PSALMUL 2
1 Pentru ce se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte?
2 Împărații pământului se răscoală
și domnitorii se sfătuiesc împreună
împotriva Domnului și împotriva Unsului Său , zicând:
3 „Să le rupem legăturile
și să scăpăm de lanțurile lor!”
4 Cel ce șade în ceruri râde ,
Domnul Își bate joc de ei.
5 Apoi, în mânia Lui, le vorbește
și-i îngrozește cu urgia Sa, zicând:
6 „Totuși Eu am uns pe Împăratul Meu
pe Sion, muntele Meu cel sfânt.”
7 „Eu voi vesti hotărârea Lui”, zice Unsul.
„Domnul Mi-a zis: ‘Tu ești Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut.
8 Cere-Mi și-Ți voi da neamurile de moștenire
și marginile pământului în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier
și le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.’”
10 Acum dar, împărați, purtați-vă cu înțelepciune!
Luați învățătură, judecătorii pământului!
11 Slujiți Domnului cu frică
și bucurați-vă tremurând .
12 Dați cinste Fiului, ca să nu Se mânie
și să nu pieriți pe calea voastră,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toți câți se încred în El!