O duito butiarimo le manrăngo
1 Andă codola ghesa, sostar pale chidineaile but manușa, vi ci sas‐len so te han, o Isus chardeas Pescă ucenicen, savengă phenel: 2 „Mangă sîn mila anda cadala but manușa; sostar trine ghesăndar bășăn pașa Mande, vi ci sîn‐len so te han. 3 Te avela te muchav‐len te jian chără bochale avela te peren le phuveate bochatar p‐o drom, sostar but jene anda lende avile dural.“ 4 Ăl ucenice palpale phenen‐Lescă: „Sar daștilas varăcon te ceailarăl manrăsa cadale manușăn, orde andă cado than cai ci bășăl chonic?“ 5 „Sode manră sîn tumen?“ pușleas‐lendar o Isus. „Iefta“, palpale phenen‐Lescă von. 6 Atunci phenel le bute manușăngă te bășăn tele pe phuv; leas ăl iefta manră; ta, pala soste andeas naisimo le Devlescă, phagleas‐le vi deas‐le cai Pescă ucenice te den savorăn; von dine savorăn anda‐l but manușa. 7 Mai sas‐len varăsode mașioră: ta o Isus, pala soste lașiardeas‐le, phenel te den savorăn anda lende. 8 Hale vi savoră ceailile; vi opră chide iefta coșuri, pherde so așile purșucănța. 9 Sas pașal ștar mii jene. Mai pala codea o Isus muchleas te telearăn dromeste.
O humer le Fariseiengo
10 O Isus sa atunci eto andră găleas and‐o parahodo Pescă ucenicența, vi avileas p‐ăl thana le Dalmanuteaco. 11 Ăl Fariseie sîgo atunci avile, vi astarde iech hamo dumengo le Isusăsa; ta, te thon‐Les tela ăl prăbăluimata, mangle Lestar iech sămno anda o ceri. 12 O Isus zurales țîrdeas opră Pesco Duho, vi phendeas: „Anda soste mangăl cado neamo iech sămno? Ceaces phenav‐tumengă că cadale neamos ci avela te den‐les iech sămno.“ 13 Pala codea muchleas‐len, pale andră găleas and‐o parahodo, te nachăl p‐o col‐aver rig. 14 Ăl ucenice bistărde te len manro pența and‐o parahodo sostar ci sas len numa iech manro. 15 O Isus delas len te dichăn lendar, vi phenelas‐lengă: „Te len sama, te roden mișto te durion le Fariseiengă humerestar vi le Irodoscă!“ 16 Ăl ucenice cadea thode andă pende vi phenenas mașcar pende: „Sostar ci sas len manro.“ 17 O Isus hachiardeas cadea buchi, vi phenel‐lengă: „Sostar thon andă tumende că ci sîn tumen manro? Sa ci hachiarăn? Sostar tumaro ilo sîn sar o bar? 18 Sîn tumen iacha, ta ci dichăn? Sîn tumen can, ta ci așunen? Ta ci anen tumengă aminte chanci? 19 Cana phagleas o manro le pangi mii manușăngă, sode coșuri pherde purșucănța len opră?“ „Dășudui“, phende‐Lescă palpale von. 20 „Ta cana phagle ăl iefta manră le ștară mii manușăngă, sode coșuri pherde le purșucănța len opră?“ „Iefta,“ phende‐Lescă palpale von. 21 Ta Vo phenel‐lengă: „Sa ci hachiarăn?“
Sastearghiol iech coro and‐e Betsaida
22 Avile and‐e Betsaida; ande c‐o Isus iechă corăs, vi mangleas‐Les te arăsăl Lestar. 23 O Isus leas le corăs vastestar, vi leas‐les avri anda o gav; pala codea thodeas lescă șiungar p‐ăl iacha, vi thodeas Pescă vast p‐ăl leste, ta vi pușleas lestar: „Dichăs varăso?“ 24 Vo dichleas, ta vi phenel: „Dichav varăsave manușăn save phiren, ta fai‐man că sîn sar varăsave copaci.“ 25 O Isus pale thodeas Pescă vasta pă lescă iacha; phenel‐lescă te dichăl orta anglal; ta cana dichleas, sas sasteardino, vi dichălas savoră buchea mișto. 26 Atunci o Isus tradel‐les chără, ta vo phenel‐lescă: „Te ci jias andră and‐o gav, vi te ci phenes varăcască and‐o gav.“
O mărturie le Petreschi
27 O Isus găleas Pescă ucenicența andă‐l gava le Cezariecă le Filiposcă. P‐o drom thodeas lengă cado pușlimo: „So phenen ăl manușa că sîm Me?“ 28 Von palpale phenen‐Lescă: „o Ioano le Bolimasco; aver: o Ilie; aver: o iech anda‐l prooroce.“ 29 „Ta tume“, pușleas‐len Vo, „Con phenen că sîm Me?“ „Tu san o Hristoso!“ phenel‐Lescă o Petro. 30 O Isus zurales deas‐len porunca te ci phenen chanicască cadea buchi pa Leste.
O Isus cărăl prinjeandino Pescă pharimata vi Pesco merimo
31 Atunci astardeas te sîcavel len că o Șeavo le manușăsco sîn te nachăl pa but pharimata, te avel șiudino catar ăl phure, le mai bare rașandar vi le sîcadine rai, te avel mudardino, ta pa trin ghesa te uștel opră anda o merimo. 32 Phenelas‐lengă cadala buchea bi-garadimasa. Ta o Petro leas‐Les mai ocothe, vi astardeas te mustrol‐Les. 33 Ta o Isus asbal vi dichleas cai Pescă ucenice, vi mustrol le Petros, sar vi phenel‐Lescă: „Jiatar pala Mande, Satano! Sostar tu ci thos andă tute le Devlescă buchea, ta buchea le manușăngă.“ 34 Pala codea charăl‐Peste le bute manușăn vi Pescă ucenicen, ta vi phenel‐lengă: „Te camela varăsavo te avel pala Mande, te phenel tele corcoro pa peste, te lel pesco trușul, vi te avel pala Mande. 35 Sostar fărsavo ci camela te hasarăl pesco traio, avela te hasarăl‐les; ta varăcon te avela te hasarăl pesco traio anda Mande sar vi anda e Evanghelia, avela te ci hasarăl‐le. 36 Ta so avelas te avel‐les sa e lumea, ta te avela te hasarăl pesco ghi? 37 Ta vi so avelas te del iech manuș te paruvel anda pesco ghi? 38 Sostar fărsavo avela te leajeal Mandar sar vi Mînră dumendar, andă cado neamo zurales curvișago vi bezehalo, avela te leajeal vi o Șeavo le manușăsco, cana avela and‐e slava Pescă Dadeschi sa Pescă sfinți anghelența.“
A doua înmulțire a pâinilor
(Matei 15:32‑39)1 În zilele acelea , strângându‑se din nou o mare mulțime și neavând ce să mănânce, Isus Și‑a chemat ucenicii și le‑a zis: 2 „Mi‑e milă de mulțimea aceasta, pentru că acești oameni de trei zile stau lângă Mine și nu au ce mânca. 3 Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, vor leșina pe drum; iar unii dintre ei au venit de departe.” 4 Ucenicii I‑au răspuns: „Cum ar putea cineva să‑i sature pe toți aceștia cu pâine aici, în pustiu?” 5 „Câte pâini aveți?” , i‑a întrebat Isus . „Șapte”, I‑au răspuns ei. 6 Atunci a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ și, luând cele șapte pâini, a adus mulțumire, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor Săi să le împartă, iar ei le‑au împărțit mulțimii. 7 Mai aveau și câțiva pești. După ce i‑a binecuvântat , a poruncit să‑i împartă și pe aceia. 8 Au mâncat și s‑au săturat și au ridicat șapte coșuri cu bucățile rămase. 9 Erau cam patru mii de oameni . Apoi Isus le‑a dat drumul.
Aluatul fariseilor
(Matei 16:1‑12)10 Isus S‑a urcat îndată în barcă împreună cu ucenicii Săi și a venit în părțile Dalmanutei. 11 Fariseii au venit și au început să discute aprins cu El. Și, ca să‑L ispitească, I‑au cerut un semn din cer. 12 Isus a suspinat în duhul Său și a zis: „De ce caută generația aceasta un semn? Adevărat vă spun că generației acesteia nu i se va da niciun semn!” 13 Apoi i‑a lăsat, S‑a urcat din nou în barcă și a plecat spre celălalt țărm. 14 Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei, în barcă, n‑aveau decât o pâine. 15 Isus îi povățuia , zicându‑le: „Vedeți să vă păziți de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!” 16 Ucenicii vorbeau între ei că nu au pâini . 17 Știind aceasta, Isus le‑a zis: „De ce vorbiți între voi că nu aveți pâini? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? 18 Aveți ochi, și nu vedeți? Aveți urechi, și nu auziți? Și nu vă amintiți nimic? 19 Când am frânt cinci pâini la cei cinci mii, câte coșuri pline cu bucăți rămase ați ridicat?” „Douăsprezece”, I‑au răspuns ei. 20 „Și când am frânt șapte pâini pentru cei patru mii, câte coșuri pline cu bucăți rămase ați ridicat?” „Șapte”, I‑au răspuns ei. 21 Și El le‑a zis: „Tot nu înțelegeți?”
Vindecarea unui orb la Betsaida
22 Au ajuns la Betsaida și I‑au adus un orb, rugându‑L să Se atingă de el. 23 Isus l‑a luat de mână și l‑a scos din sat, apoi i‑a pus scuipat pe ochi , Și‑a pus mâinile peste el și l‑a întrebat: „Vezi ceva?” 24 Ridicându‑și privirea, el a zis: „Văd niște oameni ca niște copaci; îi văd umblând.” 25 Atunci Isus Și‑a pus din nou mâinile pe ochii lui, iar el a deschis ochii , a fost vindecat și a început să vadă totul deslușit. 26 Isus l‑a trimis acasă, spunându‑i: „Să nu intri în sat [și nici să nu spui cuiva]!”
Mărturisirea lui Petru
(Matei 16:13‑20. Luca 9:18‑21)27 Isus și ucenicii Săi au mers către satele Cezareei lui Filip. Pe drum, Isus i‑a întrebat pe ucenici, zicându‑le: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 28 Ei I‑au răspuns: „Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, unul din profeți.” 29 Atunci El i‑a întrebat: „Dar voi cine ziceți că sunt?” Petru i‑a răspuns, zicându‑I: „Tu ești Hristosul!” 30 Isus le‑a poruncit cu tărie să nu spună nimănui despre El.
Isus vestește moartea și învierea Sa
(Matei 16:21‑28. Luca 9:22‑27)31 Atunci a început să‑i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie respins de bătrâni, de preoții de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învie. 32 Le spunea lucrurile acestea pe față. Însă Petru L‑a luat deoparte și a început să‑L mustre. 33 Dar Isus S‑a întors și S‑a uitat la ucenici, l‑a mustrat pe Petru și i‑a zis: „Înapoia Mea, Satano, fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!” 34 Și chemând apoi mulțimea împreună cu ucenicii Săi, le‑a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să Mă urmeze, 35 căci cine va vrea să‑și scape viața o va pierde, dar cine își va pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie și‑o va scăpa. 36 Și la ce i‑ar folosi cuiva să câștige toată lumea dacă și‑ar pierde sufletul? 37 Sau ce ar putea da un om în schimb pentru sufletul său? 38 Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, Se va rușina și Fiul Omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu îngerii cei sfinți.”