E pilda pa o cuchiari
1 O Isus pale astardeas te sîcavel le bute manușăn pașa o baro pai. Sostar chidineaile but manușa Leste, opră găle vi othe bășălas and‐o parahodo, p‐o baro pai; ta sa ăl but manușa bășănas p‐o șuchimo pașa o baro pai. 2 Pala codea astardeas te sîcavel‐len but buchea andă pildate; vi and‐o sîcaimo so delas, lengă motholas: 3 „Așunen! Eta, o manuș inclisteas te thol ăl cuchea and‐e phuv. 4 Cana tholas ăl cuchea and‐e phuv, varăsave cuchea pele pașa o drom: avile ăl ciricle vi hale‐le. 5 Aver cuchea pele pă iech than barănța, cai ci sas len but phuv: sîgo incliste, sostar ci dine mai tele phuveatar; 6 ta, cana vazdeas‐pe o cham opră, phabardeas‐len; vi, sostar ci sas‐len vurma, șuchile. 7 Aver pele mașcar ăl canră; ăl canră barile, vi tasarde‐len, cadea că ci dine rodo. 8 Aver pele andă lașe phuvea so dine rodo, savo uciolas vi bariolas; vi andeas: iech trivardeș, aver șovardeș, ta o col‐aver iech șăl.“ 9 Pala codea phendeas: „cas sîn cana, te așunel!“ 10 Cana sas corcoro, codola save sas pala Leste le dășudonența, pușle‐Les pa e pilda. 11 „Tumengă“, phendeas Vo, „sas dino te prinjeanen e taina le Devlescă Raimaschi; ta codolengă save sîn avri anda tumende, savoră buchea sîn sîcadine andă‐l pilde“; 12 anda soste, „ta sa codolasa că von roden, te dichăn, ta te ci dichăn, ta vi sa cade că așunen ta te ci hachiarăn, te ci cuva te asban le Devleste, te ci iertin‐pe lengă bezeha.“ 13 Vo mai phendeas‐lengă: „Ci hachiarăn cadea pilda? Sar avela te hachiarăn sa ăl col‐avera pilde?“ 14 Codo savo șiol ăl cuchea, șiol o Divano. 15 Codola save sîn sîcadine p‐ăl cuchea că pele pașa o drom, sîn codola andă save sîn șiutino o Divano; ta pala soste așunde‐les, sîgo avel o Satano, lel o Divano so sas șiutino andă lende. 16 Sa cadea, codola save sîn sîcadine p‐ăl cuchea că pele p‐o than le barăngo, sîn codola, cana așunen o Divano, sîgo len‐les andă pende mișto failimasa; 17 ta ci sîn vurma andă lende, ta încărăl ji andă iech vreme; ta sar avel iech pharimo sar iech nașaimo anda o Divano, eto durion Lestar. 18 Aver sîn sîcadine p‐ăl cuchea save peren andă‐l canră; cadala sîn codola save așunen o Divano; 19 ta zurales thon‐pe andă lende ăl buchea le lumeacă, le barvalimască vi le tharimata, sar vi o camlimo aver bucheango, save tasaven o Divano, cadea că cărăn‐Les bi-rodosco. 20 Pala codea aver sîn sîcadine p‐ăl cuchea save pele and‐e phuv e lași. Cadala sîn codola save așunen o Divano, len‐Les pengă, save cărăn rodo; iech trivardeș, aver șovardeș, aver iech șăl.
Vedaria
21 Vo mai phendeas‐lengă: „Voră e vedaria sîn andini te avel thodini tela e balai, voi tela o pato? Ci sîn voră te avel thodini cai thon ăl momele? 22 Sostar chanci ci sîn garadino, te ci avel avri ușiardino, chanci savo te avel sîcadino, savo ci sîcaighiol angla e vedaria. 23 Te sîn varăcas cana așunimască, te așunel.“ 24 Vo mai phendeas‐lengă: „Te roden vi te dichăn mișto pala soste așunen. Save măsurasa avela te măsurin, avela te măsurin tumengă: sar vi avela te den tumen mai but. 25 Cadea că codoles cai sîn‐les, avela te mai den‐les; ta codoles saves ci sîn, avela te len‐lestar vi so sîn‐les.“
E pilda p‐ăl cuchea
26 Vo mai phendeas: „Le Devlescă Raimasa cadea sîn sar cana iech manuș șiudel ăl cuchea and‐e phuv; 27 sar vi te sovelas racheaco, sar te avelas sar ghesă: ăl cuchea hutilghion vi barion bi‐codolaco te jianel sar. 28 E phuv anel rodo corcoro: anglal cărghiol ciar zeleno, pala codea o șăro le ghivesco, pala codea o șăro pherdo cuchența: 29 Ta cana sîn phaco o rodo, sîgo thol o luno andă leste, sostar arăsleas o șinimo“.
E pilda pa e cuchin le muștarăschi
30 Vo mai phendeas: „Sosa meazosaras o Raimo le Devlesco, sar vi pa savi pilda avelas te sîcavas‐la? 31 Meazol‐pe iechă muștarăsca cuchinasa, savi, cana sîn șiutini and‐e phuv, anda sa ăl cuchea pa e phuv sîn mai țînorî; 32 ta, pala soste sas șiutini and‐e phuv, bariol vi cărghiol mai bari sar sa ăl legume, vi cărăl crăci bare.“ 33 O Isus cărlas lengă prinjeandino o Divano pa but pilde sar cadala, sar daștin von te hachiarăn‐Les. 34 Ci delas lengă duma bi‐pildengo; ta, cana sas mai ocothe corcoro, cărlas te hachiarăn Lescă ucenice sa ăl buchea.
Torghiarăl e bari balval
35 Sa andă codo ghes, racheaco, o Isus phendeas lengă: „Te nachas p‐o col‐aver rig.“ 36 Pala soste deas o drom le bute manușăngo, ăl ucenice len‐Les and‐o parahodo andă savi sas, vi cadea sar sas. Ta sa Lesa mai sas vi aver parahodo. 37 Astarghileas iech zurales bari balval, savi șiudelas bare uce pai and‐o parahodo, cadea că mai sas te pherghiol o parahodo. 38 Vo sovelas and‐o paluno than. Ăl ucenice ușteade‐Les, vi phendea‐Lescă: „Sîcade Raie, ci fai Tut că hasaivas?“ 39 Vo uștileas, haleas‐Pe le balvalesa, vi phendeas le bare paiescă: „Te ci phenes chanci! Bi mosco!“ E balval torghileas, vi cărghileas iech baro lașiarimo. 40 Pala codea phenel‐lengă: „Sostar san cadea daraimască? Sa ci sîn‐tumen pachiamo?“ 41 Hutildeas‐len iech bari dar, vi phenenas iech avrăscă: „Con sîn codo că așunen Lestar vi e balval sar vi o baro pai?“
Pilda semănătorului
(Matei 13:1‑9. Luca 8:4‑8)1 Isus a început iarăși să învețe mulțimile pe țărmul mării. Și s‑a adunat la El o mulțime mare de oameni , așa că S‑a suit și a stat într‑o barcă, pe mare; iar oamenii stăteau pe țărmul mării. 2 Apoi a început să‑i învețe multe lucruri în pilde; și în învățătura pe care le‑o dădea, le spunea: 3 „Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 Pe când semăna, o parte din sămânță a căzut lângă drum: au venit păsările și au mâncat‑o. 5 O altă parte a căzut pe loc pietros, unde n‑avea mult pământ. A răsărit îndată, pentru că n‑avea pământ adânc, 6 dar când a răsărit soarele, s‑a veștejit și, pentru că n‑avea rădăcină, s‑a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, au înăbușit‑o și n‑a dat rod. 8 Alte semințe au căzut pe pământ bun: au dat rod, care se înălța și creștea; și au adus rod una treizeci, alta șaizeci și alta o sută.” 9 Apoi a zis: „Cine are urechi de auzit să audă!”
Rostul pildelor
(Matei 13:10‑17. Luca 8:9‑10)10 Când au rămas singuri, cei care erau pe lângă El împreună cu cei doisprezece L‑au întrebat despre pilde. 11 „Vouă” , le‑a zis El, „v‑a fost dată taina Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate lucrurile sunt înfățișate în pilde, 12 pentru ca ,
deși privesc, să privească și să nu vadă,
deși aud, să audă și să nu înțeleagă,
pentru ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați. ”
Tâlcuirea pildei semănătorului
(Matei 13:18‑23. Luca 8:11‑15)13 El le‑a mai zis: „Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege atunci celelalte pilde? 14 Semănătorul seamănă Cuvântul. 15 Unii sunt cei de lângă drum: când se seamănă Cuvântul și îl ascultă, vine Satana îndată și ia Cuvântul semănat în ei. 16 Alții sunt cei semănați în locurile pietroase: când aud Cuvântul, îl primesc degrabă cu bucurie, 17 dar n‑au rădăcină în ei, ci țin până la o vreme și, când vine un necaz sau o prigoană din cauza Cuvântului, se poticnesc îndată. 18 Alții sunt cei semănați între spini: ei sunt cei care aud Cuvântul, 19 dar pătrund în ei grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și alte pofte, care înăbușă Cuvântul și‑l fac astfel neroditor. 20 Iar ceilalți sunt cei semănați în pământul cel bun: aceștia aud Cuvântul, îl primesc și rodesc: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.”
Lumina ținută sub obroc
(Luca 8:16‑18)21 El le‑a mai zis: „Oare lampa este adusă ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Nu ca să fie pusă în sfeșnic? 22 Nimic nu este ascuns decât ca să fie descoperit și nimic nu este tăinuit decât ca să iasă la iveală. 23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!” 24 El le‑a mai zis: „Luați seama la ce auziți! Cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura, ba chiar vi se va da mai mult. 25 Căci celui ce are i se va da; dar celui ce nu are i se va lua și ce are.”
Pilda seminței
26 El a mai zis: „Împărăția lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânța în pământ; 27 fie că doarme, fie că se trezește, noapte și zi, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. 28 Pământul rodește de la sine: întâi un fir verde , apoi spic, după aceea grâu în spic. 29 Când rodul este copt, omul pune îndată secera, pentru că a venit vremea secerișului.”
Pilda grăuntelui de muștar
(Matei 13:31‑32. Luca 13:18‑19)30 El a mai zis: „Cu ce vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfățișa? 31 Se aseamănă cu un grăunte de muștar, care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate semințele de pe pământ. 32 Dar după ce a fost semănat, crește și se face mai mare decât toate verdețurile din grădină ; și face ramuri mari, așa că păsările cerului își pot face cuiburi la umbra lui.”
33 Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să priceapă. 34 Nu le vorbea deloc fără pilde, dar când era deoparte cu ucenicii, le explica acestora totul.
Potolirea furtunii
(Matei 8:23‑27. Luca 8:22‑25)35 În aceeași zi, seara, Isus le‑a zis: „Să trecem pe malul celălalt!” 36 Lăsând mulțimea, ucenicii L‑au luat în barcă așa cum era. În apropiere mai erau și alte bărci. 37 S‑a stârnit o mare furtună, care arunca valurile asupra bărcii, astfel încât aceasta aproape că se umpluse. 38 Iar El dormea în partea dinapoi, pe un căpătâi. Ucenicii L‑au trezit și I‑au zis: „Învățătorule, nu‑Ți pasă că pierim?” 39 Și sculându‑Se, El a mustrat vântul și a zis mării: „Taci! Potolește‑te!” Vântul a stat și s‑a făcut o liniște adâncă. 40 Apoi le‑a zis: „De ce sunteți fricoși? Tot nu aveți credință?” 41 I‑a cuprins o mare frică și ziceau unii către alții: „Cine este Acesta, de I se supun chiar și vântul și marea?”