Ăl Fariseie vi o sîcaimo le phurengo
1 Ăl Fariseie vi varăsode rai sîcadine, save avile anda o Ierusalimo, chidineaile c‐o Isus. 2 Von dichle varăsaven anda Lescă ucenice cai hale bi‐ujimască vastența, sar vi bi‐halade. 3 Ăl Fariseie, ta sa ăl Iudeie ci han bi‐codolaco te halaven mișto pengă vast, cadea sar sichile ăl phure. 4 Vi cana asban pa o marșevo, ci han ji cana ci naion. Sîn but aver buchea save von sichile te încărăn, sar: o halaimo le paharengo, le chorengo, le vidrengo sar vi le patonengo. 5 Cadea ăl Fariseie sar vi ăl sîcadine rai pușle Lestar: „Sostar ci încărghion Chire ucenice le phurengă sîcaimastar, ta han bi‐halade vastența?“ 6 O Isus palpale phenel: Tume save camen te aven dichline, mișto proorocisardeas o Isaia pa tumende, sar sîn ramome: „Cadala but manușa del‐man e pachiv le ustența, ta lengo ilo sîn dur Mandar. 7 Ta bi‐chancimasco den‐Man e pachiv von, den sîcaimo savo ci sîn aver‐cola numa varăsave sîcaimata le manușăndar.“ 8 Tume muchăn e crisî le Devleschi, te încărăn o sîcaimo le manușăngo, sar le chorengo halaimo, vi le paharengo, vi cărăn but buchea cadalendar. 9 Vo mai phendeas‐lengă: „Șucar rimosardean e crisî le Devleschi, cai te încărăn tumare sîcaimata le phurengo. 10 Sostar o Moise phendeas: ‘Te des e pachiv chire dades vi chire devora;’ ta: ‘Codo savo del duma jiungalimasa pescă dades vi pesca devora, te avel doșalo merimasco.’ 11 Tume, sa anda codea, phenen: ‘Te avela iech manuș te phenel pescă dadescă sar vi pesca devoracă: „Voră sosa daștisardeas te vazdav tucă“, sîn Corbano’, sar sîn dino le Devlescă, vi cărăl mișto; 12 ta ci mai muchăn‐les te cărăl chanci anda pesco dad vi anda peschi devorî. 13 Ta cadea, rimosardean o Divano le Devlesco, pa tumare phurengo sîcaimo. Vi cărăn but aver buchea!“
So melearăl le manușăs
14 Pala codea, chardeas peste le bute manușăn, vi phenel‐lengă: „Așunen Man savoră te hachiarăn. 15 Avri anda o manuș ci sîn chanci savo, te jial andă leste, te daștil te melearăl‐les; ta so inclel anda o manuș, codo melearăl‐les. 16 Te sîn varăcas cana te așunel, te așunel.“ 17 Pala soste andră găleas and‐o chăr, cana sas dur le bute manușăndar, Lescă ucenice pușle‐Les pa cadea pilda. 18 Vo phenel‐lengă: „Vi tume san cadea bi‐hachiarimască? Ci hachiarăn că chanci so jial avreal and‐o manuș, ci daștil te melearăl‐les? 19 Sostar ci jial andă lesco ilo, ta andă lesco păr, pala codea sîn avri dini and‐e hazna?“ Phendeas cadea, Vo cărdeas sa ăl habenata ujo. 20 Vo mai phendeas‐lengă: „So avel avri anda o manuș, codea melearăl le manușăs. 21 Sostar andral, anda o ilo le manușăngo, inclen ăl jiungalimata, curvișago, curvie, mudarimata, 22 ciorimata, butimata, garaimata, tharimata, buchea lajeavescă, iach jiungali, tele dichlimo, barimo, dilimo. 23 Sa cadala buchea jiungale aven andral, von melearăn le manușăs.“
E jiuvli anda‐o Canaano
24 O Isus găleatar othar, vo găleatar othar p‐ăl thana le Tiroscă vi le Sidonoscă. Andră găleas andă iech chăr, camelas te ci jianel chonic că sîn othe; ta ci daștisardeas te așel garadines. 25 Sa acana, iech jiuvli, saveschi racli sas hutildini catar iech duho savo ci sas ujo, așundeas că den duma pa Leste, voi avileas vi șiudeas pes angla Lescă pînră. 26 Cadea jiuvli sas iech grecoica, anda o neamo Siro‐fenicianuri. Voi rughilas‐Les te lel avri le bengăs anda lachi racli. 27 O Isus phendeas‐lacă: „Te mechăs mai anglal te ceailon ăl șeavoră: sostar ci sîn mișto te les o manro le șeavorăngo, te șiudes‐les le riconengă.“ 28 „Cadea, Raie“, phenel‐Lescă palpale voi: „ta vi ăl ricone tela e sinia han ăl purșuca le șeavorăngă.“ 29 Acana o Isus phenel‐lacă: „Anda cadea duma, te jiastar, avri inclisteas o beng anda chiri racli.“ 30 Ta cana andră găleas e jiuvli andă pesco chăr, arachleas le raclea tele peli and‐o pato; sar vi avri inclisteas o beng anda late.
Sastearghiol iech cașuco‐muto
31 O Isus găleatar anda‐l than le Tiroscă, pale avileas p‐o Sidono pașa o baro pai le Galileaco, nachleas p‐ăl thana le Decapole. 32 Ande‐Leste iechă cașucăs, savo delas duma phares, vi rughisarde‐Les te thol Pescă vast pă leste. 33 Vo leas‐les mai ocothe le bute manușăndar, thodeas Pescă naie andă lescă can, vi arăsleas lesca șibate Pescă șiungaresa. 34 Pala codea, vazdeas Pescă iacha cai o ceri, vi phenel: „Efata“, sar: „Putărghio!“ 35 Sa acana, putărghile lescă can, avri phanglinaileas leschi șib, sar vi deas duma zurales mișto. 36 O Isus poruncil‐lengă te ci phenen chanicască; ta sodesa poruncil‐lengă mai but, cărnas‐Les prinjeandino mai but. 37 Von așenas sar pahome zurales but, vi phenenas: „Savoră cola cărăl‐le zurales ciudimasa; vi le cașucăn cărăl te așunen, save ci den duma cărăl‐le te den duma.“
Fariseii şi obiceiurile din bătrâni
1 Fariseii şi unii dintre cărturari, venind din Ierusalim, s-au adunat la El. 2 Iar când i-au văzut pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate 3 – căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu îşi spală mâinile până la cot, după datina bătrânilor, 4 iar când vin din piaţă, dacă nu se afundă în apă, nu mănâncă şi mai sunt multe altele pe care le-au primit să le păzească: spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de aramă şi a paturilor – 5 fariseii şi cărturarii L-au întrebat, aşadar: „De ce ucenicii Tăi nu trăiesc după datina bătrânilor, ci mănâncă pâinea cu mâinile necurate?” 6 Atunci Iisus le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum stă scris:
Acest popor Mă cinsteşte numai cu buzele,
iar inima lor este departe de Mine.
7 În zadar însă Mă cinstesc ei,
dând învăţături care sunt porunci omeneşti.
8 Lăsând porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi datina oamenilor.” 9 Şi le zicea: „O, ce bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră! 10 Căci Moise a spus: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta! şi Cel ce va vorbi de rău pe tatăl său ori pe mama sa, să fie dat la moarte! 11 Iar voi ziceţi: Un om poate spune tatălui sau mamei lui, Corban (care înseamnă: orice aş avea ca ajutor, este Dăruit lui Dumnezeu) 12 şi îi îngăduiţi să nu mai facă nimic pentru tată şi pentru mamă. 13 Aşa desfiinţaţi voi cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care singuri v-aţi dat-o. Şi multe alte lucruri faceţi, ca acesta.”
14 Chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: „Ascultaţi-mă toţi şi înţelegeţi! 15 Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să aibă putere să îl întineze, ci cele ce ies din om sunt cele care îl întinează pe om. 16 Cine are urechi de auzit, să audă!”
17 Când a lăsat mulţimea şi a intrat în casă, ucenicii Săi l-au întrebat despre această parabolă. 18 Iar El le-a zis: „Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că tot ceea ce vine din afară, când intră în om, nu poate să-l întineze, 19 pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi ajunge afară, în hazna?” Astfel a arătat că toate bucatele sunt curate. 20 Şi spunea: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează, 21 pentru că dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, 22 adulterele, lăcomiile, răutăţile, înşelăciunea, nesimţirea, privirea vicleană, hula, trufia, uşurătatea. 23 Toate aceste rele ies dinlăuntrul omului şi îl întinează.”
Vindecări în ţinuturile păgâne
24 Ridicându-se apoi de acolo, s-a dus la hotarele Tirului. Şi, intrând într-o casă, nu voia să afle nimeni, dar nu s-a putut să rămână ascuns, 25 şi îndată a auzit despre El o femeie a cărei fiică avea un duh necurat. Ea a venit şi s-a aruncat la picioarele lui 26 – deşi femeia era păgână, siro-feniciancă de neam – şi îl ruga să izgonească demonul din fiica ei. 27 Iisus i-a spus: „Lasă întâi să se sature copiii, că nu e bine să iei pâinea copiilor şi să o arunci câinilor.” 28 Dar ea I-a răspuns: „Doamne, şi câinii sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor.” 29 Atunci El i-a zis: „Du-te! Căci, pentru acest cuvânt, demonul a ieşit din fiica ta.” 30 Iar ea, întorcându-se la casa ei, a găsit copila culcată pe pat, iar demonul ieşise din ea.
31 Plecând iarăşi de la hotarele Tirului, a venit prin Sidon la Marea Galileii, prin ţinutul Decapolis. 32 Şi I-au adus un surd, care mai era şi gângav, şi l-au rugat să-şi pună mâna peste el. 33 Iar El, trăgându-l la o parte din mulţime, şi-a pus degetele pe urechile lui şi, scuipând pe deget, i-a atins limba. 34 Apoi a privit la cer, a suspinat şi i-a zis: „Effata!” care înseamnă: „Deschide-te!” 35 Şi îndată i s-au deschis urechile şi i s-a dezlegat împleticeala limbii şi vorbea limpede. 36 Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să tacă, cu atât ei îl vesteau mai mult. 37 Şi se uimeau peste măsură şi ziceau: „Toate le-a făcut, şi bine! Chiar şi pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească!”