PSALMUL 69
Către mai-marele cântăreților. De cântat ca și „Crinii”. Un psalm al lui David
1 Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi amenință apele viața.
2 Mă afund în noroi și nu mă pot ține;
am căzut în prăpastie și dau apele peste mine.
3 Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul,
mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulți decât perii capului meu;
ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă,
cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmași;
trebuie să dau înapoi ce n-am furat.
5 Dumnezeule, Tu cunoști nebunia mea
și greșelile mele nu-Ți sunt ascunse.
6 Să nu rămână de rușine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oștirilor!
Să nu roșească de rușine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!
7 Căci pentru Tine port eu ocara
și îmi acoperă fața rușinea.
8 Am ajuns un străin pentru frații mei
și un necunoscut pentru fiii mamei mele.
9 Căci râvna Casei Tale mă mănâncă
și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
10 Plâng și postesc,
și ei mă ocărăsc.
11 Mă îmbrac cu sac,
și ei mă batjocoresc.
12 Cei ce stau la poartă vorbesc de mine
și cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece.
13 Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită.
În bunătatea Ta cea mare,
răspunde-mi, Dumnezeule, și dă-mi ajutorul Tău!
14 Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund!
Să fiu izbăvit de vrăjmașii mei și din prăpastie !
15 Să nu mai dea valurile peste mine,
să nu mă înghită adâncul
și să nu se închidă groapa peste mine!
16 Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită.
În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ți privirile spre mine
17 și nu-Ți ascunde fața de robul Tău!
Căci sunt în necaz: grăbește de m-ascultă!
18 Apropie-Te de sufletul meu și izbăvește-l!
Scapă-mă, din pricina vrăjmașilor mei!
19 Tu știi ce ocară , ce rușine și batjocură mi se face;
toți potrivnicii mei sunt înaintea Ta.
20 Ocara îmi rupe inima și sunt bolnav;
aștept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba;
aștept mângâietori , și nu găsesc niciunul.
21 Ei îmi pun fiere în mâncare
și, când mi-e sete, îmi dau să beau oțet.
22 Să li se prefacă masa într-o cursă
și liniștea într-un laț!
23 Să li se întunece ochii și să nu mai vadă,
și clatină-le mereu coapsele!
24 Varsă-Ți mânia peste ei
și să-i atingă urgia Ta aprinsă!
25 Pustie să le rămână locuința
și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26 Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine,
povestesc suferințele celor răniți de Tine.
27 Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor
și să n-aibă parte de îndurarea Ta!
28 Să fie șterși din cartea vieții
și să nu fie scriși împreună cu cei neprihăniți!
29 Eu sunt nenorocit și sufăr:
Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
30 Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări
și prin laude Îl voi preamări.
31 Lucrul acesta este mai plăcut Domnului decât un vițel
cu coarne și copite!
32 Nenorociții văd lucrul acesta și se bucură;
voi, care căutați pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
33 Căci Domnul ascultă pe cei săraci
și nu nesocotește pe prinșii Lui de război.
34 Să-L laude cerurile și pământul,
mările și tot ce mișună în ele!
35 Căci Dumnezeu va mântui Sionul și va zidi cetățile lui Iuda;
ele vor fi locuite și luate în stăpânire;
36 sămânța robilor Lui le va moșteni,
și cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.
Strigăt de neliniște
Mai marelui muzicii. Pe Șoșanim. Un psalm al lui David
1 Mântuiește‐mă, Dumnezeule! Căci mi‐au pătruns apele până la suflet.
2 Mă afund în noroi adânc, unde nu este loc de stat. Am intrat în adâncimile apelor, mă năpădește șuvoiul.
3 Sunt obosit de strigarea mea, mi s‐a uscat gâtlejul, îmi slăbesc ochii așteptând pe Dumnezeul meu.
4 Cei ce mă urăsc fără cuvânt sunt mai mulți decât perii capului meu, cei ce caută să mă piardă, fiindu‐mi pe nedrept vrăjmași, sunt tari. Ce n‐am răpit am dat înapoi.
5 Dumnezeule, tu știi nebunia mea și vinile mele nu sunt ascunse de tine.
6 Să nu se rușineze prin mine cei ce așteaptă spre tine, Doamne Dumnezeul oștirilor! Să nu fie dați de ocară prin mine cei ce te caută pe tine, Dumnezeul lui Israel!
7 Căci pentru tine am suferit ocară; rușinea mi‐a acoperit fața.
8 Am ajuns un străin fraților mei și un străin copiilor mamei mele.
9 Căci râvna casei tale m‐a mâncat și ocările celor ce te ocărăsc pe tine au căzut peste mine.
10 Și am plâns, sufletul meu a postit și aceasta a fost spre ocara mea.
11 Și când mi‐am făcut sacul veșmânt, le‐am ajuns de pomină.
12 Cei ce șed în poartă vorbesc de mine și sunt cântecul bețivilor.
13 Dar rugăciunea mea este către tine, Doamne, la vremea potrivită: Dumnezeule, în mulțimea îndurării tale, răspunde‐mi cu adevărul mântuirii tale.
14 Scoate‐mă din noroi și să nu mă afund: să scap de cei ce mă urăsc și din adâncimile apelor.
15 Să nu mă năpădească potopul apelor și să nu mă înghită adâncul și să nu‐și închidă groapa gura asupra mea.
16 Răspunde‐mi, Doamne, căci îndurarea ta este bună, întoarce‐te spre mine după mulțimea milelor tale.
17 Și nu‐ți ascunde fața de robul tău, căci sunt în strâmtorare, răspunde‐mi degrabă!
18 Apropie‐te de sufletul meu și răscumpără‐l. Răscumpără‐mă, din pricina vrăjmașilor mei.
19 Tu cunoști ocara mea și rușinea mea și disprețul meu; potrivnicii mei sunt toți înaintea ta.
20 Ocara mi‐a frânt inima și sunt copleșit de apăsare; și am așteptat compătimire , dar nu era și mângâietori , dar n‐am aflat.
21 Mi‐au dat și fiere de mâncare și în setea mea m‐au adăpat cu oțet.
22 Masa lor să li se prefacă în cursă înaintea lor și propășirea lor în laț.
23 Să li se întunece ochii ca să nu vadă și fă pururea să li se clatine coapsele.
24 Varsă‐ți urgia peste ei și să‐i ajungă aprinderea mâniei tale!
25 Pustia să le fie tăbărârea; în corturile lor să nu fie niciun locuitor.
26 Căci ei urmăresc pe cel ce l‐ai lovit tu și vorbesc de durerea celor răniți de tine.
27 Adaugă nelegiuire la nelegiuirea lor și să nu intre în dreptatea ta!
28 Să fie șterși din cartea vieții și să nu fie scriși cu cei drepți!
29 Dar eu sunt necăjit și în durere: mântuirea ta, Dumnezeule, să mă suie la înălțime.
30 Voi lăuda numele lui Dumnezeu cu o cântare și‐l voi mări cu mulțumiri.
31 Și va fi mai plăcut Domnului decât un bou sau un taur cu coarne și copite.
32 Cei blânzi au văzut și se bucură; cei ce căutați pe Dumnezeu, să vă trăiască inima,
33 căci Domnul aude pe cei nevoiași și nu disprețuiește pe cei încătușați ai săi.
34 Să‐l laude cerurile și pământul, mările și tot ce se mișcă în ele.
35 Căci Dumnezeu va mântui Sionul și va zidi cetățile lui Iuda și vor locui acolo și vor stăpâni.
36 Și sămânța robilor săi le va moșteni și cei ce iubesc numele lui vor locui în ele.