pe cei mari pentru dreptatea lor . 27 Cel ce are cunoștință își înfrânează cuvintele și cel cu sânge rece este un om cu pricepere. 28 Chiar nebunul când tace este socotit înțelept, priceput când își închide buzele.