1 Iată încă vreo câteva din pildele lui Solomon, strânse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
2 Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor,
dar slava împăraților stă în cercetarea lucrurilor.
3 Înălțimea cerurilor, adâncimea pământului
și inima împăraților sunt nepătrunse.
4 Scoate zgura din argint
și argintarul va face din el un vas ales!
5 Scoate și pe cel rău dinaintea împăratului
și scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire.
6 Nu te făli înaintea împăratului
și nu lua locul celor mari;
7 căci este mai bine să ți se zică: „Suie-te mai sus!”
decât să fii coborât înaintea voievodului
pe care ți-l văd ochii.
8 Nu te grăbi să te iei la ceartă,
ca nu cumva, la urmă, să nu știi ce să faci
când te va lua la ocări aproapele tău.
9 Apără-ți pricina împotriva aproapelui tău,
dar nu da pe față taina altuia,
10 ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de rușine
și să-ți iasă nume rău, care să nu se mai șteargă!
11 Un cuvânt spus la vremea potrivită
este ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint.
12 Ca o verigă de aur și o podoabă de aur curat,
așa este înțeleptul care mustră pentru o ureche ascultătoare.
13 Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerișului,
așa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite:
el înviorează sufletul stăpânului său.
14 Ca norii și vântul fără ploaie,
așa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui.
15 Prin răbdare se înduplecă un voievod
și o limbă dulce poate zdrobi oase.
16 Dacă dai peste miere, nu mânca decât atât cât îți ajunge,
ca să nu ți se scârbească și s-o verși din gură.
17 Calcă rar în casa aproapelui tău,
ca să nu se sature de tine și să te urască.
18 Ca un buzdugan, ca o sabie și ca o săgeată ascuțită,
așa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său.
19 Ca un dinte stricat și ca un picior care șchioapătă,
așa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.
20 Ca unul care își scoate haina pe o zi rece sau varsă oțet pe silitră,
așa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire.
21 Dacă este flămând vrăjmașul tău, dă-i pâine să mănânce,
dacă-i este sete, dă-i apă să bea!
22 Căci , făcând așa, aduni cărbuni aprinși pe capul lui,
și Domnul îți va răsplăti.
23 Vântul de miazănoapte aduce ploaia
și limba clevetitoare aduce o față mâhnită.
24 Mai bine să locuiești într-un colț pe acoperiș
decât să locuiești într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare.
25 Ca apa proaspătă pentru un om obosit,
așa este o veste bună venită dintr-o țară depărtată.
26 Ca o fântână tulbure și ca un izvor stricat,
așa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.
27 Nu este bine să mănânci multă miere:
tot așa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuți.
28 Omul care nu este stăpân pe sine
este ca o cetate surpată și fără ziduri.
Adevărata cinste plata înțelepciunii
1 Și acestea sunt proverbe de ale lui Solomon pe care le‐au adunat bărbații lui Ezechia, împăratul lui Iuda. 2 Slava lui Dumnezeu este să ascundă un lucru, dar slava împăraților este să cerceteze un lucru. 3 Cerurile în înălțime și pământul în adâncime și inima împăraților sunt de nepătruns. 4 Scoate zgura din argint și iese un vas pentru argintar; 5 scoate pe cel rău dinaintea împăratului și scaunul său de domnie se va întări în dreptate. 6 Nu te slăvi în fața împăratului și nu sta în locul celor mari; 7 căci mai bine este să ți se zică: Suie‐te mai sus! decât să fii pus mai jos în fața celui mai mare, pe care ți l‐au văzut ochii. 8 Nu ieși în grabă să te judeci, ca nu cumva să nu știi ce să faci la urmă când aproapele tău te‐a făcut de rușine. 9 Desbate pricina cu aproapele tău, dar nu descoperi taina altuia, 10 ca să nu te defaime cel ce‐o aude și numele tău cel rău să nu se depărteze. 11 Mere de aur în coșulețe de argint este cuvântul vorbit la vreme. 12 Cercel de aur și podoabă de aur ales este înțeleptul care mustră pentru urechea ascultătoare. 13 Ca frigul zăpezii în vremea secerișului este solul credincios pentru cei ce‐l trimit; căci răcorește sufletul domnilor săi. 14 Nori și vânt fără ploaie este bărbatul care se fălește cu un dar mincinos. 15 Prin îndelungă răbdare se înduplecă cel ce cârmuiește și limba moale frânge osul. 16 Ai găsit miere? Mănâncă atât cât îți este destul, ca să nu te saturi prea mult de ea și s‐o verși. 17 Pune‐ți rar piciorul în casa aproapelui tău ca să nu se sature de tine și să te urască. 18 Cel ce vorbește mărturie mincinoasă împotriva aproapelui său este un ciocan și o sabie și o săgeată ascuțită. 19 Încrederea la vreme de strâmtorare într‐un necredincios este ca un dinte rupt și un picior ieșit din încheietură. 20 Cel ce cântă cântări unei inimi triste este ca cel ce se dezbracă de haină pe o zi rece și ca oțetul pe silitră. 21 Dacă este flămând cel ce te urăște, dă‐i să mănânce pâine și dacă este însetat dă‐i să bea apă: 22 căci vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui și Domnul îți va răsplăti. 23 Vântul de miazănoapte naște ploi repezi și limba clevetitoare face o față mânioasă. 24 Mai bine este a locui în colțul unui acoperiș decât cu o femeie certăreață într‐o casă mare. 25 O știre bună dintr‐o țară depărtată este ca apele reci pentru un suflet însetat. 26 Dreptul care se clatină înaintea celui rău este ca o fântână tulbure și un izvor spurcat. 27 Nu este bine să mănânci multă miere, tot așa este dureros pentru oameni să‐și caute slava lor. 28 Cel ce nu‐și stăpânește duhul, este ca o cetate surpată și fără ziduri.