1 Vo mai phendeas‐lengă: „Ceaces phenav‐tumengă, că sîn varăsave anda save așen cothe, save ci avela te meren ji cana ci avela te dichăn e Impărăție Devleschi te avel zorasa.“
O paruimo le moste
2 Pala șov ghesa, o Isus leas Pesa le Petros, le Iacovos vi le Ioanos, ta găleas lența p‐o plai corcoro. Othe parudineaileas le moste angla lende. 3 Lescă rahami cărghile strefimască sar vi zurales parne, cădăsave parne sar ci iech bucheari savo parniarăl ci daștil te del‐len codo parnimo. 4 O Ilie sîcaighileas lengă le Moisesa, save denas duma le Isusăsa. 5 O Petro astardeas te del duma, vi phenel le Isusăscă: „Sîcade Raie, sîn mișto te bășas cothe te căras trin colibe: iech Tucă, iech le Moisescă vi iech le Iliescă.“ 6 Sostar vo ci jianelas so te phenel, cadea bare daratar sas hutildine. 7 Avileas iech noro savo tele paghiardeas‐len pesca umbrasa; ta anda o noro așundineaileas iech mui, savo phenelas: „Cado sîn Munro mișto failimasco Șeavo: Lestar te așunen!“ 8 Eto, ăl ucenice dichle vi rode pașal codola thana, ta ci dichle chanicas numa le Isusăs corcoro. 9 Cana delas‐pe tele pa o baro plai, o Isus poruncil‐lengă te ci phenen chanicască so dichle, ji cana uștela anda o merimo o Șeavo le manușăsco mașcar ăl mule. 10 Von încărde andă pende cadea buchi, sar vi pușenas mașcar pende so te avel cado ușteaimo anda o merimo. 11 Ăl ucenice thode‐Lescă iech pușlimo: „Sostar phenen ăl sîcadine rai că sîn te avel mai anglal o Ilie?“ 12 Vo phenel palpale: „O Ilie avela te avel mai anglal; vi avela te thol sa ăl buchea palpale; sa cadea sar sîn ramome pa o Șeavo le manușăsco că te avel thodino tela ăl pharimata vi te den duma pa Leste jiungales. 13 Ta Me phenav tumengă o Ilie vi avileas, ta von cărde‐lescă so camle, sar sîn ramome pa leste.“
Sastearghiol iech bengalo
14 Cana arăsle cai ăl ucenice, dichle bute manușăn pașa lende vi le sîcadine raien save pușenas‐pe lența. 15 Ta eto cana dichle ăl but manușa le Isusăs, mirisaile, vi nașle‐Leste te rughin‐pe Lescă. 16 Vo pușlea lendar: „Pa soste so pușlen lendar?“ 17 Ta iech manuș mașcar ăl but manușa palpale phenel‐Lescă: „Sîcade Raie, andem‐Tute mînră șeaves pă savo rail‐pe iech duho savo ci daștil te del duma. 18 Fărcai hutilel‐les vi șinel‐les tele le phuveate. O șeavoro cărăl zole le moste, liciarăl pescă dand, vi așel morțome. Rughisardem Chire ucenicen te len avri codo duho ta ci daștisarde.“ 19 „O bi‐pachiamasco neamo!“ phendeas‐lengă o Isus. „Ji cana avela te avav tumența? Ji cana avela te hachiarav‐tumen? Te anen‐les Mande.“ 20 Ande‐les Leste. Ta, sar dichleas o șeavoro le Isusăs, o duho chinol‐les bute zorasa; o șeavoro tele șinel‐pes le phuveate, vi marghiolas le phuveate, ta cărălas zole le moste. 21 O Isus pușleas catar o dad: „Sode vremeatar cai avel lescă cadea?“ „Ji catar sas țînoro șeavoro,“ phenel palpale vo. 22 „Ta butivar o duho șiudel‐les and‐e iag, vi and‐o pai, te mudarăl‐les. Ta te daștisa te cărăs varăso, te avel‐Tut mila amendar te vazdes‐amengă.“ 23 O Isus palpale phenel: „Tu phenes: ‘Te daștis!’ . . . Savoră buchi daștil te cărghiol codolescă savo pachial!“ 24 Ta sîgo o dad le șeavorăsco del mui zurales asvența: „Pachiav, Raie! Vazde mînră bi‐pachiamască!“ 25 Cana dichleas o Isus c‐ăl but manușa nașăn zurales caring Leste, zorasa phenel le duhoscă savo ci sîn ujo, cadea phenel lescă: „Duhona savo ci daștis te des duma vi cașuco, porunciv tucă te jias avri anda cado șeavoro, te ci jias butăr andă leste.“ 26 O duho avri găleas, ciungardeas vi chinol les bare zorasa. O șeavoro așel sar mulo, cadea că but jenen phenenas: „Muleas!“ 27 Ta o Isus hutildeas‐les vastestar, vi opră vazdeas‐les. Ta vo opră uștileas andă pînrănde. 28 Cana andră găleas o Isus and‐o chăr, Lescă ucenice pușle mai ocothe Lestar: „Ame sostar ci daștisardeam te las avri codo duho?“ 29 „Cadea vița bengăngi“, phenel‐lengă Vo, „ci daștil te jial avri numa le rughimasa vi le postosa.“
O Isus cărăl prinjeandino Pesco merimo vi Pesco ușteaimo anda o merimo
30 Telearde othar, vi nachle pa e Galilea. O Isus ci camelas te jianel chonic că nachăl. 31 Sostar sîcavelas Pescă ucenicen, vi phenelas: „O Șeavo le manușăsco avela te avel dino andă‐l vast le manușăngo; vi avela te mudarăn‐Les, ta and‐o trito ghes pala soste mudarăn‐Les, avela te uștel opră anda o merimo.“ 32 Ta ăl ucenice ci hachiarde cadala dume, ta daranas te pușen‐Les.
Savo sîn o mai baro?
33 Pala codea avile and‐o Capernaum. Cana sas and‐o chăr, o Isus pușleas‐lendar: „Pa soste den duma iech‐avrăsa p‐o drom?“ 34 Ta von ci phenenas chanci anda o mui, sostar p‐o drom hale‐pe mașcar pende, te jianen savo sîn mai baro. 35 Atunci o Isus tele bășleas, chardeas le dășudonen, vi phendeas‐lengă: „Te camela varăcon te avel o intușdino, sîn te avel o mai paluno anda savorănde, vi savorăngo slujitori!“ 36 Vi leas iechă șeavorăs, saves thodeas mașcar lende; pala codea leas‐les andă Peschi angali, sar vi phendeas‐lengă: 37 „Fărsavo lel cădăsave șeavorăs peste andă Munro Anav, lel Man peste; ta fărsavo lel Man peste, ci lel Man peste, ta lel Codoles savo Man trades.“
Ăl buchea pa save aven ăl bezeha
38 O Ioano phendeas‐Lescă: „Sîcade Raie, ame dichlem iechă manușăs savo lelas avri le bengăn andă Chiro Anav; ta ame torghiardeam‐les, sostar ci avelas pala amende.“ 39 „Te ci torghiarăn‐les“, phendeas palpale o Isus, „sostar ci sîn chonic, te cărăl phare buchea so ci dichle butăr andă Munro Anav, vi te del pa Mande duma jiungales ito pala codea. 40 Con ci sîn jiungalo pă amende, sîn anda amende. 41 Ta fărsavo avela te del tumen iech paharo pai, andă Munro Anav, sostar san ăl ucenice le Hristososcă, ceaces phenav‐tumengă că ci avela te hasarăl pesco pochinimo. 42 Ta, te avela te cărăl varăcon te cărăl bezeh le iechăs anda cadala țînorăn, save pachian andă Mande, avelas mai mișto lestar te phanden lesca corate iech bar baro te avel andră șiudino and‐o baro pai. 43 Te cărla tut chiro vast te peres and‐o bezeh, șin‐les; sîn mai mișto te jias ciungo andră and‐o traio, sar te avel‐tut dui vasta, te jias and‐e gheena, and‐e iag savi ci merel, 44 othe cai lengo chermo ci merel, vi e iag ci merel ta sa phabol. 45 Ta te avela chiro punro te cărăl‐tut te peres and‐o bezeh, șin‐les; sîn mai mișto tutar te jias and‐o traio bi iechă pînrăsco, sar te aven‐tut dui pînră, ta te aves șiudino and‐e gheena, and‐e iag cai ci merel. 46 Othe cai lengo chermo ci merel, vi e iag ci merel ta sa phabol. 47 Ta te avela te cărăl‐tut chiri iach te peres and‐o bezeh, lel‐la avri; sîn mai mișto tutar te jias andră and‐e Împărăție le Devleschi numa iecha iachasa, sar te aven‐tut dui iacha vi te aves șiudino and‐e iag le gheenachi, 48 othe cai lengo chermo ci merel vi e iag ci merel ta sa phabol. 49 Sostar savoră manuș avela longhiardo iagasa, ta macar savi jertfa avela longhiardini lonesa. 50 O lon sîn lașio; ta o lon te avela te hasarăl peschi zor te longhiarăl, sosa avela te des palpale cadea zor? Te avel‐tumen lon andă tumende, te train le paceasa iech iech‐avrăsa.“
1 Le‑a mai zis: „Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.”
Schimbarea la față
(Matei 17:1‑13. Luca 9:28‑36)2 După șase zile, Isus i‑a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i‑a dus deoparte pe un munte înalt, numai pe ei. Și S‑a schimbat la față înaintea lor; 3 hainele I s‑au făcut strălucitoare și foarte albe , de un alb pe care niciun nălbitor de pe pământ nu‑l poate da. 4 Și li s‑au arătat Ilie și Moise, care stăteau de vorbă cu Isus. 5 Petru a luat cuvântul și I‑a zis lui Isus: „Rabbí , este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie.” 6 De fapt, nu știa ce să spună, căci erau înspăimântați. 7 Și a venit un nor care i‑a acoperit cu umbra lui, iar din nor s‑a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați!” 8 Și îndată, uitându‑se în jur, n‑au mai văzut pe nimeni decât pe Isus, singur cu ei. 9 Pe când coborau de pe munte, Isus le‑a poruncit să nu povestească nimănui ce au văzut până când Fiul Omului va învia din morți. 10 Și au păstrat pentru ei cuvântul acesta, întrebându‑se între ei ce înseamnă că „va învia din morți”. 11 Ucenicii L‑au întrebat, zicând: „De ce spun cărturarii că mai întâi trebuie să vină Ilie?” 12 Iar El le‑a spus: „Da, mai întâi vine Ilie ca să așeze toate la locul lor ; și cum de stă scris despre Fiul Omului că va suferi multe și va fi disprețuit? 13 Eu vă spun că Ilie a și venit, și i‑au făcut tot ce au vrut, după cum este scris despre el.”
Vindecarea unui demonizat
(Matei 17:14‑20. Luca 9:37‑43a)14 Când au ajuns la ucenici, au văzut o mare mulțime împrejurul lor și pe cărturari discutând aprins cu ei. 15 Și îndată, văzându‑L, toată mulțimea a fost cuprinsă de freamăt și a alergat la El să‑L întâmpine. 16 Iar El i‑a întrebat: „Despre ce vorbeați atât de aprins cu ei?” 17 Și unul din mulțime I‑a răspuns : „Învățătorule, l‑am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut. 18 Și ori de câte ori îl apucă, îl trântește la pământ, iar el face spume la gură, scrâșnește din dinți și înțepenește. Le‑am spus ucenicilor Tăi să‑l scoată, dar n‑au putut.” 19 Iar El le‑a răspuns: „O, generație necredincioasă, până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceți‑l la Mine!” 20 Și l‑au adus la El. Și îndată, văzându‑L , duhul l‑a scuturat pe copil, și acesta , căzând la pământ, se zvârcolea și făcea spume la gură. 21 Și Isus l‑a întrebat pe tatăl lui: „De câtă vreme i se întâmplă asta?” „Din copilărie”, a răspuns el. 22 „De multe ori l‑a aruncat și în foc, și în apă, ca să‑l omoare. Dar, dacă poți face ceva, fie‑Ți milă de noi și ajută‑ne!” 23 Isus i‑a răspuns: „Dacă poți!? Toate lucrurile sunt cu putință pentru cel ce crede!” 24 Îndată, tatăl copilului a strigat: „Cred! Ajută necredinței mele!” 25 Când a văzut Isus că mulțimea vine în fugă, a mustrat duhul necurat, zicându‑i: „Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși și să nu mai intri în el!” 26 Și țipând și scuturându‑l cu mare putere, duhul a ieșit. Copilul a rămas ca mort, încât mulți ziceau că a murit. 27 Dar Isus, apucându‑l de mână, l‑a ridicat, iar el s‑a sculat în picioare. 28 Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L‑au luat deoparte și L‑au întrebat: „Noi de ce n‑am putut să‑l scoatem?” 29 El le‑a zis: „Acest soi de demoni nu poate fi scos cu nimic altceva decât cu rugăciune [și post].”
Isus vestește a doua oară moartea și învierea Sa
(Matei 17:22‑23. Luca 9:43b‑45)30 Plecând din acel loc, au trecut prin Galileea, dar [Isus] nu voia să se știe că trecea pe acolo . 31 Căci îi învăța pe ucenicii Săi și le zicea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, și a treia zi după ce‑L vor omorî, va învia.” 32 Dar ei nu înțelegeau cuvântul acesta și se temeau să‑L întrebe.
Cine este cel mai mare?
(Matei 18:1‑5. Luca 9:46‑48)33 Apoi au venit la Capernaum. Pe când era în casă, El i‑a întrebat: „Despre ce vorbeați unul cu altul pe drum?” 34 Dar ei tăceau, pentru că pe drum avuseseră o dispută, vrând să știe cine este mai mare. 35 Și așezându‑Se, i‑a chemat pe cei doisprezece și le‑a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, să fie cel mai de pe urmă dintre toți și slujitorul tuturor!” 36 Și, luând un copilaș, l‑a așezat în mijlocul lor, apoi l‑a luat în brațe și le‑a zis: 37 „Oricine primește pe unul din acești copilași în Numele Meu pe Mine Mă primește, și oricine Mă primește pe Mine nu pe Mine Mă primește, ci pe Cel ce M‑a trimis.”
Cine nu este împotriva noastră este pentru noi
(Luca 9:49‑50)38 Ioan I‑a zis: „Învățătorule, noi am văzut pe cineva scoțând demoni în Numele Tău și l‑am oprit, pentru că nu ne urma.” 39 „Nu‑l opriți” , i‑a răspuns Isus, „căci nimeni care face o minune în Numele Meu nu Mă poate vorbi de rău îndată după aceea. 40 Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. 41 Și oricine vă va da să beți un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteți ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu‑și va pierde răsplata.
Pricinile de păcătuire
(Matei 18:6‑9. Luca 17:1‑2)42 Și dacă cineva îl va face să păcătuiască pe unul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine pentru omul acela să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare. 43 Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, tai‑o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viață decât să ai două mâini și să ajungi în gheenă, în focul care nu se stinge, 44 [unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge .] 45 Iar dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie‑l; este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop decât să ai două picioare și să fii aruncat în gheenă, [în focul care nu se stinge, 46 unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge .] 47 Iar dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate‑l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăția lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai doi ochi și să fii aruncat în gheena [de foc] 48 unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge .
49 Pentru că orice om va fi sărat cu foc [și orice jertfă va fi sărată cu sare]. 50 Sarea este bună. Dar dacă sarea ajunge nesărată, cum îi veți reda gustul? Să aveți în voi sare și să trăiți în pace unii cu alții!”