PSALMUL 140
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David
1 Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi!
Păzește-mă de oamenii asupritori,
2 care cugetă lucruri rele în inima lor
și sunt totdeauna gata să ațâțe războiul!
3 Ei își ascut limba ca un șarpe,
au pe buze o otravă de năpârcă . (Oprire)
4 Păzește-mă , Doamne, de mâinile celui rău!
Ferește-mă de oamenii asupritori,
care se gândesc să mă doboare!
5 Niște îngâmfați îmi întind curse și lațuri,
pun rețele de-a lungul drumului
și îmi întind capcane. (Oprire)
6 Eu zic Domnului: „Tu ești Dumnezeul meu!
Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
7 Doamne Dumnezeule, tăria mântuirii mele,
Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”
8 Nu împlini, Doamne, dorințele celui rău,
nu lăsa să-i izbutească planurile, ca să nu se fălească! (Oprire)
9 Asupra capului celor ce mă înconjoară
să cadă nelegiuirea buzelor lor!
10 Cărbuni aprinși să cadă peste ei!
În foc să fie aruncați,
în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
11 Omul cu limba mincinoasă nu se întărește pe pământ
și pe omul asupritor nenorocirea îl paște și-l duce la pierzanie.
12 Știu că Domnul face dreptate celui obijduit,
dreptate celor lipsiți.
13 Da, cei neprihăniți vor lăuda Numele Tău,
oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.
Rugăciune pentru ajutor când ești prigonit
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
1 Izbăvește‐mă, Doamne, de omul rău, păzește‐mă de omul aprig,
2 care cugetă răutate în inimă. În fiecare zi ei se unesc pentru război.
3 Și‐au ascuțit limbile ca șarpele; venin de năpârcă este sub buzele lor. (Sela) .
4 Fereste‐mă , Doamne, de mâinile celui rău, păzește‐mă de omul aprig, care cugetă să‐mi poticnească picioarele.
5 Cei mândri mi‐au ascuns cursă și lațuri, au întins o plasă pe marginea drumului, mi‐au pus capcane. (Sela) .
6 Am zis Domnului: Tu ești Dumnezeul meu: pleacă urechea, Doamne, la glasul cererilor mele.
7 Domnul Dumnezeu este puterea mântuirii mele! Tu mi‐ai acoperit capul în ziua bătăliei.
8 Nu împlini, Doamne, dorința celui rău, nu lăsa să înainteze planul lui : s‐ar semeți. (Sela.)
9 Cât despre capul celor ce mă împresoară, să‐i acopere răutatea buzelor lor.
10 Cărbuni aprinși să cadă asupra lor, să fie aruncați în foc; în ape adânci, ca să nu se mai scoale.
11 Să nu se întărească omul cu limbă rea pe pământ; răul va goni pe cel aprig până la prăbușire.
12 Știu că Domnul va apăra pricina celui apăsat și dreptatea celor nevoiași.
13 Da, cei drepți vor lăuda numele tău, cei fără prihană vor locui înaintea ta.