Sar pharaighiol cana dui tărne muchăn‐pe iech‐avrăsa.
1 O Isus găleatar othar, ta vi avileas andă‐l thana le Iudeiacă, părdal o Iordano. Ăl but manușa chidineaile pala Leste; ta, pala sar vo cărălas, astardeas pale te sîcavel‐len. 2 Avile‐Leste ăl Fariseie; vi, te thon‐Les tela ăl pharimata, pușle‐Lestar te daștil iech manuș te mechăl‐pe pesca jiuvleatar. 3 Orta palpale phenel, Vo phenel‐lengă: „So poruncil‐tumengă o Moise?“ 4 „O Moise“, phende von, „muchleas cai o manuș te del iech lil muchlimasco, te muchăl‐pe latar.“ 5 O Isus phenel‐lengă: „Sostar tumaro ilo sîn sar o bar, ramosardeas o Moise cadea porunca tumengă. 6 Ta ji catar astarghileas e lumea, ‘O Del cărdeas lengă manușăs vi jiuvlea. 7 Anda codea o manuș avela te mechăl pescă dades vi pesca devora, avela te jiuvel pesca romneasa. 8 Cadea că von ăl dui avena iech corcoro stato.’ Cadea că ci sîn butăr dui, ta sîn iech corcoro stato. 9 Cadea, că so thodeas andă iech than o Del, o manuș te ci duriarăl iech‐avrăstar.“ 10 And‐o chăr, ăl ucenice pale pușle‐Les pa codola buchea so sîn ramome mai opră. 11 Vo phenel‐lengă: „Fărsavo mechăl pesca romnea, vi lel pescă avre romnea, cărăl curvișago lasa; 12 ta vi iech romni te mecăl‐pe pescă manușăstar, vi lel pescă avră manușăs cărăl curvișago.“
Ăl șeavoră
13 Ande‐Lescă varăsave șeavorăn, te arăsăl‐lende. Ta ăl ucenice hale‐pe codolența save andea‐le. 14 Cana dichleas o Isus cadea buchi, holeaileas, vi phendeas‐lengă: „Te muchăn le șeavorăn te aven‐Mande, te ci torghiarăn‐len; sostar o Raimo le Devlesco sîn codolengo sar sîn von. 15 Ceaces phenav‐tumengă că, fărsavo ci avela te lel o Raimo le Devlesco sar iech șeavoro, andă ci iech fealo ci jial andă leste!“ 16 Pala codea lea‐len and‐e angali, vi mișto lașiardeas‐len, sar vi thodeas Pescă vast pă lende.
O tărno barvalo
17 Ta sa acana cana sas te jial dromeste, nașleas‐Leste iech manuș, savo thodeas‐pe p‐ăl cianga angla Leste, vi pușleas‐Lestar: „Lașe Sîcade Raie, so te cărav te avel‐man o traio sa dăiech?“ 18 „Sostar phenes‐Mangă lașe?“ phendeas‐lescă o Isus. „Chonic ci sîn lașio numa Iech corcoro: o Del.“ 19 Prinjeanes ăl porunci: „Te ci căres curvișago; te ci mudarăs; te ci ciorăs; te ci thos iech mărturie hohamni; te ci tharăs; te des e pachiv chire dades vi chire devora.“ 20 Vo palpale phenel‐Lescă: „Sîcade Raie, sa cadala buchea rodem te dichav lendar zurales anda munro tărnimo.“ 21 O Isus dichleas orta pă leste, faileas‐Les lestar, vi phendeas‐lescă: „Ci sîn tut iech buchi; jiatar te bichines sa so sîn‐tut, te des le ciorăn, avela te avel‐tut iech barvalimo and‐o ceri. Pala codea te aves, le chiro trușul, te aves pala Mande.“ 22 Hachiarghileas pharăs cadale dumendar, cado manuș găleatar tristome; sostar sas‐les but barvalimo. 23 O Isus dichleas pașa Peste sa bithanal, vi phendeas Pescă ucenicengă: „Pharăs avela te jial andră and‐o Raimo le Devlesco save sîn‐len barvalimo!“ 24 Ăl ucenice așile sar pahome le Isusăscă dumendar. O Isus pale leas te del duma, vi phenel‐lengă: „Șeaveale, pharăs avela codolengă save thon pengo pachiamo and‐o barvalimo, te jian andră and‐o Raimo le Devlesco! 25 Ci sîn cadea pharo te nachăl pa o can le suveaco iech cămila, sar te jial andră iech barvalo and‐o Raimo le Devlesco!“ 26 Ăl ucenice așile mai zurales sar pahome, ta vi phenenas iech‐avrăscă: „Savo sîn codo savo avela mîntuime?“ 27 O Isus dichăl orta pă lende, vi phenel‐lengă: „Cadea buchi daștil te ci cărghiol manușăstar, ta na catar o Del; sostar savoră buchi daștil te cărghiol le Devlestar.“
Sar te avel amen traio sa dăiech
28 O Petro astardeas te phenel‐Lescă: „Eta ame muchleam savoră cola, ta avileam pala Tute.“ 29 O Isus palpale phenel; „Ceaces phenav‐tumengă că ci sîn chonic, savo te muchleas chăr, sar vi phralorăn, sar phenorăn, sar dades, sar devora, sar romnea, sar șeavorăn, sar phuvea, anda Mande vi anda e Evanghelia, 30 vi te ci hutilel acana, andă cadale șăle bărșănga, iech șălvar te hutilel mai but: chăra, phralorăn, pheien, deien, șeavorăn, vi phuvea, le nașaimasa; cai andă‐l col‐avera șăla bărșa save avela te aven, traio sa dăiech. 31 But jene anda‐l intușdine avela te aven ăl palune, vi but jene anda‐l palune avela te aven ăl intușdine.“
O Isus cărăl prinjeandino Pesco merimo vi o ușteaimo anda o merimo
32 Von sas p‐o drom vi jianas c‐o Ierusalimo; ta o Isus jialas angla lende. Ăl ucenice hachiarghionas pharimasa, jianas darasa pala Leste. Chardeas peste le dășudonen, vi astardeas te del‐lengă duma pa ăl buchea so avela te cărghion Lesa. 33 „Eta“, phendeas Vo, „jias and‐o Ierusalimo, ta o Șeavo le manușăsco avela dino andă‐l vast le mai bare rașango vi andă‐l vast le sîcadine rango. Von avela te doșarăn‐Les merimască, vi avela te den‐Les andă‐l vast le neamongo, 34 save avela te prasan‐pe Lestar, avela te marăn‐Les raiența, avela te șiungarden‐Les vi avela te mudarăn‐Les; ta, pala trin ghesa, avela te uștel opră anda o merimo.“
So mangăn ăl șeave le Zebedeiescă
35 Ăl șeave catar o Zebedei, o Iacovo vi o Ioano, avile c‐o Isus, vi phende‐Lescă: „Sîcade Raie, camasas te cărăs‐amengă so mangas Tutar.“ 36 Vo phendeas‐lengă: „So camen te cărav‐tumengă?“ 37 „Te des‐amen“, phende‐Lescă von, „te bășas iech pă chiro ceacio vast vi o col‐aver p‐o col‐aver vast, cana avesa hureado andă Chiri slava.“ 38 O Isus palpale phenel‐lengă: „Ci jianen so mangăn. Daștin tume te pen o paharo, savo avela te peav Me, avela te pen‐les vi te aven boldine codole bolimasa savesa avela te avav Me?“ 39 „Daștisaras“ phende von. Ta o Isus palpale phenel‐lengă: „Sîn ceaces că o paharo savo peav Me, avela te pen‐les, vi le bolimasa savesa avo boldino Me, avena vi tume boldine; 40 ta e pachiv te bășăs p‐o ceacio sar vi pă Munro col‐aver vast, ci de‐lpe Mandar te dav‐la, ta codea sîn încărdini codolengă savengă sas cărdine.“ 41 Ăl deș, cana așunde cadea buchi, astarde te holeaivon p‐o Iacovo vi p‐o Ioano. 42 O Isus chardeas len Peste, vi phendeas‐lengă: „Jianen că save sîn dichline sar te aven bare le neamonengă, sîn‐len raimo pă lende, cadea că lengă bare den‐len porunci bucheaco raimasa. 43 Ta mașcar tumende te ci avel cadea, ta fărsavo camel te avel baro anda tumende te avel tumengă slujitori; 44 ta vi savo camela te avel o intușdino anda tumende, te avel tumaro robașo savorăngo. 45 Sostar o Șeavo le manușăsco ci avileas te slujin‐Lescă, ta Vo te slujil, vi te del Pesco traio sar palpale chinimo anda butende!“
O coro o Bartimeu
46 Arăsleas and‐o Ierihono. Ta cana inclelas avri o Isus anda o Ierihono Pescă ucenicența vi zurales bute manușănța, o șeavo le Timoiesco, o Bartimeu, o iech coro savo mangălas, sas tele bășado pașa o drom, vi mangălas. 47 Vo așundeas că nachăl o Isus anda o Nazareto, vi astardeas te del mui zurales: „Isuse, o Șeavo le Davidosco, te avel‐Tut mila anda mande!“ 48 But jene hanas‐pe lesa te așel le mosa; ta vo mai zurales delas anda o mui: „O Șeavo le Davidosco, te avel‐Tut mila anda mande!“ 49 O Isus torghileas, vi phendeas: „Charăn‐les!“ Charde le corăs, vi phende‐lescă: „Te tromas, uști opră, sostar charăl‐tut.“ 50 O coro șiudeas peschi thalic; hucleas, vi avileas c‐o Isus. 51 O Isus pale leas te del duma, sar vi phendeas: „So cames te cărav‐tucă?“ „Rabuni“, phendeas‐Lescă o coro, „te hutilav munro dichlimo.“ 52 Ta o Isus phendeas‐lescă: „Jiatar, chiro pachiamo mîntuisardeas tut.“ Sa acana o coro hutildeas pesco dichlimo, vi găleas po drom pala o Isus.
Desfacerea căsătoriei
(Matei 19:1‑12)1 Isus a plecat de acolo și a venit în ținutul Iudeei, dincolo de Iordan. Mulțimile s‑au adunat din nou la El și, după obiceiul Său, a început iarăși să‑i învețe pe oameni . 2 Au venit la El niște farisei și, ca să‑L ispitească, L‑au întrebat dacă unui bărbat îi este îngăduit să‑și lase soția. 3 Drept răspuns, El le‑a zis: „Ce v‑a poruncit Moise?” 4 „Moise ”, au zis ei, „a îngăduit ca bărbatul să scrie un act de despărțire și s‑o lase .” 5 Isus le‑a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v‑a scris Moise porunca aceasta. 6 Dar, la începutul creației, parte bărbătească și parte femeiască i‑a făcut . 7 De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, 8 și cei doi vor fi un singur trup. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup . 9 Așadar, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.” 10 În casă, ucenicii L‑au întrebat despre acest lucru. 11 El le‑a zis: „Oricine își lasă soția și se căsătorește cu alta săvârșește adulter împotriva ei. 12 Și dacă femeia își lasă bărbatul și se căsătorește cu altul, săvârșește adulter.”
Binecuvântarea copilașilor
(Matei 19:13‑15. Luca 18:15‑17)13 I‑au adus niște copilași ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii i‑au certat [pe cei ce îi aduceau]. 14 Când a văzut Isus acest lucru, S‑a mâniat și le‑a zis: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu‑i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 15 Adevărat vă spun că cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea!” 16 Apoi, luându‑i în brațe, i‑a binecuvântat punându‑Și mâinile peste ei.
Bogatul care căuta viața veșnică
(Matei 19:16‑26. Luca 18:18‑27)17 Când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui și L‑a întrebat: „Bunule învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” 18 „De ce Mă numești bun?” , i‑a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. 19 Știi poruncile: să nu ucizi ; să nu săvârșești adulter ; să nu furi ; să nu depui mărturie mincinoasă ; să nu înșeli; să‑i cinstești pe tatăl tău și pe mama ta .” 20 El I‑a răspuns: „Învățătorule, pe toate acestea le‑am păzit din tinerețea mea.” 21 Isus, uitându‑Se cu dragoste la el, i‑a zis: „Un lucru îți mai lipsește: du‑te, vinde tot ce ai și dă‑le săracilor, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, [ia‑ți crucea] și urmează‑Mă!” 22 Întristat de aceste cuvinte, omul acela a plecat mâhnit de tot, căci avea multe averi. 23 Isus S‑a uitat în jur și le‑a zis ucenicilor Săi: „Cât de greu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au averi!” 24 Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul și le‑a zis: „Copii, cât de greu este [pentru cei ce se încred în avuții] să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25 Mai ușor este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu!” 26 Ucenicii erau peste măsură de uluiți și ziceau unii către alții: „Atunci, cine poate să fie mântuit?” 27 Isus i‑a țintuit cu privirea și le‑a zis: „La oameni este cu neputință, dar nu la Dumnezeu, căci la El toate sunt cu putință !”
Moștenirea vieții veșnice
(Matei 19:27‑30. Luca 18:28‑30)28 Petru a început să‑I zică: „Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat.” 29 Isus i‑a răspuns: „Adevărat vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă, frați, surori, mamă, tată, [soție,] copii sau ogoare pentru Mine și pentru Evanghelie 30 și să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu prigoniri, iar în veacul care vine, viața veșnică. 31 Mulți dintre cei dintâi vor fi cei de pe urmă, și mulți dintre cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”
Isus vestește a treia oară moartea și învierea Sa
(Matei 20:17‑19. Luca 18:31‑34)32 Se aflau pe drum, urcând spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiți, iar cei care‑L urmau erau înfricoșați. Luându‑i iarăși deoparte pe cei doisprezece, Isus a început să le vorbească despre cele ce aveau să I se întâmple: 33 „Iată, urcăm la Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat în mâinile marilor‑preoți și ale cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte și‑L vor da în mâinile păgânilor, 34 care își vor bate joc de El, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și‑L vor omorî; dar după trei zile va învia.”
Cererea fiilor lui Zebedei
(Matei 20:20‑28)35 Fiii lui Zebedei, Iacov și Ioan, au venit la El și I‑au zis: „Învățătorule, am vrea să faci pentru noi ceea ce‑Ți vom cere.” 36 El le‑a zis: „Ce vreți să fac pentru voi?” 37 „Dă‑ne”, I‑au zis ei, „să stăm unul la dreapta și altul la stânga Ta când vei fi în slava Ta!” 38 Isus le‑a răspuns: „Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care‑l beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu?” 39 „Putem”, I‑au zis ei. Și Isus le‑a răspuns: „Da, veți bea paharul pe care‑l beau Eu și veți fi botezați cu botezul cu care voi fi botezat Eu, 40 dar a sta la dreapta sau la stânga Mea nu Eu pot da, ci este pentru cei cărora le‑a fost pregătit.” 41 Auzind aceasta, cei zece au început să se mânie pe Iacov și pe Ioan. 42 Isus i‑a chemat la El și le‑a zis: „Știți că cei priviți drept conducători ai popoarelor domnesc peste ele, iar mai‑marii lor stăpânesc asupra lor. 43 Dar între voi să nu fie așa; cine va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru, 44 și cine va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor! 45 Căci Fiul Omului n‑a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să‑Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți!”
Orbul Bartimeu
(Matei 20:29‑34. Luca 18:35‑43)46 Au ajuns la Ierihon. Și pe când ieșea Isus din Ierihon împreună cu ucenicii Săi și cu o mulțime destul de numeroasă, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerșetor orb, ședea la marginea drumului [și cerșea]. 47 Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige și să spună: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 48 Mulți îl certau ca să tacă, dar el și mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 49 Isus S‑a oprit și a zis: „Chemați‑l!” L‑au chemat pe orb și i‑au zis: „Îndrăznește, scoală‑te, căci te cheamă!” 50 Orbul și‑a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus. 51 Isus a luat cuvântul și i‑a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?” „Rabbuní”, I‑a răspuns orbul, „vreau să‑mi recapăt vederea!” 52 Și Isus i‑a zis: „Du‑te, credința ta te‑a mântuit!” Îndată el și‑a recăpătat vederea și a mers după El pe drum.