1 Cum nu se potrivesc zăpada vara și ploaia în timpul secerișului,
așa nu se potrivește slava pentru un nebun.
2 Cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica,
așa nu nimerește blestemul neîntemeiat.
3 Biciul este pentru cal, frâul, pentru măgar
și nuiaua, pentru spinarea nebunilor.
4 Nu răspunde nebunului după nebunia lui,
ca să nu semeni și tu cu el.
5 Răspunde însă nebunului după nebunia lui,
ca să nu se creadă înțelept.
6 Cel ce trimite o solie printr-un nebun
își taie singur picioarele și bea nedreptatea.
7 Cum sunt picioarele ologului,
așa este și o vorbă înțeleaptă în gura unor nebuni.
8 Cum ai pune o piatră în praștie,
așa este când dai mărire unui nebun.
9 Ca un spin care vine în mâna unui om beat,
așa este o vorbă înțeleaptă în gura nebunilor.
10 Ca un arcaș care rănește pe toată lumea,
așa este cel ce tocmește pe nebuni și pe întâii veniți.
11 Cum se întoarce câinele la ce a vărsat,
așa se întoarce nebunul la nebunia lui.
12 Dacă vezi un om care se crede înțelept,
poți să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.
13 Leneșul zice: „Afară este un leu,
pe ulițe este un leu!”
14 Cum se învârtește ușa pe țâțânile ei,
așa se învârtește leneșul în patul lui.
15 Leneșul își vâră mâna în blid
și-i vine greu s-o ducă iarăși la gură.
16 Leneșul se crede mai înțelept
decât șapte oameni care răspund cu judecată.
17 Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l privește
este ca unul care apucă un câine de urechi.
18 Ca nebunul care aruncă
săgeți aprinse și ucigătoare,
19 așa este omul care înșală pe aproapele său
și apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!”
20 Când nu mai sunt lemne, focul se stinge;
și când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potolește.
21 După cum cărbunele face jăratic și lemnul, foc,
tot așa și omul gâlcevitor aprinde cearta.
22 Cuvintele clevetitorului sunt ca niște prăjituri,
alunecă până în fundul măruntaielor.
23 Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ,
așa sunt buzele aprinse și o inimă rea.
24 Cel ce urăște se preface cu buzele lui
și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea.
25 Când îți vorbește cu glas dulce, nu-l crede,
căci șapte urâciuni sunt în inima lui.
26 Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie,
totuși răutatea lui se va descoperi în adunare.
27 Cine sapă groapa altuia cade el în ea
și piatra se întoarce peste cel ce o prăvălește.
28 Limba mincinoasă urăște pe cei pe care-i doboară ea
și gura lingușitoare pregătește pieirea.
Oamenii smintiți și leneși nu sunt vrednici de cinste
1 Ca zăpada vara și ca ploaia la secerat, așa nu șade bine celui nebun slava. 2 Ca vrabia când sare ici și colo, ca rândunica atunci când zboară, așa și blestemul fără pricină: nu se împlinește. 3 Biciul este pentru cal, frâul pentru măgar și nuiaua pentru spinarea nebunilor. 4 Nu răspunde nebunului după nebunia sa ca să nu te faci asemenea lui. 5 Răspunde nebunului după nebunia lui ca să nu fie înțelept în ochii lui. 6 Cel ce trimite o știre prin mâna unui nebun își taie picioarele și bea vătămare. 7 Picioarele ologului sunt slabe, așa este pilda în gura nebunilor. 8 Ca cel ce leagă o piatră în praștie, așa este cel ce dă cinste nebunului. 9 Ca un spin care ajunge în mâna celui beat, așa este pilda în gura nebunilor. 10 Ca arcașul care rănește totul, așa este cel ce‐și tocmește pe nebun și tocmește pe trecători. 11 Cum se întoarce câinele la vărsătura sa, așa și nebunul își tot spune nebunia. 12 Ai văzut pe cineva înțelept în ochii săi? Este mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el. 13 Leneșul zice: Este un leu pe drum! Un leu este în mijlocul ulițelor! 14 Cum se învârtește ușa în țâțânele ei, așa și leneșul în patul său. 15 Leneșul își îngroapă mâna în strachină: îi e greu s‐o ducă iarăși la gură. 16 Leneșul este mai înțelept în ochii săi decât șapte oameni care răspund cu bun simț. 17 Cel ce trece și se aprinde pentru o ceartă ce nu‐i a lui, acela apucă un câine de urechi. 18 Ca nebunul ce aruncă tăciuni de foc, săgeți și moarte, 19 așa este cel ce înșeală pe aproapele său și zice: Oare n‐am glumit? 20 Unde nu sunt lemne, focul se stinge și unde nu este clevetitor, cearta încetează. 21 Ca niște cărbuni pentru jăratic și lemnele pentru foc, așa este un om gata de ceartă pentru aprinderea certei. 22 Cuvintele șoptitorului sunt ca mâncările alese și se coboară în cămările dinăuntru ale pântecelui. 23 Buzele arzătoare și o inimă rea sunt ca argint plin de zgură turnat peste un vas de lut. 24 Cel ce urăște se preface cu buzele și păstrează înșelăciunea înăuntrul său: 25 Când glasul său este plăcut, nu‐l crede, căci șapte urâciuni sunt în inima sa. 26 Ura lui este acoperită de prefăcătorie, dar răutatea lui se va da pe față înaintea obștei. 27 Cel ce sapă o groapă va cădea în ea și cel ce rostogolește o piatră, ea se va întoarce peste el. 28 Limba mincinoasă urăște pe cei pe care i‐a doborât și gura lingușitoare lucrează prăpăd.