Nepocăința iudeilor
1 Așadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți , căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri. 2 Știm, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul. 3 Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri și pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? 5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, 6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 7 Și anume va da viața veșnică celor ce, prin stăruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea, 8 și va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului și ascultă de nelegiuire. 9 Necaz și strâmtorare vor veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec. 10 Slavă , cinste și pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. 11 Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului. 12 Toți cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, și toți cei ce au păcătuit având lege vor fi judecați după lege. 13 Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiți neprihăniți. 14 Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, își sunt singuri lege, 15 și ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc, sau se dezvinovățesc între ele. 16 Și faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.
Iudeii nu se pot dezvinovăți
17 Tu , care te numești iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, 18 care cunoști voia Lui, care știi să faci deosebire între lucruri, pentru că ești învățat de Lege; 19 tu, care te măgulești că ești călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, 20 povățuitorul celor fără minte, învățătorul celor neștiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoștinței depline și al adevărului; 21 tu deci, care înveți pe alții, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care propovăduiești: „Să nu furi”, furi? 22 Tu , care zici: „Să nu preacurvești”, preacurvești? Tu, căruia ți-e scârbă de idoli, le jefuiești templele? 23 Tu , care te fălești cu Legea, necinstești pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? 24 „Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între neamuri”, după cum este scris.
Adevărata tăiere împrejur
25 Tăierea împrejur , negreșit, este de folos, dacă împlinești Legea, dar, dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur. 26 Dacă deci cel netăiat împrejur păzește poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur? 27 Cel netăiat împrejur din naștere, care împlinește Legea, nu te va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii și tăierea împrejur? 28 Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este iudeu, și tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. 29 Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru, și tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh , nu în slovă; un astfel de iudeu își scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.
Nepocăința iudeilor
1 De aceea ești fără cuvânt de apărare, omule, oricine ai fi tu care judeci; căci în ceea ce judeci pe altul, te osândești pe tine însuți, pentru că tu care judeci făptuiești aceleași lucruri. 2 Dar știm că judecata lui Dumnezeu este după adevăr împotriva celor ce făptuiesc unele ca acestea. 3 Și socotești tu aceasta, omule, care judeci pe cei ce făptuiesc unele ca acestea și care faci aceleași, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau disprețuești tu bogățiile bunătății lui și a îngăduirii și a îndelungii răbdări, necunoscând că bunătatea lui Dumnezeu te duce la pocăință? 5 Dar după învârtoșarea ta și după inima ta nepocăită îți îngrămădești ție însuți o comoară de mânie în ziua de mânie și de descoperire a dreptei judecăți a lui Dumnezeu, 6 care va da fiecăruia după lucrările sale. 7 Celor ce prin stăruința în lucrarea bună caută slavă și cinste și neputrezire: viața veșnică; 8 iar celor ce fac dezbinări și nu se supun adevărului dar sunt supuși nedreptății: mânie și aprindere, 9 necaz și strâmtorare peste orice suflet de om care lucrează cu desăvârșire răul, atât peste al iudeului mai întâi , cât și al grecului. 10 Dar slavă și cinste și pace oricui care lucrează binele, atât iudeului mai întâi, cât și grecului. 11 Căci la Dumnezeu nu este căutare la față. 12 Câți dar au păcătuit fără lege, vor și pieri fără lege; și câți au păcătuit sub lege, vor fi judecați prin lege. 13 Căci nu auzitorii legii sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci făcătorii legii vor fi îndreptățiți. 14 Căci când Neamuri care n‐au legea fac din fire cele ale legii, aceștia neavând legea, își sunt lor înșiși legea, 15 ca unii care dovedesc lucrarea legii scrisă în inimile lor, mărturisindu‐le împreună cugetul lor și gândirile lor unul cu altul învinuind sau apărându‐i: 16 în ziua când Dumnezeu va judeca prin Isus Hristos cele ascunse ale oamenilor după evanghelia mea.
Iudeii nu se pot dezvinovăți
17 Dacă tu dar porți numele de iudeu și te odihnești pe lege și te lauzi în Dumnezeu 18 și cunoști voia lui și încuviințezi pe cele foarte bune, fiind învățat din lege 19 și ai încredere că tu însuți ești călăuză de orbi, lumină celor ce sunt în întuneric, 20 îndreptător al proștilor, învățător al pruncilor, având forma cunoștinței și adevărului în lege; 21 deci tu care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu care propovăduești: Nu fura! furi? 22 Tu care zici: Nu săvârși preacurvie! săvârșești preacurvie? tu care urăști idolii, jefuiești templele? 23 Tu care te lauzi cu legea, necinstești pe Dumnezeu prin călcarea legii? 24 Căci numele lui Dumnezeu este hulit din pricina voastră între Neamuri, după cum este scris.
Adevărata tăiere împrejur
25 Căci tăierea împrejur folosește într‐adevăr dacă înfăptuiești legea; dar dacă ești călcător de lege, tăierea ta împrejur s‐a făcut netăiere împrejur. 26 Deci dacă netăierea împrejur păzește hotărârile legii, oare netăierea lui împrejur nu va fi socotită ea ca tăiere împrejur? 27 Și cea care din fire este netăiere împrejur și împlinește legea oare nu te va judeca pe tine, care cu slovă și tăierea împrejur ești călcător de lege? 28 Căci iudeu nu este cel pe dinafară, nici tăiere împrejur cea care este pe dinafară în carne: 29 ci iudeu este cel ce este unul în lăuntru și tăierea împrejur este aceea a inimii în duh, iar nu în slovă; a cărui laudă este nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.