PSALMUL 139
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David
1 Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști,
2 știi când stau jos și când mă scol
și de departe îmi pătrunzi gândul.
3 Știi când umblu și când mă culc
și cunoști toate căile mele.
4 Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă,
și Tu , Doamne, îl și cunoști în totul.
5 Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte
și-Ți pui mâna peste mine.
6 O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele:
este prea înaltă ca s-o pot prinde.
7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău
și unde voi fugi departe de Fața Ta?
8 Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo;
dacă mă voi culca în Locuința morților, iată-Te și acolo.
9 Dacă voi lua aripile zorilor
și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
10 și acolo mâna Ta mă va călăuzi
și dreapta Ta mă va apuca.
11 Dacă voi zice: „Cel puțin întunericul mă va acoperi
și se va face noapte lumina dimprejurul meu”,
12 iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine,
ci noaptea strălucește ca ziua
și întunericul, ca lumina.
13 Tu mi-ai întocmit rărunchii,
Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele:
14 Te laud că sunt o făptură așa de minunată.
Minunate sunt lucrările Tale
și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15 Trupul meu nu era ascuns de Tine
când am fost făcut într-un loc tainic,
țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
16 Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau
și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite,
mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17 Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule,
și cât de mare este numărul lor!
18 Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău!
Depărtați-vă de la mine, oameni setoși de sânge!
20 Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit,
Îți iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmașii Tăi!
21 Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc
și să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Da, îi urăsc cu o ură desăvârșită;
îi privesc ca pe vrăjmași ai mei.
23 Cercetează-mă , Dumnezeule, și cunoaște-mi inima!
Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile!
24 Vezi dacă sunt pe o cale rea
și du-mă pe calea veșniciei!
Dumnezeu știe tot și este peste tot
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
1 Doamne, tu m‐ai cercetat și mă cunoști;
2 cunoști șederea mea și scularea mea; îmi pricepi gândul de departe.
3 Îmi cercetezi cărarea mea și culcarea mea și cunoști toate căile mele.
4 Căci nu‐mi este încă cuvânt pe limbă și iată, Doamne, tu îl știi în totul.
5 M‐ai împresurat dinapoi și din față și ți‐ai pus mâna peste mine…
6 O cunoștință prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea!
7 Unde să mă duc dinaintea duhului tău? Și unde să fug dinaintea feței tale?
8 Dacă mă voi sui în ceruri: tu ești acolo ; dacă‐mi fac patul în Șeol: iată tu ești acolo;
9 dacă voi lua aripile zorilor, dacă mă voi așeza la marginile mării,
10 și acolo mâna ta mă va călăuzi și dreapta ta mă va apuca.
11 Dacă voi zice: Da, întunericul mă va acoperi și noaptea va fi lumina din jurul meu:
12 chiar întunericul n‐ar ascunde dinaintea ta și noaptea ar lumina ca ziua, întunericul ar fi ca lumina.
13 Căci tu mi‐ai întocmit rărunchii, m‐ai acoperit în pântecele mamei mele.
14 Te voi lăuda, căci sunt făcut în chip înfricoșat și minunat. Minunate sunt lucrările tale și sufletul meu o știe foarte bine.
15 Oasele mele nu ți‐au fost ascunse, când am fost făcut în ascuns și împletit cu măiestrie în cele mai de jos ale pământului.
16 Ochii tăi au văzut ființa mea neîntocmită și în cartea ta au fost scrise toate mădularele mele , care din zi în zi luau formă (chip), când nu era încă niciunul din ele.
17 Dar cât de scumpe îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este suma lor!
18 Dacă aș voi să le număr: sunt mai multe la număr decât nisipul. Când mă deștept, sunt tot cu tine.
19 O, de ai ucide , Dumnezeule, pe cel rău! Depărtați‐vă deci de la mine, bărbați de sânge!
20 Căci ei vorbesc cu răutate despre tine și vrăjmașii tăi iau în deșert numele tău .
21 Oare nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce te urăsc? Și nu mi‐e scârbă mie de cei ce se scoală împotriva ta?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârșită, au ajuns vrăjmași ai mei.
23 Cercetează‐mă , Dumnezeule, și cunoaște‐mi inima; cearcă‐mă și cunoaște‐mi gândurile.
24 Și vezi dacă este vreo cale rea în mine și du‐mă pe calea cea veșnică.