Ferește-te de desfrânare!
1 Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea
și pleacă urechea la învățătura mea,
2 ca să fii cu chibzuință
și buzele tale să aibă cunoștință.
3 Căci buzele femeii străine strecoară miere
și cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul,
4 dar la urmă este amară ca pelinul,
ascuțită ca o sabie cu două tăișuri.
5 Picioarele ei coboară la moarte,
pașii ei dau în Locuința morților.
6 Așa că ea nu poate găsi calea vieții,
rătăcește în căile ei și nu știe unde merge.
7 Și acum, fiule, ascultă-mă
și nu te abate de la cuvintele gurii mele:
8 depărtează-te de drumul care duce la ea
și nu te apropia de ușa casei ei,
9 ca nu cumva să-ți dai altora vlaga ta
și unui om fără milă anii tăi,
10 ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta
și tu să te trudești pentru casa altuia,
11 ca nu cumva să gemi, la urmă,
când carnea și trupul ți se vor istovi
12 și să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea
și cum a disprețuit inima mea mustrarea?
13 Cum am putut să n-ascult glasul învățătorilor mei
și să nu iau aminte la cei ce mă învățau?
14 Cât pe ce să mă nenorocesc de tot
în mijlocul poporului și adunării!”
15 Bea apă din fântâna ta
și din izvoarele puțului tău!
16 Ce, vrei să ți se verse izvoarele afară?
Și să-ți curgă râurile pe piețele de obște?
17 Lasă-le să fie numai pentru tine,
și nu pentru străinii de lângă tine.
18 Izvorul tău să fie binecuvântat
și bucură-te de nevasta tinereții tale!
19 Cerboaică iubită, căprioară plăcută:
fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei,
fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
20 Și pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină
și ai îmbrățișa sânul unei necunoscute?
21 Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului
și El vede toate cărările lui.
22 Cel rău este prins în înseși nelegiuirile lui
și este apucat de legăturile păcatului lui.
23 El va muri din lipsă de înfrânare ,
se va poticni din prea multa lui nebunie.
Ferește‐te de desfrânare!
1 Fiul meu, ia seama la înțelepciunea mea; pleacă‐ți urechea la priceperea mea. 2 Ca să fii cu prevedere și buzele tale să păstreze cunoștința. 3 Căci buzele femeii străine picură miere și cerul gurii sale este mai neted decât untdelemnul; 4 dar la urmă ea este amară ca pelinul, ascuțită ca sabia cu două tăișuri. 5 Picioarele sale se coboară la moarte, pașii ei dau în Șeol. 6 Ea nu apucă pe cărarea netedă a vieții, căile ei sunt nestatornice și ea nu le cunoaște. 7 Deci, fiilor, ascultați‐mă și nu vă abateți de la cuvintele gurii mele. 8 Depărtează‐ți calea de lângă ea și nu te apropia de ușa casei ei; 9 ca nu cumva să dai cinstea ta altora și anii tăi celui nemilos; 10 ca să nu se sature străinii de puterea ta și ostenelile tale să fie în casa altuia; 11 și tu să te bocești la sfârșitul tău, când carnea ta și trupul tău vor pieri. 12 Și să zici: O, cât am urât învățătura și inima mea a disprețuit mustrarea, 13 și n‐am ascultat de glasul învățătorilor mei și nu mi‐am plecat urechea la cei ce mă învățau! 14 Eram aproape să cad în tot soiul de rău în mijlocul obștei și adunării. 15 Bea ape din groapa ta și ape curgătoare din puțul tău. 16 Să se risipească izvoarele tale ca pâraiele de apă în ulițe? 17 Să fie numai ale tale nu și ale străinilor cu tine! 18 Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură‐te de nevasta tinereții tale. 19 Ca o cerboaică iubită și ca o căprioară plăcută, țâțele ei să te îndestuleze în toate vremile și îmbată‐te totdeauna de iubirea ei. 20 Și de ce ai voi, fiul meu, să te îmbeți de la o străină și să îmbrățișezi sânul alteia? 21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor Domnului și el cumpănește toate cărările lui. 22 Pe cel rău înseși nelegiuirile sale îl vor prinde și cu înseși funiile păcatului său va fi ținut. 23 El va muri din lipsă de învățătură și se va rătăci în mărimea nebuniei sale.