PSALMUL 32
Un psalm al lui David. O cântare
1 Ferice de cel cu fărădelegea iertată
și de cel cu păcatul acoperit!
2 Ferice de omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea
și în duhul căruia nu este viclenie!
3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate,
4 căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea;
mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)
5 Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea.
Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” (Oprire)
Și Tu ai iertat vina păcatului meu.
6 De aceea orice om evlavios să se roage Ție la vreme potrivită!
Și chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.
7 Tu ești ocrotirea mea, Tu mă scoți din necaz,
Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire. (Oprire)
8 „Eu”, zice Domnul, „te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,
te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
9 Nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere,
pe care-l strunești cu un frâu și o zăbală cu care-l legi
ca să nu se apropie de tine!
10 De multe dureri are parte cel rău,
dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.
11 Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul și veseliți-vă!
Scoateți strigăte de bucurie, toți cei cu inima fără prihană!