1 Nu pizmui pe oamenii cei răi
și nu dori să fii cu ei;
2 căci inima lor se gândește la prăpăd
și buzele lor vorbesc nelegiuiri.
3 Prin înțelepciune se înalță o casă
și prin pricepere se întărește;
4 prin știință se umplu cămările ei
de toate bunătățile de preț și plăcute.
5 Un om înțelept este plin de putere
și cel priceput își oțelește vlaga.
6 Căci prin măsuri chibzuite câștigi bătălia,
și prin marele număr al sfetnicilor ai biruința.
7 Înțelepciunea este prea înaltă pentru cel nebun:
el nu va deschide gura la judecată.
8 Cine se gândește să facă rău
se cheamă un om plin de răutate.
9 Gândul celui nebun nu este decât păcat
și batjocoritorul este o scârbă pentru oameni.
10 Dacă slăbești în ziua necazului,
mică îți este puterea.
11 Izbăvește pe cei târâți la moarte
și scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiați.
12 Dacă zici: „Ah! n-am știut…”,
crezi că nu vede Cel ce cântărește inimile
și Cel ce veghează asupra sufletului tău?
Și nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?
13 Fiule, mănâncă miere, căci este bună,
și fagurele de miere este dulce pentru cerul gurii tale!
14 Tot așa și înțelepciunea este bună pentru sufletul tău:
dacă o vei găsi, ai un viitor
și nu ți se va tăia nădejdea.
15 Nu întinde curse, nelegiuitule, la locuința celui neprihănit
și nu-i tulbura odihna!
16 Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică,
dar cei răi se prăbușesc în nenorocire.
17 Nu te bucura de căderea vrăjmașului tău
și să nu ți se veselească inima când se poticnește el,
18 ca nu cumva Domnul să vadă, să nu-I placă
și să-Și întoarcă mânia de la el!
19 Nu te mânia din pricina celor ce fac rău
și nu pizmui pe cei răi!
20 Căci cel ce face răul n-are niciun viitor
și lumina celor răi se stinge.
21 Fiule, teme-te de Domnul și de împăratul
și să nu te amesteci cu cei neastâmpărați!
22 Căci deodată le va veni pieirea.
Și cine poate ști sfârșitul amândurora?
23 Iată ce mai spun înțelepții:
„Nu este bine să ai în vedere fața oamenilor în judecăți.”
24 Pe cine zice celui rău: „Tu ești bun!”
îl blestemă popoarele și-l urăsc neamurile.
25 Dar celor ce judecă drept le merge bine
și o mare binecuvântare vine peste ei.
26 Un răspuns bun este
ca un sărut pe buze.
27 Vezi-ți întâi de treburi afară,
îngrijește de lucrul câmpului,
și apoi apucă-te să-ți zidești casa!
28 Nu vorbi în chip ușuratic împotriva aproapelui tău;
ori ai vrea să înșeli cu buzele tale?
29 Nu zice: „Cum mi-a făcut el, așa am să-i fac și eu,
îi voi răsplăti după faptele lui!”
30 Am trecut pe lângă ogorul unui leneș
și pe lângă via unui om fără minte.
31 Și era numai spini, acoperit de mărăcini,
și zidul de piatră era prăbușit.
32 M-am uitat bine și cu luare aminte
și am tras învățătură din ce am văzut.
33 „Să mai dorm puțin , să mai ațipesc puțin,
să mai încrucișez mâinile puțin, ca să mă odihnesc…”
34 Și sărăcia vine peste tine pe neașteptate,
ca un hoț, și lipsa, ca un om înarmat.
Îndemnări la răbdare și îngăduință
1 Nu pizmui pe oamenii răi, nici nu pofti să fii cu ei; 2 căci inima lor cugetă pieire și buzele lor vorbesc nenorocire. 3 Prin înțelepciune se zidește casa și prin pricepere se întărește; 4 și prin cunoștință se umplu cămările cu toate bunătățile scumpe și plăcute. 5 Bărbatul înțelept este puternic și bărbatul de cunoștință întărește puterea. 6 Căci cu sfat înțelept vei face războiul și în mulțimea sfetnicilor este biruința. 7 Înțelepciunea este prea înaltă pentru nebun, el nu‐și va deschide gura la poartă. 8 Cel ce se gândește să facă rău se va numi uneltitor de răutăți. 9 Gândul nebuniei este păcat și batjocoritorul este o urâciune oamenilor. 10 Dacă pierzi curajul în ziua strâmtorării, puterea ta îți este mică. 11 Scapă pe cei ce sunt duși la moarte și oprește pe cei ce merg clătinându‐se spre ucidere. 12 Dacă vei zice: Iată noi n‐am știut aceasta! oare nu va lua seama cel ce cumpănește inimile? Și nu știe cel ce‐ți păstrează sufletul și nu va răsplăti el fiecăruia după fapta sa? 13 Mănâncă , fiul meu, miere, căci este bună; și fagurul este dulce cerului gurii tale. 14 Tot așa cunoaște înțelepciunea pentru sufletul tău; dacă vei afla‐o, va fi o răsplată și nădejdea ta nu se va stinge. 15 O, răule, nu pândi locuința celui drept; nu nimici locul său de odihnă. 16 Căci de șapte ori cade cel drept și iarăși se scoală, dar cei răi se prăbușesc de rău. 17 Când cade vrăjmașul tău, nu te bucura și când este prăbușit, să nu ți se veselească inima: 18 ca să nu vadă Domnul și să fie rău în ochii săi și să‐și întoarcă mânia de la el! 19 Nu te aprinde din pricina făcătorilor de rele, nici nu pizmui pe cei răi; 20 căci pentru cel rău nu va fi viitor. Candela celor răi se va stinge. 21 Teme‐te de Domnul, fiul meu, și de împărat; și nu te însoți cu cei de alt gând. 22 Căci într‐o clipă va răsări nenorocirea lor și pieirea amândorora, cine o cunoaște? 23 Și acestea sunt cuvinte de la cei înțelepți: Nu este bine a căuta la fața oamenilor în judecată. 24 Cel ce zice celui rău: Ești drept! pe acela îl vor blestema popoarele, neamurile îl vor urî. 25 Dar cei ce‐l mustră vor fi plăcuți și o binecuvântare bună va veni peste ei. 26 Cel ce dă un răspuns drept, sărută buzele. 27 Pregătește‐ți afară lucrul și gătește‐ți câmpul și apoi zidește‐ți casa. 28 Nu fi martor fără pricină împotriva aproapelui tău; ai vrea oare să amăgești cu buzele tale? 29 Nu zice: Îi voi face cum mi‐a făcut, voi răsplăti omului după fapta sa. 30 Am trecut pe lângă țarina unui leneș și pe lângă via unui om fără pricepere. 31 Și iată era crescut peste tot cu scai și spinii îi acoperiseră fața și zidul de piatră îi era surpat. 32 Apoi m‐am uitat, am luat la inimă, am văzut și am căpătat învățătură: 33 Încă puțin somn, puțină ațipire, puțină încrucișare a mâinilor pentru dormit, 34 și sărăcia ta va veni ca un hoț și lipsa ta ca un om cu scut.