Sastearăl le bi‐zoracăres
1 Pala varăsode ghesa, o Isus asbal pale and‐o Capernaum. Așundine‐les că sîn and‐o chăr, 2 ta vi chidineile sîgo cadea but jene că ci mai sas than angla o udar. Vo cărlas lengă prinjeandino o Divano. 3 Avile Leste varăsave manușa, save ande‐Leste iechăs nasvales bi‐zoraco, savo sas phirado ștară jenendar. 4 Sostar ci daștisarde te arăsăn ji Leste, anda‐l but manușa, putărde opral o chăr cai sas o Isus, ta, pala soste pharade‐les, tele dine othar o pato andă savo pașliolas o nasvalo bi‐zoraco. 5 Cana dichleas o Isus lengo pachiamo, phendeas codolescă savo sas bi‐zoraco: „Șeavea, chire bezeha ci incărghion!“ 6 Varăsave anda‐l rai ăl sîcadine, save sas othe, von thode andă pengă ile: 7 „Sar del duma cado manuș? Vo marel pesco mui! Savo avelas codo savo daștil te iertil ăl bezeha, numa o Del daștil cadea varăso?“ 8 Ta sa acana o Isus prinjeandeas, pa Pesco Duho, că von cadea thode andă pende, sar vi phenel‐lengă: „Anda soste thoden cadea varăso andă tumare ile? 9 So sîn bi mai‐pharimasco: te phenes le bi‐zoracăresco: ‘Chire bezeha sîn iertime’, vor te phenes: ‘Uști opră, le opră chiro pato, te vi phires?’ 10 Ta, te jianen că le manușăscă Șeaves sîn‐Les zor pe phuv, daștil te iertil ăl bezeha, 11 Tucă phenav“, phendeas Vo codolescă savo sîn bi‐zoraco, — „uști opră, vazde opră chiro pato, vi jiatar chără.“ 12 Ta sîgo, o bi‐zoraco opră uștileas, opră les pesco pato, avri găleas angla savorănde; cadea că savoră așile sar cana ci dichle butăr cadea varăso, von vi slăvinas le Devles, vi cadea phenenas: „Ci iech data ci dichlem cadea varăso!“
O charimo le Levesco
13 O Isus pale găleas le bare paieste. Sa ăl but manușa jianas pale Leste; ta Vo savorăn sîcavelas. 14 Cana nachleas othar, dichleas le Leves, savo sîn o șeavo le Alfeosco, bășălas le vamate. Ta vi phenel‐lescă: „Te aves pala Mande!“ Levi opră uștileas, sar vi găleas pala Leste.
O Isus bășăl le siniate le vameșănța vi le bezehalența
15 Ta cana bășălas o Isus le siniate and‐o chăr le Levesco, but vameșa vi bezehale bășle vi von le siniate Lesa vi Lescă ucenicența; sostar sas but jene save jianas pala Leste. 16 Ăl sîcadine rai vi ăl Fariseie, cana dichle‐Les că hal le vameșănța vi le bezehalența, phende Lescă ucenicengă: „Sostar hal Vo le vameșănța vi le bezehalența?“ 17 O Isus, cana așundeas cadea buchi, phendeas‐lengă: „Na le sastevesten trăbul o doftoro, ta le nasvalen. Me avilem te charav te asban le Devleste na le ceacimascăren, ta le bezehalen.“
Pa o posto
18 Ăl ucenice le Ioanoscă vi ăl Fariseie postinas butivar. Von avile vi phende le Isusăscă: „Anda soste ăl ucenice le Ioanoscă vi le Fariseiengă postin, ta Chire ci postin?“ 19 O Isus palpale phenel‐lengă: „Voră daștin le abeavescă manușa te postin ji cana o tărno sîn lența, ci daștin te postin. 20 Avela te aven ghesa, cana avela te avel lendar lino o tărno, ta andă codola ghesa von avela te postin. 21 Chonic ci suvel iech cotor nevo andă iech pohtan phuricano rahamesco; aver feles o nevo pohtan șinel varăsode anda o pohtan phuricano, cadea că cărghiol iech mai jiungalo șinimo. 22 Cadea că chonic ci thol nevi mol andă‐l morche phuricane; aver feles e nevi mol pharavel ăl phuricane morche, e nevi mol avela te șiorghiol, ta ăl morche avela te rimon‐pe; ta e nevi mol thol‐pe andă‐l neve morche.“
Ăl șără le ghivescă vi o Sabato
23 Ta andă iech ghes Sabatosco sas cadea, o Isus nachălas pa ăl thana le ghivescă. Lescă ucenice, cana jianas, astarde te șinen tele ăl șără le ghivescă. 24 Ăl Fariseie phende‐Lescă: „Dichăs so cărăn and‐o ghes le Sabatosco cadea varăso ci daștil te cărghiol‐pe?“ 25 O Isus palpale phenel‐lengă; Voră ci ghinden so cărdeas o David cana ci sas‐Les, cana vo bochaileas, vi codola save sas Lesa? 26 Sar andră găleas and‐o chăr le Devlesco, andă‐l ghesa le bare rașască o Abiatar, vi haleas ăl manră save sas thodine angla o Rai, save ci sas te hal‐le avri and‐ăl rașa? Vi te ci del anda lende vi codolen save sas lesa? 27 Pala codea phenel‐lengă: „O Sabato sas cărdino le manușăscă, ta na o manuș le Sabatoscă; 28 cadea că o Șeavo le manușăsco sîn o Rai vi le Sabatosco.“
Vindecarea unui om paralizat
1 După câteva zile, intrând iarăşi în Capernaum, s-a auzit că este în casă. 2 Şi s-au adunat atât de mulţi, încât nu mai încăpeau nici măcar la uşă, iar El le grăia cuvântul. 3 Şi au venit câţiva, aducând la El un paralitic purtat de patru oameni. 4 Neputând să i-l aducă din pricina mulţimii, au desfăcut acoperişul unde era Iisus şi, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea paraliticul. 5 Iisus a văzut credinţa lor şi i-a zis paraliticului: „Fiule, iertate îţi sunt păcatele!” 6 Erau acolo şi unii cărturari care şedeau şi se întrebau în inimile lor: 7 „De ce vorbeşte acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele, afară de singur Dumnezeu?” 8 Îndată, Iisus a cunoscut în duhul Său că ei se întreabă astfel în sinea lor şi le-a zis: „De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? 9 Ce este mai uşor, să-i spui paraliticului: iertate îţi sunt păcatele? – sau să-i spui: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!? 10 Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are putere să ierte păcatele pe pământ, 11 ţie îţi vorbesc: scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă la tine.” 12 El s-a sculat şi îndată, ridicându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât toţi erau uimiţi şi-L slăveau pe Dumnezeu zicând: „Aşa ceva n-am mai văzut niciodată.”
Chemarea lui Levi
13 Iisus a ieşit iarăşi lângă mare şi toată mulţimea venea la El, iar El îi învăţa. 14 Trecând pe acolo, l-a văzut pe Levi al lui Alfeu, şezând la vamă, şi i-a zis: „Urmează-Mi!” Iar el s-a ridicat şi I-a urmat. 15 Şi pe când şedea Iisus în casa lui, mulţi vameşi şi păcătoşi stăteau la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Săi. Pentru că erau mulţi şi Îl urmau. 16 Iar cărturarii şi fariseii, văzând că mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu vameşii, ziceau ucenicilor: „De ce mănâncă împreună cu păcătoşii?” 17 Iisus, auzind, le-a zis: „Nu cei păcătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Căci nu am venit să îi chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi!”
Despre post şi despre respectarea sâmbetei
18 Ucenicii lui Ioan şi Fariseii posteau. Şi au venit şi I-au zis: „De ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ai Tăi nu postesc?” 19 Iisus le-a zis: „Pot oare prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? 20 Dar vor veni zile când mirele le va fi luat, iar atunci, în ziua aceea, vor posti. 21 Nimeni nu coase la o haină veche un petic dintr-o bucată de stofă nouă. Altfel, peticul nou va trage din haina veche şi se va face o ruptură şi mai rea. 22 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Altfel, vinul nou sparge burdufurile, vinul se varsă şi burdufurile se strică. Aşa că vinul nou trebuie să fie în burdufuri noi.”
23 Odată, într-o zi de sâmbătă, Iisus mergea prin semănături, iar ucenicii Săi au început să smulgă spice în drumul lor. 24 Iar fariseii Îi ziceau: „Uite, de ce fac ei sâmbăta ceea ce nu se cuvine?” 25 Şi El le-a zis: „N-aţi citit niciodată ce a făcut David când a avut nevoie şi i s-a făcut foame, lui şi celor ce erau împreună cu el? 26 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu în vremea marelui preot Abiatar şi a mâncat pâinile punerii înainte pe care nu se cuvenea să le mănânce decât preoţii, ba a dat şi celor care erau împreună cu el!” 27 Şi le zicea: „Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru sâmbătă! 28 Aşa că Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.”