1 Apoi m-am uitat și iată că Mielul stătea pe muntele Sionului și împreună cu El stăteau o sută patruzeci și patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său și Numele Tatălui Său. 2 Și am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; și glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu alăuta și cântau din alăutele lor. 3 Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii și înaintea bătrânilor. Și nimeni nu putea să învețe cântarea afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpărați de pe pământ. 4 Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri , și urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpărați dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu și pentru Miel. 5 Și în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 6 Și am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veșnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod. 7 El zicea cu glas tare: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui, și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!” 8 Apoi a urmat un alt înger, al doilea, și a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” 9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, 10 va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui, și va fi chinuit în foc și în pucioasă înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. 11 Și fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei și oricine primește semnul numelui ei! 12 Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.” 13 Și am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” 14 Apoi m-am uitat, și iată un nor alb; și pe nor ședea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuțită. 15 Și un alt înger a ieșit din Templu și striga cu glas tare Celui ce ședea pe nor: „Pune secera Ta și seceră, pentru că a venit ceasul să seceri și secerișul pământului este copt.” 16 Atunci, Cel ce ședea pe nor Și-a aruncat secera pe pământ. Și pământul a fost secerat. 17 Și din Templul care este în cer a ieșit un alt înger, care avea și el un cosor ascuțit. 18 Și un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieșit din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: „Pune cosorul tău cel ascuțit și culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copți.” 19 Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului și a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Și teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor , pe o întindere de o mie șase sute de stadii.
Mielul și cei răscumpărați
1 Și am văzut și iată Mielul stând pe muntele Sion și cu el o sută patruzeci și patru de mii având scris pe frunțile lor numele său și numele Tatălui său. 2 Și am auzit un glas din cer ca un glas de ape multe și ca un glas de tunet mare; și glasul pe care l‐am auzit era ca al harfiștilor care cântă cu harfele lor. 3 Și ei cântă o cântare nouă înaintea scaunului de domnie și înaintea celor patru viețuitoare și a prezbiterilor; și nimeni nu putea să învețe cântarea decât cei o sută patruzeci și patru de mii, adică cei răscumpărați de pe pământ. 4 Aceștia sunt cei ce nu s‐au întinat cu femei; căci sunt verguri. Aceștia sunt cei ce urmează pe Mielul oriunde ar merge. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni, ca să fie pârga lui Dumnezeu și a Mielului. 5 Și în gura lor n‐a fost găsită minciună: sunt fără vină.
Judecățile lui Dumnezeu
6 Și am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având o evanghelie veșnică, pentru ca să binevestească celor ce șed pe pământ și la orice neam și seminție și limbă și popor. 7 Și zice cu glas mare: Temeți‐vă de Dumnezeu și dați‐i slavă, fiindcă a venit ceasul judecății lui și închinați‐vă Celui ce a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele de ape. 8 Și un alt înger, al doilea, a urmat zicând: A căzut, a căzut Babilonul cel mare, care a adăpat toate Neamurile din vinul aprinderii curviei sale. 9 Și un alt înger, al treilea, le‐a urmat zicând cu glas mare: Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește un semn pe fruntea sa sau pe mâna sa, 10 va bea și el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, care este turnat neamestecat în paharul mâniei lui și va fi muncit în foc și pucioasă înaintea îngerilor sfinți și înaintea Mielului. 11 Și fumul muncii lor se suie în sus în veci de veci; și n‐au odihnă nici zi, nici noapte cei ce se închină fiarei și icoanei ei și dacă primește cineva semnul numelui ei. 12 Aici este răbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. 13 Și am auzit un glas din cer zicând: Scrie: Fericiți sunt morții care mor în Domnul de acum încolo; da, zice Duhul, ca să se odihnească de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.
Secerișul și culesul viei
14 Și am văzut și iată un nor alb și pe nor șezând Unul asemuit cu Fiul omului, având pe capul lui o cunună de aur și în mâna lui o seceră ascuțită. 15 Și un alt înger a ieșit din Templu, strigând cu glas mare celui ce șade pe nor: Trimite secera ta și seceră; pentru că a venit ceasul să seceri; fiindcă s‐a uscat secerișul pământului . 16 Și cel ce șade pe nor și‐a aruncat secera pe pământ și pământul a fost secerat. 17 Și un alt înger a ieșit din Templul care este în cer, având și el o seceră ascuțită. 18 Și un alt înger având putere asupra focului a ieșit din altar și a strigat cu glas mare celui ce avea secera ascuțită, zicând: Trimete secera ta cea ascuțită și culege strugurii viței pământului, fiindcă borboanele lor sunt deplin coapte. 19 Și îngerul și‐a aruncat secera pe pământ și a cules via pământului și a aruncat‐o în teasc , în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Și teascul a fost călcat afară din cetate și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor pe o depărtare de o mie șase sute de stadii.