PSALMUL 14
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David
1 Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”
S-au stricat oamenii, fac fapte urâte;
nu este niciunul care să facă binele.
2 Domnul Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor,
să vadă de este vreunul care să aibă pricepere
și care să caute pe Dumnezeu.
3 Dar toți s-au rătăcit, toți s-au dovedit niște netrebnici;
nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4 Și-au pierdut mintea toți cei ce săvârșesc fărădelegea
de mănâncă pe poporul meu cum mănâncă pâinea
și nu cheamă pe Domnul?
5 Ei vor tremura de spaimă
când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.
6 Râdeți voi de nădejdea celui nenorocit…,
dar scăparea lui este Domnul .
7 O, de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!…
Când va întoarce Domnul înapoi pe prinșii de război ai poporului Său,
Iacov se va veseli și Israel se va bucura.
Nebunia și răutatea oamenilor
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
1 Nebunul a zis în inima sa: Nu este Dumnezeu! S‐au stricat , au făcut lucruri urâcioase: nu este niciunul care să facă binele.
2 Domnul s‐a uitat din ceruri peste copiii oamenilor să vadă dacă este vreunul care să înțeleagă, care să caute pe Dumnezeu.
3 Toți s‐au abătut, toți s‐au stricat de tot; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4 Oare n‐au pricepere toți lucrătorii nelegiuirii, care mănâncă pe poporul meu cum mănâncă pâine și nu cheamă pe Domnul?
5 Acolo erau ei în teamă mare, căci Dumnezeu este în neamul celui drept.
6 Ați rușinat sfatul celui sărac, pentru că Domnul este scăparea sa.
7 O, de ar ieși din Sion mântuirea lui Israel! Când va întoarce Domnul robia poporului său, Iacov se va bucura, Israel se va veseli.