PSALMUL 79
Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeule, au năvălit neamurile în moștenirea Ta,
au pângărit Templul Tău cel sfânt
și au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.
2 Trupurile neînsuflețite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului,
și carnea credincioșilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.
3 Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului,
și n-a fost nimeni să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noștri,
de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare
și va arde mânia Ta ca focul?
6 Varsă-Ți mânia peste neamurile care nu Te cunosc
și peste împărățiile care nu cheamă Numele Tău!
7 Căci au mâncat pe Iacov
și i-au pustiit locuința.
8 Nu-Ți mai aduce aminte de nelegiuirile strămoșilor noștri,
ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale,
căci suntem nenorociți de tot!
9 Ajută-ne , Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău!
Izbăvește-ne și iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
10 Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?”
Să se știe înaintea ochilor noștri, printre neamuri,
că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!
11 Să ajungă până la Tine gemetele prinșilor de război!
Scapă, prin brațul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
12 Întoarce vecinilor noștri de șapte ori în sânul lor
batjocurile care Ți le-au aruncat ei Ție, Doamne!
13 Și noi, poporul Tău, turma pășunii Tale,
Te vom lăuda în veci
și vom vesti din neam în neam laudele Tale.
Tânguire pentru nimicirea Ierusalimului
Un psalm al lui Asaf
1 Dumnezeule, neamurile au intrat în moștenirea ta, au întinat sfântul tău templu, au prefăcut Ierusalimul în dărâmături.
2 Au dat trupurile moarte ale robilor tăi mâncare păsărilor cerurilor, carnea sfinților tăi fiarelor pământului.
3 Le‐au vărsat sângele ca apa în jurul Ierusalimului; și n‐a fost cine să‐i înmormânteze.
4 Am ajuns de ocară vecinilor noștri, de râs și de batjocură celor ce sunt în jurul nostru.
5 Până când, Doamne? Te vei mânia oare în veac? Oare va arde râvna ta ca focul?
6 Varsă‐ți mânia peste neamuri care nu te‐au cunoscut, și peste împărățiile care nu cheamă numele tău.
7 Căci au înghițit pe Iacov și i‐au pustiit locuința.
8 Nu‐ți aduce aminte împotriva noastră de nelegiuirile strămoșilor noștri; să ne întâmpine repede îndurările tale, căci suntem foarte înjosiți.
9 Ajută‐ne , Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava numelui tău: și scapă‐ne și iartă‐ne păcatele, pentru numele tău.
10 Pentru ce să zică neamurile: Unde este Dumnezeul lor? Între neamuri, înaintea ochilor noștri, facă‐se cunoscută răzbunarea sângelui vărsat al robilor tăi.
11 Să vină înaintea ta suspinul celui încătușat; păzește prin puterea ta cea mare pe copiii morții;
12 și întoarce vecinilor noștri de șapte ori în sânul lor ocara cu care te‐au ocărât, Doamne!
13 Și noi, poporul tău și oile pășunii tale, îți vom mulțumi în veac; vom vesti lauda ta din neam în neam.