PSALMUL 31
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David
WhatsApp Image 2021-09-29 at 2.52.16 PM
1 Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de rușine niciodată.
Izbăvește-mă, în dreptatea Ta!
2 Pleacă-Ți urechea spre mine, grăbește de-mi ajută!
Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetățuie unde să-mi găsesc scăparea!
3 Căci Tu ești Stânca mea, Cetățuia mea
și, pentru Numele Tău, mă vei povățui și mă vei călăuzi.
4 Scoate-mă din lațul pe care mi l-au întins vrăjmașii,
căci Tu ești Ocrotitorul meu!
5 În mâinile Tale îmi încredințez duhul:
Tu mă vei izbăvi, Doamne Dumnezeule adevărat!
6 Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deșerți
și mă încred în Domnul.
7 Fă-mă să mă veselesc și să mă bucur de îndurarea Ta,
căci vezi ticăloșia mea, știi neliniștea sufletului meu
8 și nu mă vei da în mâinile vrăjmașului,
ci îmi vei pune picioarele la loc larg!
9 Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare:
fața, sufletul și trupul mi s-au topit de întristare;
10 mi se sfârșește viața în durere și anii în suspine.
Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele și-mi putrezesc oasele !
11 Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară,
de mare ocară, pentru vecinii mei și de groază pentru prietenii mei;
cei ce mă văd pe uliță fug de mine.
12 Sunt uitat de inimi ca un mort,
am ajuns ca un vas sfărâmat.
13 Aud vorbele rele ale multora,
văd spaima care domnește împrejur,
când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea
și uneltesc să-mi ia viața.
14 Dar eu mă încred în Tine, Doamne,
și zic: „Tu ești Dumnezeul meu!”
15 Soarta mea este în mâna Ta;
scapă-mă de vrăjmașii și de prigonitorii mei!
16 să lumineze Fața Ta peste robul Tău,
scapă-mă prin îndurarea Ta!
17 Doamne, să nu rămân de rușine când Te chem,
ci să rămână de rușine cei răi și ei să se coboare muți în Locuința morților!
18 Să amuțească buzele mincinoase,
care vorbesc cu îndrăzneală,
cu trufie și dispreț împotriva celui neprihănit!
19 O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine
și pe care o arăți celor ce se încred
în Tine, în fața fiilor oamenilor!
20 Tu îi ascunzi la adăpostul Feței Tale de cei ce-i prigonesc,
îi ocrotești în cortul Tău de limbile care-i clevetesc.
21 Binecuvântat să fie Domnul,
căci Și-a arătat în chip minunat îndurarea față de mine:
parc-aș fi fost într-o cetate întărită!
22 În pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!”
Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele
când am strigat spre Tine.
23 Iubiți dar pe Domnul, toți cei iubiți de El,
căci Domnul păzește pe cei credincioși
și pedepsește aspru pe cei mândri!
24 Fiți tari și îmbărbătați-vă inima,
toți cei ce nădăjduiți în Domnul!
Plângere și laudă
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
1 În tine , Doamne, îmi pun încrederea, nu mă lăsa să fiu rușinat niciodată. Izbăvește‐mă în dreptatea ta.
2 Pleacă‐ți urechea spre mine. Izbăvește‐mă degrabă; fii pentru mine o stâncă tare, o cetățuie ca să mă mântuiești.
3 Căci tu ești stânca mea și cetățuia mea. De aceea, pentru numele tău povățuiește‐mă și călăuzește‐mă.
4 Scoate‐mă din cursa pe care mi‐au întins‐o în ascuns, căci tu ești tăria mea.
5 În mâna ta îmi încredințez duhul. Tu m‐ai răscumpărat, Doamne Dumnezeul adevărului!
6 Urăsc pe cei ce privesc la deșertăciuni mincinoase și mă încred în Domnul.
7 Mă voi veseli și mă voi bucura de îndurarea ta; căci ai văzut întristarea mea, ai cunoscut sufletul meu în strâmtorări,
8 și nu m‐ai închis în mâna vrăjmașului; mi‐ai pus piciorul în loc larg.
9 Îndură‐te de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare; mi se topește ochiul de întristare, da , sufletul meu și trupul meu.
10 Căci viața mi se trece în necaz și anii în suspin. Mi se duce puterea din pricina nelegiuirii mele și oasele mi se topesc.
11 Din pricina tuturor potrivnicilor mei am ajuns de ocară; da, vecinilor mei chiar foarte mult, și spaima cunoscuților mei. Cei ce m‐au văzut afară au fugit dinaintea mea.
12 Sunt uitat ca un mort din inima lor; sunt ca un vas sfărâmat.
13 Căci am auzit defăimarea multora, — spaimă de toate părțile! — căci s‐au sfătuit împreună împotriva mea, cugetau să‐mi ia viața.
14 Dar eu m‐am încrezut în tine, Doamne, am zis: Tu ești Dumnezeul meu.
15 Vremurile mele sunt în mâna ta; izbăvește‐mă din mâna vrăjmașilor mei și de cei ce mă prigonesc.
16 să lumineze fața ta peste robul tău; mântuiește‐mă în bunătatea ta.
17 Doamne, nu mă lăsa să fiu rușinat, căci pe tine te‐am chemat. Cei răi să fie rușinați, să tacă în Șeol.
18 Să amuțească buzele mincinoase, care vorbesc împotriva dreptului cu nerușinare, cu mândrie și dispreț!
19 O! cât de mare este bunătatea ta pe care ai păstrat‐o pentru cei ce se tem de tine, pe care o arăți celor ce își pun încrederea în tine înaintea fiilor oamenilor!
20 Tu îi vei ascunde la adăpostul feței tale de uneltirile omului. Tu îi vei ține ascunși într‐un cort de cearta limbilor.
21 Binecuvântat fie Domnul, căci mi‐a arătat bunătatea sa minunată într‐o cetate tare.
22 Și eu în graba mea am zis: Sunt stârpit dinaintea ochilor tăi. Dar ai auzit glasul cererilor mele, când am strigat către tine.
23 Iubiți pe Domnul, toți sfinții săi! Domnul păzește pe cei credincioși și răsplătește cu prisos celui ce lucrează cu mândrie.
24 Întăriți‐vă și să vi se îmbărbăteze inima, toți cei ce așteptați pe Domnul.