O duito butiarimo le manrăngo
1 Andă codola ghesa, sostar pale chidineaile but manușa, vi ci sas‐len so te han, o Isus chardeas Pescă ucenicen, savengă phenel: 2 „Mangă sîn mila anda cadala but manușa; sostar trine ghesăndar bășăn pașa Mande, vi ci sîn‐len so te han. 3 Te avela te muchav‐len te jian chără bochale avela te peren le phuveate bochatar p‐o drom, sostar but jene anda lende avile dural.“ 4 Ăl ucenice palpale phenen‐Lescă: „Sar daștilas varăcon te ceailarăl manrăsa cadale manușăn, orde andă cado than cai ci bășăl chonic?“ 5 „Sode manră sîn tumen?“ pușleas‐lendar o Isus. „Iefta“, palpale phenen‐Lescă von. 6 Atunci phenel le bute manușăngă te bășăn tele pe phuv; leas ăl iefta manră; ta, pala soste andeas naisimo le Devlescă, phagleas‐le vi deas‐le cai Pescă ucenice te den savorăn; von dine savorăn anda‐l but manușa. 7 Mai sas‐len varăsode mașioră: ta o Isus, pala soste lașiardeas‐le, phenel te den savorăn anda lende. 8 Hale vi savoră ceailile; vi opră chide iefta coșuri, pherde so așile purșucănța. 9 Sas pașal ștar mii jene. Mai pala codea o Isus muchleas te telearăn dromeste.
O humer le Fariseiengo
10 O Isus sa atunci eto andră găleas and‐o parahodo Pescă ucenicența, vi avileas p‐ăl thana le Dalmanuteaco. 11 Ăl Fariseie sîgo atunci avile, vi astarde iech hamo dumengo le Isusăsa; ta, te thon‐Les tela ăl prăbăluimata, mangle Lestar iech sămno anda o ceri. 12 O Isus zurales țîrdeas opră Pesco Duho, vi phendeas: „Anda soste mangăl cado neamo iech sămno? Ceaces phenav‐tumengă că cadale neamos ci avela te den‐les iech sămno.“ 13 Pala codea muchleas‐len, pale andră găleas and‐o parahodo, te nachăl p‐o col‐aver rig. 14 Ăl ucenice bistărde te len manro pența and‐o parahodo sostar ci sas len numa iech manro. 15 O Isus delas len te dichăn lendar, vi phenelas‐lengă: „Te len sama, te roden mișto te durion le Fariseiengă humerestar vi le Irodoscă!“ 16 Ăl ucenice cadea thode andă pende vi phenenas mașcar pende: „Sostar ci sas len manro.“ 17 O Isus hachiardeas cadea buchi, vi phenel‐lengă: „Sostar thon andă tumende că ci sîn tumen manro? Sa ci hachiarăn? Sostar tumaro ilo sîn sar o bar? 18 Sîn tumen iacha, ta ci dichăn? Sîn tumen can, ta ci așunen? Ta ci anen tumengă aminte chanci? 19 Cana phagleas o manro le pangi mii manușăngă, sode coșuri pherde purșucănța len opră?“ „Dășudui“, phende‐Lescă palpale von. 20 „Ta cana phagle ăl iefta manră le ștară mii manușăngă, sode coșuri pherde le purșucănța len opră?“ „Iefta,“ phende‐Lescă palpale von. 21 Ta Vo phenel‐lengă: „Sa ci hachiarăn?“
Sastearghiol iech coro and‐e Betsaida
22 Avile and‐e Betsaida; ande c‐o Isus iechă corăs, vi mangleas‐Les te arăsăl Lestar. 23 O Isus leas le corăs vastestar, vi leas‐les avri anda o gav; pala codea thodeas lescă șiungar p‐ăl iacha, vi thodeas Pescă vast p‐ăl leste, ta vi pușleas lestar: „Dichăs varăso?“ 24 Vo dichleas, ta vi phenel: „Dichav varăsave manușăn save phiren, ta fai‐man că sîn sar varăsave copaci.“ 25 O Isus pale thodeas Pescă vasta pă lescă iacha; phenel‐lescă te dichăl orta anglal; ta cana dichleas, sas sasteardino, vi dichălas savoră buchea mișto. 26 Atunci o Isus tradel‐les chără, ta vo phenel‐lescă: „Te ci jias andră and‐o gav, vi te ci phenes varăcască and‐o gav.“
O mărturie le Petreschi
27 O Isus găleas Pescă ucenicența andă‐l gava le Cezariecă le Filiposcă. P‐o drom thodeas lengă cado pușlimo: „So phenen ăl manușa că sîm Me?“ 28 Von palpale phenen‐Lescă: „o Ioano le Bolimasco; aver: o Ilie; aver: o iech anda‐l prooroce.“ 29 „Ta tume“, pușleas‐len Vo, „Con phenen că sîm Me?“ „Tu san o Hristoso!“ phenel‐Lescă o Petro. 30 O Isus zurales deas‐len porunca te ci phenen chanicască cadea buchi pa Leste.
O Isus cărăl prinjeandino Pescă pharimata vi Pesco merimo
31 Atunci astardeas te sîcavel len că o Șeavo le manușăsco sîn te nachăl pa but pharimata, te avel șiudino catar ăl phure, le mai bare rașandar vi le sîcadine rai, te avel mudardino, ta pa trin ghesa te uștel opră anda o merimo. 32 Phenelas‐lengă cadala buchea bi-garadimasa. Ta o Petro leas‐Les mai ocothe, vi astardeas te mustrol‐Les. 33 Ta o Isus asbal vi dichleas cai Pescă ucenice, vi mustrol le Petros, sar vi phenel‐Lescă: „Jiatar pala Mande, Satano! Sostar tu ci thos andă tute le Devlescă buchea, ta buchea le manușăngă.“ 34 Pala codea charăl‐Peste le bute manușăn vi Pescă ucenicen, ta vi phenel‐lengă: „Te camela varăsavo te avel pala Mande, te phenel tele corcoro pa peste, te lel pesco trușul, vi te avel pala Mande. 35 Sostar fărsavo ci camela te hasarăl pesco traio, avela te hasarăl‐les; ta varăcon te avela te hasarăl pesco traio anda Mande sar vi anda e Evanghelia, avela te ci hasarăl‐le. 36 Ta so avelas te avel‐les sa e lumea, ta te avela te hasarăl pesco ghi? 37 Ta vi so avelas te del iech manuș te paruvel anda pesco ghi? 38 Sostar fărsavo avela te leajeal Mandar sar vi Mînră dumendar, andă cado neamo zurales curvișago vi bezehalo, avela te leajeal vi o Șeavo le manușăsco, cana avela and‐e slava Pescă Dadeschi sa Pescă sfinți anghelența.“
A doua înmulţire a pâinilor
1 În zilele acelea, adunându-se iarăşi o mulţime mare şi neavând ce să mănânce, Iisus i-a chemat pe ucenici şi le-a zis: 2 „Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi nu au ce să mănânce. 3 Dacă le voi da drumul să plece flămânzi la casele lor, se vor sfârşi pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe.” 4 Ucenicii Săi I-au răspuns: „De unde să aibă cineva pâine aici, în deşert, ca să-i poată sătura pe aceştia”? 5 El însă i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” Şi ei au răspuns: „Şapte.” 6 Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ şi, luând cele şapte pâini şi mulţumind, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le pună înaintea oamenilor. Iar ei le-au pus înaintea mulţimii. 7 Şi mai aveau şi câţiva peştişori. El i-a binecuvântat şi a zis să-i pună şi pe aceia înaintea oamenilor. 8 Iar oamenii au mâncat şi s-au săturat şi au strâns apoi şapte coşuri din fărâmituri rămase. 9 Erau cam patru mii de oameni. Apoi le-a dat drumul să plece. 10 Îndată după aceea, urcând în corabie, a mers în părţile Dalmanutei.
Semnul din cer
11 Iar fariseii au ieşit înaintea Sa şi au început să se certe cu El, cerându-i un semn din cer, ca să-L ispitească. 12 Dar Iisus, suspinând în duhul Său, a zis: „De ce cere acest neam un semn? Adevărat vă spun, că nu i se va da acestui neam nici un semn.” 13 Şi lăsându-i, a trecut iarăşi pe partea cealaltă a lacului.
Aluatul fariseilor
14 Ucenicii uitaseră să ia pâine şi mai aveau doar o pâine cu ei în corabie. 15 Iar El le-a poruncit: „Vedeţi, fiţi cu băgare de seamă la Aluatul fariseilor şi la cel al lui Irod.” 16 Ei vorbeau unii cu alţii şi ziceau: „Nu am luat pâine!” 17 Dar Iisus, cunoscând ce vorbeau, le-a spus: „De ce vă gândiţi că nu aveţi pâine? Nu înţelegeţi nimic? Chiar nu reuşiţi să pricepeţi? Aveţi oare inima atât de împietrită? 18 Aveţi ochi şi nu vedeţi? Aveţi urechi şi nu auziţi? Şi nici măcar nu vă amintiţi? 19 Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi strâns?” Ei au spus: „Douăsprezece.” 20 „Când am dat cele şapte pâini celor patru mii de oameni, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi luat?” Ei au spus: „Şapte.” 21 Şi le zicea: „Tot nu pricepeţi?”
Vindecarea orbului din Betsaida
22 Au ajuns în Betsaida. Şi au adus la El un orb şi Îl rugau să se atingă de el. 23 Iar Iisus, luându-l de mână pe orb, l-a scos afară din sat şi, după ce a scuipat spre ochii lui, şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?” 24 Şi, ridicându-şi ochii, orbul a zis: „Îi văd pe oameni ca pe nişte copaci care umblă.” 25 Iisus şi-a pus încă o dată mâinile peste ochii lui şi el a văzut, s-a vindecat şi pe toate le vedea clar. 26 Apoi l-a trimis acasă, zicându-i: „Să nu intri deloc în sat! ”
Mărturisirea lui Petru şi vestirea morţii şi învierii lui Iisus
27 După aceea Iisus şi ucenicii Săi au ieşit în satele Cezareei lui Filip şi pe drum îi întreba pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 28 Ei au răspuns: „Unii Ioan Botezătorul, alţii Ilie sau unul din profeţi.” 29 Iar El i-a întrebat: „Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?” Petru I-a răspuns: „Tu eşti Hristosul!” 30 Şi-atunci le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El.
31 Atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de marii preoţi şi de cărturari, şi să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32 Şi le spunea deschis aceste cuvinte. Însă Petru, luându-L deoparte, a început să-L mustre. 33 Dar El, întorcându-se şi uitându-se la ucenicii Săi, l-a mustrat pe Petru şi i-a zis: „Treci înapoia mea, Satano! Pentru că nu cugeţi la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor.”
Urmarea lui Iisus
34 Atunci a chemat la El mulţimea împreună cu ucenicii şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. 35 Fiindcă oricine va vrea să îşi salveze viaţa, şi-o va pierde. Iar cine îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru evanghelie, şi-o va mântui. 36 Căci la ce îi foloseşte omului să câştige toată lumea şi să-şi piardă sufletul? 37 Şi ce poate da omul în schimb pentru sufletul său? 38 Fiindcă de cel care se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni în slava Tatălui Său cu îngerii cei sfinţi.”