E pilda le buchearengi catar ăl dracha
1 O Isus astardeas e del‐lengă duma andă‐l pilde.
„Iech manuș cărdeas iech bar drachanghi. Cărdeas pașa late iech bar, hanadeas andă late iech teasco, vi cărdeas iech turno; pala codea deas‐la te cărăn‐la buchi ăl buchearea ta vo găleastar anda o them. 2 And‐e vreme le rodosco, tradeas cai ăl buchearea le drachangă iecha robaș, te lel lendar ăl rodo le drachangă. 3 Le drachangă buchearea thode o vast pă leste, ta vi marde‐les, vi trade‐les palpale șiușe vastența. 4 Pale tradeas‐lende iechă avre robaș; von malade‐les zurales le șărăste, sar vi marde pengă mui lestar. 5 Pale tradeas iechă avrăs, saves mudarde; pala codea tradeas buten avrăn, anda save avren, varăsaven marde, le col‐averen mudarde. 6 Mai sas‐les iech corcoro mișto failimasco șeavo; pala codea, tradeas‐les lende. ‘Avela te len‐pende pachivasa mînră șeaves!’ phenelas vo. 7 Ta codola bucheare le drachangă phenenas mașcar pende: ‘Eta codo saveschi avela e bar; te aven te mudaras‐les, ta e bar avela te avel amari.’ 8 Cadea că vi thode o vast pă leste, mudarde‐les, vi avri șiude lesco stato and‐e bar le drachanghi. 9 Acana, so avela te cărăl o rai saveschi sîn e bar le drachanghi? Avela te avel, vi hasarăla codole buchearen le drachangă, ta e bar le drachanghi avela te dela avrăngă. 10 Voră ci ghindean cado than and‐o Divano: ‘O bar savo sas șiudino catar ăl zidarea, arăsleas te avel thodino and‐o șăro le șiungăsco; 11 O Rai cărdeas cadea buchi, ta vi sîn zurale șucar andă amare iacha’?“ 12 Von rodenas te hutilen‐Les, ta daranas catar ăl but manușa. Hachiarde că anda lende phendeas o Isus cadea pilda. Ta muchle‐Les, vi găletar.
So camas, vi so sîn te das le Cezaros
13 Pala codea trade c‐o Isus varăsaven anda‐l Fariseie vi anda‐l Irodianuri, te hutilen‐Les le dumasa. 14 Cadala avile, vi phende‐Lescă: „Sîcade Raie, jianas că phenes o ceacimo, că ci fai‐Tut chanicastar; sostar ci rodes le manușăscă moste, ta sîcaves le manușăn o drom le Devlesco and‐o ceacimo. Sîn te das le Cezaros so camas‐lescă, voi te ci das‐les? 15 Te pochinas voi te ci pochinas?“ O Isus prinjeandeas lengo rodimo le mosco, vi phenel‐lengă: „Soste camen te thon‐Man tela ăl jiungale buchea? Te anen‐Mangă iech rupuno te dichav‐les.“ 16 Ande‐Lescă iech rupuno; ta o Isus pușleas‐lendar: „Cado chipo vi cadala dume ramome pă leste, cască sîn?“ „Le Cezaroscă,“ phende‐Lescă von. 17 Atunci o Isus phenel‐lengă: „Cadea că den le Cezaros so sîn le Cezaros, vi le Devles so sîn le Devlesco.“ Zurales mirinas‐pe pa Leste.
Pa o ușteaimo anda o merimo
18 Ăl Saducheie, save phenen că ci sîn ușteimo anda o merimo, avile c‐o Isus vi thode‐Lescă iech pușlimo: 19 „Sîcade Raie, eta so ramosardeas‐amengă o Moise: ‘Te avela te merel o phraloro varăcască, ta așel leschi romni bi te avel‐les șeavoră, lesco phraloro te lel pescă lesca romnea, vi te vazdel‐lescă șeavorăn save sas te aven lescă phralorăs’. 20 Cadea că sas iefta phraloră. O angluno leas pescă romnea, ta muleas bi‐codolaco te muchăl șeavorăn. 21 Vo duito leas le phivlea pescă romneacă, ta muleas bi te mechăl șeavorăn. Sa cadea vi o trito. 22 Ta ci iech anda‐l iefta ci muchleas șeavorăn. Pala lende savorănde muleas vi e jiuvli. 23 Cana avileas o ușteaimo anda‐l mule, saveschi romni avela voi? Sostar sa le ieftangă sas romni.“ 24 Ceaces phenel, palpale lengă o Isus: „Voră ci hasaivon tume, sostar ci hachiarăn ci o Divano, ci e zor le Devleschi? 25 Sostar pala soste uștena ăl mule, ci mai avela te însurin‐pe, ta ave‐la te aven sar ăl angheli and‐o ceri. 26 Anda soste sîn o ușteaimo anda‐l mule, voră ci ghinden and‐o lil le Moisesco, othe cai del duma pa o ‘Rugo’, so phendeas lescă o Del, cana phendeas: ‘Me sîm o Del le Avraamosco, o Del le Isaacosco vi o Del le Iacovosco?’ 27 O Del ci sîn iech Del le mulengo, ta le traindengo. Zurales tume san mai and‐o hasarimo!“
E mai bari porunca
28 Iech sîcadino manuș savo așundeas‐les că des duma, sostar jianelas că o Isus phendeas mișto le Saducheiengă, avileas‐Leste, vi pușleas‐Les: „Savi sîn e angluni mai zurali anda sa ăl porunce?“ 29 O Isus palpale phenel‐lescă: „E angluni sîn cadea: ‘Așun Izraiele! O Del savo sîn amaro Rai, sîn iech corcoro Rai;’ 30 te: ‘Te fai‐tut anda chiro Rai, chiro Del, sa chire ilesa, sa chire ghesa, sa so sîn andă tute, vi sa anda chiri zor’; eta sîn e angluni porunca. 31 Ta e duito sîn cadea: ‘Te fai‐tut anda o col‐aver sar anda tute’. Ci sîn aver porunca mai bari sar cadea.“ 32 O sîcadino manuș phendeas‐Lescă: „Mișto, Sîcade Raie. Ceacimasa phendean că o Del sîn corcoro, că ci sîn avel angla Leste, 33 ta vi te fai‐tut Lestar sa anda chire ilesa, sa anda tute, sa chire ghesa, vi sa anda chiri zor, vi te fai‐tut anda o col‐aver sar anda tute, sîn mai but sar anda sa phabarimata sar vi anda sa ăl ratescă sacrificio.“ 34 O Isus dichleas că phendeas‐Lescă palpale hachiarimasa, vi phenel‐lescă: Tu ci san dur le Devlescă Raimastar. Ta chonic ci tromalas te mai thol‐Lescă pușlimata.
Casco șeavo sîn o Hristoso?
35 Ta cana sîcavelas le bute manușăn and‐o Templo, o Isus phendeas: „Sar phenen codola save sîn sîcadine rai că o Hristoso sîn le Davidosco șeavo? 36 Sa o David, pherdo le Duhone Sfintonesa, phendeas: ‘O Rai phendeas mînră Raiescă: „Te bășăs pașa Munro ceacio vast, ji cana avela te thov Chire jiungalen tela Chire pînră“.’ 37 Cadea că o David bușiol‐Les Raie; atunci sar sîn Vo lesco șeavo?“ Vi ăl but manușa așunenas‐Leste placeamasa.
Cușlimasa phenel le sîcade rangă
38 And‐o sîcaimo, savo delas‐len, o Isus phenelas‐lengă: „Te roden te dureaivon catar ăl sîcadine rai, saven fai‐le te phiren andă‐l rahami lungi, vi te cărăl‐lengă e lumea tele telearimo and‐o marșevo. 39 Von phirenas pala ăl anglune scamina andă‐l sinagoghe, sar vi pala ăl anglune thana andă‐l abeavata; 40 ăl chăra le phivleangă hanas, vi cărăn rughimata lungi le manușăngă iachăndar te aven dichline. Iech mai bari doș avela pă lende.“
E ciorî phivli
41 O Isus bășălas tele pașa o than cai thon ăl rupune le Temploscă, Vo dichălas sar șiuden ăl but manușa ăl rupune anda o Templo. But jene, save sas barvale, șiudenas but. 42 Avileas vi iech ciorî phivli, ta voi vi șiudeas dui rupune save cărăn iech baro rupuno. 43 Atunci o Isus chardeas Pescă ucenicen, vi phendeas‐lengă: „Ceaces phenav‐tumengă că cade ciorî phivli deas mai but savorăndar save șiude and‐o than le rupunengo; 44 sostar sa ăl col‐avera șiude anda pengo barvalimo, ta voi, anda pengo ciorimo, șiudeas sa so sas‐la, sa so așileas‐la te trail.“
Pilda lucrătorilor viei
(Matei 21:33‑46. Luca 20:9‑19)1 Isus a început să le vorbească în pilde.
„Un om a sădit o vie. A împrejmuit‑o cu un gard, a săpat un teasc și a zidit un turn , a arendat‑o unor lucrători și a plecat în călătorie. 2 La vremea potrivită, a trimis la lucrători un rob, ca să ia de la lucrători din roadele viei. 3 Dar aceștia, prinzându‑l, l‑au bătut și l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. 4 Și din nou a trimis la ei pe un alt rob; pe acela l‑au rănit la cap și l‑au batjocorit. 5 A mai trimis un altul, pe care l‑au omorât; apoi pe mulți alții: pe unii i‑au bătut, iar pe alții i‑au omorât. 6 Mai avea pe cineva: pe fiul său iubit; în cele din urmă, l‑a trimis și pe acesta la ei, zicându‑și: «De fiul meu se vor rușina.» 7 Dar lucrătorii aceia au zis între ei: «Iată‑l pe moștenitor; haideți să‑l omorâm, și moștenirea va fi a noastră!» 8 Și, prinzându‑l, l‑au omorât și l‑au aruncat afară din vie. 9 Acum, ce va face stăpânul viei? Va veni și‑i va omorî pe lucrători, iar via o va da altora. 10 N‑ați citit scriptura aceasta:
Piatra pe care au lepădat‑o zidarii
a ajuns în capul unghiului;
11 De la Domnul s‑a făcut aceasta,
și este minunat în ochii noștri ?”
12 Ei căutau să‑L prindă, dar se temeau de mulțime. Pricepuseră că pentru ei spusese El pilda aceasta. Și, lăsându‑L, au plecat.
Birul plătit cezarului
(Matei 22:15‑22. Luca 20:20‑26)13 Și i‑au trimis la El pe unii dintre farisei și dintre irodieni ca să‑L prindă cu vorba. 14 Aceștia au venit și I‑au zis: „Învățătorule, știm că spui adevărul și nu ții seama de nimeni, căci nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat îi înveți calea lui Dumnezeu. Este îngăduit să dăm bir cezarului sau nu? 15 Să dăm sau să nu dăm?” Isus , cunoscându‑le fățărnicia, le‑a răspuns: „De ce Mă ispitiți? Aduceți‑Mi un dinar ca să‑l văd!” 16 Iar ei I‑au adus. Isus i‑a întrebat: „Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I‑au răspuns ei. 17 Atunci, Isus le‑a zis: „Dați‑i cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Și se mirau foarte mult de El.
Despre înviere
(Matei 22:23‑33. Luca 20:27‑40)18 Saducheii , care zic că nu este înviere, au venit la Isus și L‑au întrebat: 19 „Învățătorule, Moise ne‑a scris că, dacă moare cineva și‑i rămâne femeia văduvă fără să aibă copil, fratele lui să o ia de soție și să‑i ridice acestuia urmași. 20 Erau șapte frați. Primul și‑a luat soție și a murit fără să lase urmași. 21 Al doilea a luat‑o de soție și a murit fără să lase urmași. Tot așa și al treilea. 22 Și niciunul din cei șapte n‑a lăsat urmași. În cele din urmă, a murit și femeia. 23 La înviere, [când vor învia,] a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut‑o de soție.” 24 Isus le‑a zis: „Oare nu vă rătăciți voi din pricină că nu cunoașteți Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu? 25 Căci atunci când vor învia din morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri. 26 Cât despre faptul că morții învie, n‑ați citit în cartea lui Moise, în locul despre rug, când i‑a spus Dumnezeu: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov ? 27 El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciți!”
Cea mai mare poruncă
(Matei 22:34‑40. Luca 10:25‑28)28 Unul din cărturari, care‑i auzise vorbind, văzând că Isus le răspunsese bine, s‑a apropiat de El și L‑a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?” 29 Isus i‑a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn! 30 și: Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta! [Iată porunca dintâi.] 31 Iar a doua este aceasta: Să‑l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți! Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” 32 Cărturarul I‑a zis: „Bine, învățătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur , că nu este altul în afară de El 33 și că a‑L iubi pe El din toată inima, din tot cugetul, din tot sufletul și cu toată puterea și a‑l iubi pe aproapele ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile‑de‑tot și jertfele.” 34 Isus, văzând că a răspuns cu pricepere, i‑a zis: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.” Și nimeni nu îndrăznea să‑I mai pună întrebări.
Al cui fiu este Hristosul?
(Matei 22:41‑46. Luca 20:41‑44)35 Pe când dădea învățătură în Templu, Isus a zis: „Cum spun cărturarii că Hristosul este fiul lui David? 36 Însuși David a zis, prin Duhul Sfânt:
Domnul a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea
până voi pune pe vrăjmașii Tăi
sub picioarele Tale!»
37 Dacă însuși David Îl numește Domn, atunci cum este El fiul lui?” Și mulțimea Îl asculta cu plăcere.
Cărturarii, condamnați de Isus
(Matei 23:1‑36. Luca 20:45‑47)38 În învățătura Lui, Isus zicea: „Feriți‑vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi și să fie salutați prin piețe, 39 să aibă scaunele dintâi în sinagogi și locurile de cinste la ospețe; 40 casele văduvelor le mănâncă și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o mai mare osândă.”
Văduva săracă
(Luca 21:1‑4)41 Isus stătea jos în fața vistieriei Templului și Se uita cum arunca mulțimea bani în vistierie. Mulți care erau bogați aruncau mult. 42 A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuți , care fac un codrant . 43 Isus i‑a chemat pe ucenicii Săi și le‑a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce aruncă în vistierie, 44 căci toți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce‑i mai rămăsese ca să trăiască.”