CARTEA A TREIA
PSALMUL 73
Un psalm al lui Asaf
1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată!
2 Totuși era să mi se îndoaie piciorul
și erau să-mi alunece pașii!
3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți
când vedeam fericirea celor răi.
4 Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte
și trupul le este încărcat de grăsime.
5 N-au parte de suferințele omenești
și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.
6 De aceea mândria le slujește ca salbă
și asuprirea este haina care-i învelește.
7 Li se bulbucă ochii de grăsime
și au mai mult decât le-ar dori inima.
8 Râd și vorbesc cu răutate de asuprire:
vorbesc de sus,
9 își înalță gura până la ceruri
și limba le cutreieră pământul.
10 De aceea aleargă lumea la ei,
înghite apă din plin
11 și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu
și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12 Așa sunt cei răi:
totdeauna fericiți și își măresc bogățiile.
13 Degeaba dar mi-am curățit eu inima
și mi-am spălat mâinile în nevinovăție,
14 căci în fiecare zi sunt lovit
și în toate diminețile sunt pedepsit.
15 Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei”,
iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi.
16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
17 până ce am intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu
și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18 Da, Tu-i pui în locuri alunecoase
și-i arunci în prăpăd.
19 Cum sunt nimiciți într-o clipă!
Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năprasnic.
20 Ca un vis la deșteptare,
așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta!
21 Când mi se amăra inima
și mă simțeam străpuns în măruntaie,
22 eram prost și fără judecată,
eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine,
Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău,
apoi mă vei primi în slavă.
25 Pe cine altul am eu în cer afară de Tine?
Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26 Carnea și inima pot să mi se prăpădească,
fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire.
27 Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier;
Tu nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși .
28 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu:
pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,
ca să povestesc toate lucrările Tale.
CARTEA A TREIA
Sfârșitul celui rău și al celui drept
Un psalm al lui Asaf
1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inimă curată.
2 Dar mie mai că mi s‐au clătinat picioarele; puțin a lipsit să‐mi alunece pașii.
3 Căci pizmuiam pe cei trufași, văzând fericirea celor răi.
4 Căci n‐au niciun chin în moartea lor și puterea lor stă bine.
5 Ei nu sunt în necazul oamenilor și nu sunt loviți ca oamenii.
6 De aceea podoaba gâtului lor este mândria, asuprirea îi învelește ca un veșmânt.
7 Li se bulbucă ochii de grăsime, au mai mult decât le dorește inima.
8 Batjocoresc și vorbesc cu răutate de asuprire, vorbesc de sus.
9 Își pun gura în ceruri și limba le cutreieră pământul.
10 Pentru aceea poporul său se întoarce spre el și ape din belșug se storc din ei.
11 Și ei zic: Cum știe Dumnezeu și are cunoștință Cel Preaînalt?
12 Iată, aceștia sunt cei răi; și fiind totdeauna fără grijă , își adună avuție.
13 Da, în zadar mi‐am curățit inima și mi‐am spălat mâinile în nevinovăție;
14 căci am fost chinuit toată ziua și pedepsit în fiecare dimineață.
15 Dacă aș fi zis: Voi vorbi așa; iată, aș fi fost necredincios către neamul copiilor tăi.
16 Totuși m‐am gândit să înțeleg aceasta, dar a fost o grea muncă în ochii mei,
17 până am intrat în locașul sfințit al lui Dumnezeu și am văzut sfârșitul lor.
18 Cu adevărat îi pui în locuri lunecoase, îi prăbușești în dărâmături.
19 Cum sunt pustiiți într‐o clipă, s‐au sfârșit pierduți de spaime!
20 Ca un vis la deșteptare, Doamne, le vei disprețui chipul la trezirea ta.
21 Căci mi se frământa inima și mă junghia în rărunchi.
22 Eram prost , nu știam, eram înaintea ta ca un dobitoc.
23 Totuși sunt pururea cu tine; tu mi‐ai apucat dreapta.
24 Mă vei călăuzi prin sfatul tău și după aceea mă vei primi în slavă.
25 Pe cine am în ceruri? Și nu doresc pe nimeni pe pământ afară de tine.
26 Carnea mea și inima mea se topesc: dar Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea în veac.
27 Căci iată cei ce sunt departe de tine vor fi pierduți. Tu ai nimicit pe oricine care curvește de la tine.
28 Dar pentru mine este bine să mă apropii de Dumnezeu. Mi‐am pus încrederea în Domnul Dumnezeu ca să spun toate faptele tale.