1 Vo mai phendeas‐lengă: „Ceaces phenav‐tumengă, că sîn varăsave anda save așen cothe, save ci avela te meren ji cana ci avela te dichăn e Impărăție Devleschi te avel zorasa.“
O paruimo le moste
2 Pala șov ghesa, o Isus leas Pesa le Petros, le Iacovos vi le Ioanos, ta găleas lența p‐o plai corcoro. Othe parudineaileas le moste angla lende. 3 Lescă rahami cărghile strefimască sar vi zurales parne, cădăsave parne sar ci iech bucheari savo parniarăl ci daștil te del‐len codo parnimo. 4 O Ilie sîcaighileas lengă le Moisesa, save denas duma le Isusăsa. 5 O Petro astardeas te del duma, vi phenel le Isusăscă: „Sîcade Raie, sîn mișto te bășas cothe te căras trin colibe: iech Tucă, iech le Moisescă vi iech le Iliescă.“ 6 Sostar vo ci jianelas so te phenel, cadea bare daratar sas hutildine. 7 Avileas iech noro savo tele paghiardeas‐len pesca umbrasa; ta anda o noro așundineaileas iech mui, savo phenelas: „Cado sîn Munro mișto failimasco Șeavo: Lestar te așunen!“ 8 Eto, ăl ucenice dichle vi rode pașal codola thana, ta ci dichle chanicas numa le Isusăs corcoro. 9 Cana delas‐pe tele pa o baro plai, o Isus poruncil‐lengă te ci phenen chanicască so dichle, ji cana uștela anda o merimo o Șeavo le manușăsco mașcar ăl mule. 10 Von încărde andă pende cadea buchi, sar vi pușenas mașcar pende so te avel cado ușteaimo anda o merimo. 11 Ăl ucenice thode‐Lescă iech pușlimo: „Sostar phenen ăl sîcadine rai că sîn te avel mai anglal o Ilie?“ 12 Vo phenel palpale: „O Ilie avela te avel mai anglal; vi avela te thol sa ăl buchea palpale; sa cadea sar sîn ramome pa o Șeavo le manușăsco că te avel thodino tela ăl pharimata vi te den duma pa Leste jiungales. 13 Ta Me phenav tumengă o Ilie vi avileas, ta von cărde‐lescă so camle, sar sîn ramome pa leste.“
Sastearghiol iech bengalo
14 Cana arăsle cai ăl ucenice, dichle bute manușăn pașa lende vi le sîcadine raien save pușenas‐pe lența. 15 Ta eto cana dichle ăl but manușa le Isusăs, mirisaile, vi nașle‐Leste te rughin‐pe Lescă. 16 Vo pușlea lendar: „Pa soste so pușlen lendar?“ 17 Ta iech manuș mașcar ăl but manușa palpale phenel‐Lescă: „Sîcade Raie, andem‐Tute mînră șeaves pă savo rail‐pe iech duho savo ci daștil te del duma. 18 Fărcai hutilel‐les vi șinel‐les tele le phuveate. O șeavoro cărăl zole le moste, liciarăl pescă dand, vi așel morțome. Rughisardem Chire ucenicen te len avri codo duho ta ci daștisarde.“ 19 „O bi‐pachiamasco neamo!“ phendeas‐lengă o Isus. „Ji cana avela te avav tumența? Ji cana avela te hachiarav‐tumen? Te anen‐les Mande.“ 20 Ande‐les Leste. Ta, sar dichleas o șeavoro le Isusăs, o duho chinol‐les bute zorasa; o șeavoro tele șinel‐pes le phuveate, vi marghiolas le phuveate, ta cărălas zole le moste. 21 O Isus pușleas catar o dad: „Sode vremeatar cai avel lescă cadea?“ „Ji catar sas țînoro șeavoro,“ phenel palpale vo. 22 „Ta butivar o duho șiudel‐les and‐e iag, vi and‐o pai, te mudarăl‐les. Ta te daștisa te cărăs varăso, te avel‐Tut mila amendar te vazdes‐amengă.“ 23 O Isus palpale phenel: „Tu phenes: ‘Te daștis!’ . . . Savoră buchi daștil te cărghiol codolescă savo pachial!“ 24 Ta sîgo o dad le șeavorăsco del mui zurales asvența: „Pachiav, Raie! Vazde mînră bi‐pachiamască!“ 25 Cana dichleas o Isus c‐ăl but manușa nașăn zurales caring Leste, zorasa phenel le duhoscă savo ci sîn ujo, cadea phenel lescă: „Duhona savo ci daștis te des duma vi cașuco, porunciv tucă te jias avri anda cado șeavoro, te ci jias butăr andă leste.“ 26 O duho avri găleas, ciungardeas vi chinol les bare zorasa. O șeavoro așel sar mulo, cadea că but jenen phenenas: „Muleas!“ 27 Ta o Isus hutildeas‐les vastestar, vi opră vazdeas‐les. Ta vo opră uștileas andă pînrănde. 28 Cana andră găleas o Isus and‐o chăr, Lescă ucenice pușle mai ocothe Lestar: „Ame sostar ci daștisardeam te las avri codo duho?“ 29 „Cadea vița bengăngi“, phenel‐lengă Vo, „ci daștil te jial avri numa le rughimasa vi le postosa.“
O Isus cărăl prinjeandino Pesco merimo vi Pesco ușteaimo anda o merimo
30 Telearde othar, vi nachle pa e Galilea. O Isus ci camelas te jianel chonic că nachăl. 31 Sostar sîcavelas Pescă ucenicen, vi phenelas: „O Șeavo le manușăsco avela te avel dino andă‐l vast le manușăngo; vi avela te mudarăn‐Les, ta and‐o trito ghes pala soste mudarăn‐Les, avela te uștel opră anda o merimo.“ 32 Ta ăl ucenice ci hachiarde cadala dume, ta daranas te pușen‐Les.
Savo sîn o mai baro?
33 Pala codea avile and‐o Capernaum. Cana sas and‐o chăr, o Isus pușleas‐lendar: „Pa soste den duma iech‐avrăsa p‐o drom?“ 34 Ta von ci phenenas chanci anda o mui, sostar p‐o drom hale‐pe mașcar pende, te jianen savo sîn mai baro. 35 Atunci o Isus tele bășleas, chardeas le dășudonen, vi phendeas‐lengă: „Te camela varăcon te avel o intușdino, sîn te avel o mai paluno anda savorănde, vi savorăngo slujitori!“ 36 Vi leas iechă șeavorăs, saves thodeas mașcar lende; pala codea leas‐les andă Peschi angali, sar vi phendeas‐lengă: 37 „Fărsavo lel cădăsave șeavorăs peste andă Munro Anav, lel Man peste; ta fărsavo lel Man peste, ci lel Man peste, ta lel Codoles savo Man trades.“
Ăl buchea pa save aven ăl bezeha
38 O Ioano phendeas‐Lescă: „Sîcade Raie, ame dichlem iechă manușăs savo lelas avri le bengăn andă Chiro Anav; ta ame torghiardeam‐les, sostar ci avelas pala amende.“ 39 „Te ci torghiarăn‐les“, phendeas palpale o Isus, „sostar ci sîn chonic, te cărăl phare buchea so ci dichle butăr andă Munro Anav, vi te del pa Mande duma jiungales ito pala codea. 40 Con ci sîn jiungalo pă amende, sîn anda amende. 41 Ta fărsavo avela te del tumen iech paharo pai, andă Munro Anav, sostar san ăl ucenice le Hristososcă, ceaces phenav‐tumengă că ci avela te hasarăl pesco pochinimo. 42 Ta, te avela te cărăl varăcon te cărăl bezeh le iechăs anda cadala țînorăn, save pachian andă Mande, avelas mai mișto lestar te phanden lesca corate iech bar baro te avel andră șiudino and‐o baro pai. 43 Te cărla tut chiro vast te peres and‐o bezeh, șin‐les; sîn mai mișto te jias ciungo andră and‐o traio, sar te avel‐tut dui vasta, te jias and‐e gheena, and‐e iag savi ci merel, 44 othe cai lengo chermo ci merel, vi e iag ci merel ta sa phabol. 45 Ta te avela chiro punro te cărăl‐tut te peres and‐o bezeh, șin‐les; sîn mai mișto tutar te jias and‐o traio bi iechă pînrăsco, sar te aven‐tut dui pînră, ta te aves șiudino and‐e gheena, and‐e iag cai ci merel. 46 Othe cai lengo chermo ci merel, vi e iag ci merel ta sa phabol. 47 Ta te avela te cărăl‐tut chiri iach te peres and‐o bezeh, lel‐la avri; sîn mai mișto tutar te jias andră and‐e Împărăție le Devleschi numa iecha iachasa, sar te aven‐tut dui iacha vi te aves șiudino and‐e iag le gheenachi, 48 othe cai lengo chermo ci merel vi e iag ci merel ta sa phabol. 49 Sostar savoră manuș avela longhiardo iagasa, ta macar savi jertfa avela longhiardini lonesa. 50 O lon sîn lașio; ta o lon te avela te hasarăl peschi zor te longhiarăl, sosa avela te des palpale cadea zor? Te avel‐tumen lon andă tumende, te train le paceasa iech iech‐avrăsa.“
1 Şi le zicea: „Adevărat vă zic, că vor fi unii din cei ce sunt aici de faţă care nu vor gusta moartea până când nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.”
Schimbarea la faţă
2 Şi după şase zile Iisus i-a luat deoparte pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi a urcat cu ei pe un munte înalt, unde erau doar ei. Şi s-a schimbat la faţă înaintea lor, 3 iar hainele Lui s-au făcut strălucitoare, atât de albe, cum nimeni pe pământ nu le poate albi. 4 Şi li s-au arătat Ilie şi Moise, care vorbeau cu Iisus. 5 Atunci Petru a zis către Iisus: „Rabbi, ce bine e să fim aici! Să facem trei corturi, Ţie unul, lui Moise unul şi lui Ilie unul.” 6 Dar nu ştia ce spune, pentru că erau înfricoşaţi de cele întâmplate. 7 Atunci a venit un nor care i-a umbrit şi un glas s-a auzit din nor: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe El să-L ascultaţi!” 8 Iar ei, cum au auzit glasul, au privit împrejur, dar n-au văzut pe nimeni, în afară de Iisus, care era singur cu ei.
9 Pe când coborau de pe munte, Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui ceea ce văzuseră, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi. 10 Iar ei au păstrat cuvintele acestea în sinea lor, dar se întrebau unul pe altul: „Ce înseamnă a învia din morţi?” 11 Apoi l-au întrebat: „De ce zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?” 12 Iar El le-a răspuns: „Ilie va veni mai întâi şi va reaşeza toate. Şi oare nu stă scris despre Fiul Omului că trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat? 13 Vă spun însă, că Ilie a şi venit, iar ei i-au făcut ce-au vrut, după cum stă scris despre el.”
Vindecarea unui tânăr posedat de demon
14 Când a venit la ceilalţi ucenici, a văzut o mulţime mare de oameni împrejurul lor şi pe cărturari certându-se cu ei. 15 Şi când L-a văzut mulţimea, îndată au început să se agite şi au alergat cu toţii la El şi l-au întâmpinat. 16 Atunci El i-a întrebat: „Pentru ce vă certaţi?” 17 Unul din mulţime I-a răspuns: „Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut 18 şi oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ, face spume la gură, scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte şi le-am zis ucenicilor Tăi să scoată acest duh, dar ei n-au putut.” 19 Atunci Iisus a răspuns: „Neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceţi-l la Mine.” 20 Şi l-au adus la El. Şi duhul, văzându-L pe Iisus, îndată l-a scuturat pe copil, care, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. 21 Atunci l-a întrebat pe tatăl copilului: „De câtă vreme i se întâmplă aşa?” El I-a zis: „Din copilărie. 22 Şi de multe ori l-a aruncat în foc şi în apă ca să-l omoare. Dacă poţi însă, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne!” 23 Iar Iisus i-a spus: „Dacă poţi? Toate sunt cu putinţă celui ce crede.” 24 Şi-ndată tatăl copilului a strigat: „Cred! Ajută necredinţei mele!” 25 Când Iisus a văzut că mulţimea năvălea peste El, a certat duhul necurat, zicându-i: „Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: ieşi şi să nu mai intri în el!” 26 Şi duhul, răcnind şi zguduindu-l cu putere, a ieşit, iar copilul era ca mort, aşa încât mulţi ziceau că a murit. 27 Iisus însă, prinzându-l de mână, l-a ridicat, iar acesta s-a sculat. 28 Şi după ce a intrat în casă, ucenicii L-au întrebat deoparte: „Noi de ce nu l-am putut scoate?” 29 El le-a zis: „Acest soi de demoni nu iese decât cu rugăciune.”
A doua anunţare a morţii şi învierii lui Iisus
30 După ce au ieşit ei de acolo, au trecut prin Galileea şi El nu voia să afle nimeni, 31 căci îi învăţa pe ucenicii Săi şi le zicea că Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi ei Îl vor omorî, iar după ce îl vor omorî, va învia a treia zi. 32 Dar ei nu înţelegeau aceste vorbe şi se temeau să-L întrebe.
Despre slujire
33 Au ajuns apoi în Capernaum. Şi fiind în casă, El i-a întrebat: „Ce tot vorbeaţi între voi pe drum?” 34 Ei însă tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei cine este mai mare. 35 Atunci, aşezându-se, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toţi şi să le fie slujitor tuturor.” 36 Şi, luând un copil, l-a pus în mijlocul lor, l-a luat în braţe şi le-a spus: 37 „Dacă cineva va primi pe unul dintre aceşti copii în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte, şi dacă cineva Mă primeşte pe Mine, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis.”
38 Ioan I-a zis: „Învăţătorule, am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urmează.” 39 Iar Iisus a spus: „Nu-l opriţi, pentru că nu este nimeni care, făcând vreo minune în Numele Meu, să Mă poată vorbi de rău îndată după aceea. 40 Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi. 41 Şi oricine vă va da să beţi un pahar de apă în Numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat vă zic, nu îşi va pierde răsplata!”
Despre poticnire
42 Şi dacă cineva va face să se poticnească unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s-ar arunca în mare. 43 Dacă mâna ta te face să te poticneşti, tai-o; mai bine este să intri în viaţă ciung, decât, având amândouă mâinile, să ajungi în gheenă, în focul cel nestins. 45 Dacă piciorul tău te face să te poticneşti, taie-l; mai bine este să intri în viaţă şchiop, decât, având amândouă picioarele, să te afunzi în gheenă. 47 Dacă ochiul tău te face să te poticneşti, scoate-l; mai bine este să intri cu un singur ochi în Împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să te afunzi în gheenă, 48 unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 49 Pentru că totul va fi sărat cu foc . 50 Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea, cu ce o veţi drege? Să aveţi sare în voi şi să trăiţi în pace unii cu alţii.