Romani 10

1 Fraților, dorința inimii mele, și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliți este să fie mântuiți. 2 Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, 3 pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu , au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. 4 Căci Hristos este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. 5 În adevăr, Moise scrie că omul care împlinește neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea. 6 Pe când iată cum vorbește neprihănirea pe care o dă credința: „Să nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (să coboare adică pe Hristos din cer) 7 sau: ‘Cine se va coborî în adânc?’ (să scoale adică pe Hristos din morți).” 8 Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta.” Și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi. 9 Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. 10 Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, 11 după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de rușine.” 12 În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu și grec, căci toți au același Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă. 13 Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.

14 Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15 Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” 16 Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne , cine a crezut propovăduirea noastră?” 17 Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. 18 Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin tot pământul și cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”. 19 Dar întreb iarăși: „N-a știut Israel lucrul acesta?” Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi ațâța mânia printr-un neam fără pricepere.” 20 Și Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.” 21 Pe când, despre Israel zice: „Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă.”