1 Un om care se împotrivește tuturor mustrărilor
va fi zdrobit deodată și fără leac.
2 Când se înmulțesc cei buni, poporul se bucură,
dar când stăpânește cel rău, poporul geme.
3 Cine iubește înțelepciunea înveselește pe tatăl său,
dar cine umblă cu curvele risipește averea.
4 Un împărat întărește țara prin dreptate,
dar cine ia mită o nimicește.
5 Cine lingușește pe aproapele său
îi întinde un laț sub pașii lui.
6 În păcatul omului rău este o cursă,
dar cel bun biruiește și se bucură.
7 Cel bun pricepe pricina săracilor,
dar cel rău nu poate s-o priceapă.
8 Cei ușuratici aprind focul în cetate,
dar înțelepții potolesc mânia.
9 Când se ceartă un înțelept cu un nebun,
să se tot supere sau să tot râdă, căci pace nu se face.
10 Oamenii setoși de sânge urăsc pe omul fără prihană,
dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viața.
11 Nebunul își arată toată patima,
dar înțeleptul o stăpânește.
12 Când cel ce stăpânește dă ascultare cuvintelor mincinoase,
toți slujitorii lui sunt niște răi.
13 Săracul și asupritorul se întâlnesc,
dar Domnul le luminează ochii amândurora.
14 Un împărat care judecă pe săraci după adevăr
își va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.
15 Nuiaua și certarea dau înțelepciunea,
dar copilul lăsat de capul lui face rușine mamei sale.
16 Când se înmulțesc cei răi, se înmulțește și păcatul,
dar cei buni le vor vedea căderea.
17 Pedepsește-ți fiul, și el îți va da odihnă
și îți va aduce desfătare sufletului.
18 Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu;
dar ferice de poporul care păzește legea!
19 Nu prin vorbe se pedepsește un rob,
căci, chiar dacă pricepe, n-ascultă.
20 Dacă vezi un om care vorbește nechibzuit,
poți să nădăjduiești mai mult de la un nebun decât de la el.
21 Slujitorul pe care-l răsfeți din copilărie
la urmă ajunge de se crede fiu.
22 Un om mânios stârnește certuri
și un înfuriat face multe păcate.
23 Mândria unui om îl coboară,
dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.
24 Cine împarte cu un hoț își urăște viața,
aude blestemul și nu spune nimic.
25 Frica de oameni este o cursă,
dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.
26 Mulți umblă după bunăvoința celui ce stăpânește,
dar Domnul este Acela care face dreptate fiecăruia.
27 Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniți,
dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.
Înțelepciunea aduce fericire; nebunia, pieire!
1 Omul mustrat des care își înțepenește grumazul, va fi sfărâmat într‐o clipă fără leac. 2 Când se înmulțesc drepții, se bucură poporul; dar când domnește cel rău, geme poporul . 3 Cel ce iubește înțelepciunea înveselește pe tatăl său, dar cel ce este tovarășul curvelor își pierde averea. 4 Împăratul întărește țara prin dreptate, dar cel ce ia daruri o surpă. 5 Omul care lingușește pe aproapele său întinde o mreajă pașilor lui. 6 În fărădelegea celui rău este o cursă, dar cel drept va cânta și se va bucura. 7 Cel drept ia cunoștință de judecata săracilor; cel rău nici nu pricepe cunoștința. 8 Cei batjocoritori pun foc cetății, dar înțelepții abat furia. 9 Cel înțelept când se ceartă cu nebunul, fie că se mânie, fie că râde , n‐are odihnă. 10 Bărbații de sânge urăsc pe cel fără prihană, dar cei cinstiți se îngrijesc de sufletul său. 11 Nebunul își dă afară tot duhul, dar înțeleptul îl oprește, stăpânindu‐l. 12 Când cârmuitorul ascultă de cuvinte mincinoase, toți slujitorii săi sunt răi. 13 Săracul și apăsătorul se întâlnesc, Domnul luminează ochii amândorora. 14 Împăratul care judecă pe săraci cu credincioșie, scaunul lui de domnie se va întări în veac. 15 Nuiaua și mustrarea dau înțelepciune, dar băiatul lăsat în voia sa aduce rușine mamei sale. 16 Când se înmulțesc cei răi, se înmulțește fărădelegea, dar cei drepți vor vedea căderea lor. 17 Îndreaptă pe fiul tău și el îți va da odihnă și va da desfătare sufletului tău. 18 Unde nu este nici o vedenie, poporul este fără frâu, dar cel ce păzește legea, ferice de el. 19 Cu cuvinte nu se îndreaptă sluga: pricepe în adevăr, dar nu va răspunde. 20 Ai văzut pe cineva grăbit în cuvintele sale? Este mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el. 21 Cel ce își răsfață sluga din tinerețe, la urmă o va avea fiu al casei. 22 Omul mânios ațâță cearta și omul care se aprinde iute prisosește în fărădelege. 23 Trufia omului îl va coborî, dar cel cu duhul smerit va căpăta slavă. 24 Cel ce este părtaș cu hoțul își urăște sufletul; aude blestemul și nu spune. 25 Frica de oameni întinde cursă, dar cel ce se încrede în Domnul va fi pus la adăpost. 26 Mulți caută fața cârmuitorului, dar judecata dreaptă a omului este de la Domnul. 27 Cel rău este o urâciune celor drepți și cel neprihănit în cale este o urâciune celui rău.